Marian Roman din Piteşti ar propune să fie schimbat Imnul României

Piteşteanul este autorul versurilor Imnului Piteştiului, dar este hotărât să nu se oprească aici şi propune un concurs naţional de poezie patriotică, în scopul găsirii unor versuri reprezentative pentru Imnul României.
În 1991, Marian Roman punea pe hârtie prima variantă a Imnului Municipiului Piteşti. A fost nevoie de 17 ani pentru ca versurile lui să răsune în sfârşit, în 2008, pe muzica lui Tiberiu Hărăguş, ca imn al oraşului. Piteştiul împlinea atunci 630 de ani de atestare documentară, iar versurile melodiei au prins repede la public.
„Din legende strămoşeşti
Te-ai născut, iubit Piteşti
Fii acum şi-n viitor
Fala argeşenilor!”
(refren Imnul Piteştiului)
După succesul versurilor sale, Marian Roman şi-a luat inima în dinţi pntru a propune organizarea unui concurs naţional de poezie patriotică. ,,Ar fi frumos să găsim nişte versuri patriotice care să ne reprezinte pe noi ca popor, mai mult decât o face actualul imn national”, argumentează Marian Roman
„Actualul imn nu e reprezentativ pentru noi”
Marian Roman crede că versurile din „Deşteaptă-te, române!“ nu sunt suficient de reprezentative pentru români. „Cele 11 strofe se referă la perioada Revoluţiei de la 1848 din cele trei principate: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, perioadă care a fost foarte scurtă. Acest moment istoric, petrecut înaintea Unirii de la 24 ianuarie 1859, nu poate să definească identitatea istorică a românilor, mai ales că lipsesc cei 160 de ani care despart epoca fanariotă de epoca modernă a României din sec. al XXI-lea”, explică Marian Roman.
Marian Roman este de părere că Imnul României ar trebui să facă referire la mult mai multe momente din istoria poporului român.
„În aceşti ani de istorie a românilor, au avut loc evenimente remarcabile. La 24 ianuarie 1859 a avut loc Unirea Moldovei cu Ţara Românească, născându-se în lume o nouă ţară, numită România. A urmat instaurarea domniei Regelui Carol I şi dobândirea Independenţei de la 1877. Trebuie amintită şi Unirea Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie 1918. Nu trebuie trecută cu vederea instaurarea puterii comuniste, în perioada anilor 1944, Revoluţia din Decembrie 1989, care a marcat căderea comunismului în România şi nici aderarea României la NATO, în anul 2004, sau intrarea în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007”, spune Marian Roman
 Argumentele pe care Marian Roman le aduce la iniţierea concursului de poezie patriotică sunt, potrivit acestuia, multiple. „Paradoxul mesajului pe care-l transmite actualul imn constă în faptul că poporul român este chemat la luptă împotriva asupririi turceşti, spre a dobândi independenţa, atunci, în anul 1848, iar astăzi, în 2004, suntem ţară membră NATO alături de Turcia, care în Imnul României este duşmanul nostru. Dacă poporul turc ar cunoaşte conţinutul integral al celor 11 strofe ale imnului nostru, oare nu s-ar declanşa un scandal de proporţii la nivel diplomatic?”, se întreabă Marian Roman.
Prima propunere. Pentru a porni concursul, Marian Roman vine cu prima propunere de poezie patriotică ce ar putea candida, după spusele sale, la transformarea în imn naţional.

"Noi ne-am născut români, din daci şi din romani,
Ne spun strămoşii noştri, de două mii de ani.
De noi vorbesc Danubiul, Carpaţii cei bogaţi,
Şi marea şi câmpia, cu care suntem fraţi.

Prin Mircea, Vlad, Ştefan, Mihai, ce-n vremuri au domnit,
Ne definim pe noi; popor viteaz, popor unit.
Suntem datori ca să păstrăm hotarul strămoşesc,
Stropit mereu în lupte mari, cu sânge românesc.

Prin martirii Brâncoveni, istoria ne-a lăsat
Pildă de curaj şi jertfă, când duşmanul ne-a călcat.
Ca în vremea paşoptistă, pentru toţi românii fraţi,
Libertatea şi Bălcescu, au fost marii exilaţi."

Aşa începe varianta propusă de Marian Roman şi continuă cu şapte strofe, ale căror versuri, mărturiseşte autorul, nu au fost alese la întâmplare. „Pentru realizarea acestei poezii patriotice, pe care aş vedea-o Imnul de Stat la României, am consultat în prealabil lucrarea „Istoria românilor“, enciclopedie - 1997, autor prof. dr. Costin Scorpan. Aşa am reuşit să indic din cine s-a format poporul român, locul unde a trăit, etapele de dezvoltare în istorie, faptele de vitejie ale înaintaşilor noştri şi poziţia actuală a României în lume.“
Poezie patriotică în 11 strofe. Marian Roman face un apel către autorităţile centrale pentru organizarea şi susţinerea concursului propus de el. Autorul primei propuneri s-a gândit la toate detaliile: „Poezie patriotică din 11 strofe, pusă pe note muzicale, prin care să se definească identitatea poporului român, între secolele II – XXI. Lucrarea care va avea textul şi muzica cele mai reprezentative pentru România să fie declarată, de un juriu naţional, drept imn de stat. Orice cetăţean român să poată participa la acest concurs, deoarece avem mulţi oameni de valoare, care pot dărui ţării un imn cu adevărat reprezentativ”, susţine Marian Roman.
Întrebări şi răspunsuri:
De când scrieţi versuri?
"Din copilărie. Făceam portretele în versuri ale colegilor de clasă, spre satisfacţia atât a lor, cât şi a profesorilor, pentru că reuşeam să redau în catrene profilul lor, fie el pozitiv sau negativ."
Aveţi deja la activ un imn al Piteştiului şi o propunere pentru Imnul României. Aveţi o înclinaţie pentru imnuri?
"Pot spune că da. Am compus şi versurile Imnului FC Argeş: Vulturii din galerie/ Stăm mereu la datorie/ Plouă, ninge sau e soare,/ Pentru noi e sărbătoare./Amintiri din cer ne vin,/ Jocul, fenta lui Dobrin,/El vrea iar să te numeşti/ Campioana din Piteşti."
Ce-i place
„Îmi place drapelul naţional, tot ce are legătură cu identitatea noastră românească, tot ce ţine de tradiţiile noastre, tot ce ne identifică pe noi ca români”
Ce nu-i place
„Nu-mi plac mincinoşii, puturoşii şi certăreţii. Nu-mi plac femeile care nu ştiu să păstreze echilibrul unei familii”

Profilul lui:
Născut: 15 mai 1944, Piteşti, jud Argeş
Studii: Liceul „Nicolae Bălcescu“, profil matematică-fizică
Experienţă: mecanic utilaje

Semnificaţie şi glas al florilor - Posibilitate

Ar putea fi foarte interesant dacă ţinem cont de aceste "trucuri" posibile când dăruim o floare cuiva.

Mirosul lor ne încântă simţurile, iar frumuseţea lor ne îmblânzeşte inima. Ele ne fură un zâmbet şi ne oferă strălucirea din ochi. Dacă cunoşti semnificaţia florilor pe care le trimiţi, sau a culorii lor, darul tău floral va însemna mai mult. Florile ne permit să ne exprimăm sentimentele. Gestul de a oferi flori cuiva este o dovadă de preţuire. Dar dacă atât cel care oferă cât şi cel care primeşte cunosc simbolistica florilor această preţuire poate căpăta infinite nuanţe, iar ceea ce transmiţi poate trece de la dragoste filială (lăcrămioare) la dragoste romantică (celebrul buchet de trandafiri roşii).

Semnificaţia florilor este importantă pentru cel care dăruieşte. Înainte să oferiţi un buchet de flori, citiţi cu atenţie pentru ca mesajul să fie înţeles de cel care iî primeşte. Florile au diferite sensuri: depinde de culoare, forma florii, dacă este boboc, perioada în care este oferită, etc. Cea care primeşte buchetul va analiza toate aceste mici detalii care poate pentru o altă persoană trec neobservate. Semnificaţia florilor ne ajută să desprindem mesajul încifrat al celui care oferă un buchet de flori.

Se vorbeşte foarte mult despre flori, despre puterea lor şi frumuseţea care îl surprinde pe om de fiecare dată. Încă din Antichitate florile au căpătat o importanţă majoră: ele sunt plante decorative, protejează de duhurile rele şi îl vindecă pe om de diferite boli. Florile au o anumită semnificaţie, o simbolistică pe care oamenii o respectă în mod inconştient sau conştient, ele nu se oferă niciodată la întâmplare. Culoarea florilor va avea mereu o semnificaţie. Pentru a-ţi exprima dragostea, pasiunea, trebuie să oferi flori ce au nuanţe de roşu. Pentru a arata o dragoste ascunsă oferiţi flori cu nuanţe de violet. Movul si albul simbolizează prietenia, rozul frumuseţea. Pentru a vă declara dragostea, nu ezitaţi să oferiţi lalele.

Boboc de trandafir proaspăt şi frumos = inimă inocentă în dragoste
Trei trandafiri = angajament
Boboc roşu de trandafir = puritate şi iubire
Boboc alb de trandafir = adolescenţa
Boboc galben de trandafir = declararea iubirii
Buchet de trandafiri înfloriti = gratitudine
Un trandafir complet înflorit = te iubesc, te iubesc la fel ca la început
Buchet de trandafiri albi şi roşii = uniţi în dragoste
Un trandafir alb pătat = decât să te pierd, mai bine mor
Trandafir cu frunze = speranţă

Semnificaţia culorilor

Albul simbolizează puritatea, dar şi rafinamentul, eleganţa. Putem trimite flori albe dacă dorim să ne exprimăm dragostea platonică sau admiraţia pe care o avem pentru cineva. Albul evoca frumuseţe, perfecţiune.
Violetul este culoarea curtuaziei, dar şi a profunzimii sentimentelor. Poţi trimite violete persoanei pe care o iubeşti pentru a-i transmite că te gândeşti la ea, pentru a simboliza o iubire matură, cumpătată. Este simbolul păcii şi al blândeţii, al curtoaziei modeste. Asociat cu roşu, el reprezintă amintirile.
Roşul este culoarea violenţei, agresiunii. Ea simbolizează flacăra sentimentelor care pot fi cu greu ţinute în frâu. Roşul este utilizat pentru a-ţi declara dragostea pasională pentru cineva. Simbolul focului şi al soarelui, este culoarea pudorii, dar şi a pasiunii, a curajului şi a ambiţiei. 

Galbenul evocă lumina, soarele, armonia. Prin flori galbene poţi să îţi exprimi fericirea pe care o trăieşti, bucuria de a fi îndrăgostit. Poate fi culoarea oratorilor şi a inteligenţei. Sinonimul bogăţiei, al reuşitei şi al gloriei. Combinat cu roşu este culoarea ambiţiei, cu movul - mila.

Portocaliul este echilibrul spiritului şi simţurilor, frumuseţea şi măreţia. Asociat cu violet, incarnează ştiinţa.
Rozul e culoarea tandreţei şi îl putem folosi pentru a ne arăta sentimentele de prietenie faţă de cineva. Poate semnifica puritatea şi liniştea, dragostea aflată la început. Asociat cu mov - devotament.

Verdele, simbolul primăverii, reprezintă speranţa, dar şi tinereţea şi succesul.
Albastrul este simbolul aerului, culoarea cerului, sunt asociate purităţii sentimentelor, înţelepciunii, iubirii pure şi platonice, comuniunii dintre suflete, dragostea tandră, pasiunea. Cu roşu, dragostea fidelă. Cu alb şi violet, drăgălăşenie. Albastru intens - linişte.
Maroul este culoarea neliniştii. Trandafirul maro simbolizează tandreţea.
Auriul simbolizează talentul artistic, luxul şi demnitatea. Asociat cu roşu este culoarea perfecţiunii.
Griul reprezintă melancolie şi solitudine. Să oferi flori gri nu este la modă.

Semnificaţia florilor

Anemone - nu mă părăsi
Camelie - voi muri la picioarele tale
Micsandra - sunt dezamăgit
Gladiola - imi eşti indiferentă
Iris - eşti schimbătoare şi frivolă
Narcisa - te doresc
Margareta - adio
Panseluţa - mă gândesc doar la tine
Mac - purtarea ta îmi trezeşte bănuieli
Bujor - nu ştiu ce să mai cred despre tine
Lalea - sentimentele mele sunt sincere
Trandafir rosu - te iubesc arzător
Gălbenea - sunt gelos

O cucerire prin flori

Începe cu un buchet de violete care va şopti la urechea persoanei iubite "Este cineva care se gândeşte la tine, nu spun mai mult, este un secret". După câteva zile poţi trimite trandafiri albi pentru a arăta admiraţia şi respectul pe care i-l porţi. O gladiolă te poate ajuta apoi să ceri o întâlnire. La sfârşit iţi poţi declara sentimentele înflăcărate prin intermediul trandafirilor roşii. Nu uita să însoteşti florile de o carte de vizită, de câteva cuvinte care să exprime starea ta de spirit.
Florile pot fi nostalgice, romantice, pot fi îndrăzneţe sau reţinute. Totul este să le cunoşti semnificaţia. Iubirea este mai credibilă dacă exprimarea ei este însoţită de un buchet de flori. Dacă vrei să îţi arăţi nemulţumirea foloseşte florile potrivite şi persoana iubită va fi mai receptivă la suferinţele tale.

 Semnificaţia florilor în funcţie de tipul florii:
Pentru a anunţa o veste bună, pentru a vă arăta bucuria, oferiţi un buchet de irişi sau lăcrămioare, asteri. Pentru încredere şi fidelitate, crizantemele sunt ideale. Orhideea, floarea soarelui şi grâul simbolizează fertilitate, lăcrămioarele - tinereţea şi discreţia. Crinul simbolizează măreţia şi puritatea.

  Trandafirul, crinul şi orhideea simbolizează căsătoria, unirea. Tandreţea şi sensibilitatea sunt reprezentate de iris, trandafirul roşu, crinul alb şi garoafa. În acelaşi timp floarea soarelui şi garoafa sunt simbolul sănătăţii. Orhideea mai poate arăta seducţia, senzualitatea şi pasiunea. Mimoza simbolizează siguranţa, talentul şi graţia pot fi arătate dăruind un buchet de garoafe, iar virilitatea - un buchet de floarea soarelui.

Anemona - anticipare, aşteptare, iubire neţărmurită, dragoste neîmpărtăşită
Amaryllis - splendoare
Aloe - durere, tristeţe
Ambrozie - întoarcerea iubirii pierdute
Angelica - inspiraţie
Anason - reîntinerire
Azalee - "ai grijă de tine, eu ţin la tine": pasiune fragilă, simbolul chinez al feminităţii
Busuioc - urări de bine, dragoste, noroc
Begonia - apărare
Brad - timp, aşteptare, răbdare
Bujor - timiditate, sfială, ruşine
Camelia (cameea) - noroc, iubire
Cactus - rezistenţă, căldură
Calendula - bucurie
Crizantema - bucurie, "eşti o prietenă minunată"
Crizantema roşie - iubire
Crizantema albă - adevăr
Crizantema galbenă - dragoste măruntă
Coriandru - dorinţă
Ciuboţica cucului (aglice) - meditaţie, graţie, "nu pot trăi fără tine"
Cyclamen - demisie, rămas bun
Caprifoi - afecţiune, generozitate
Crin - virtute, frumuseţe, eleganţă, îi ţine pe nepoftiţi departe
Crin portocaliu - ură
Crin sălbatic - mândrie
Crin alb - virginitate, puritate, "e o binecuvântare să fiu cu tine"
Crin galben - fals, neîncredere
Căpşună - bunătate neţărmurită
Cimbru - putere şi curaj
Eucalipt - protecţie
Floarea Soarelui - loialitate, dorinţe, adoraţie
Flori uscate - iubire respinsă
Floare de ghinda - simbolul nordic al vietii si nemuririi
Feriga - sinceritate
Frezie - inocenţă
Fucsia - bun gust
Garoafa - fidelitate fără sfârşit, dragoste durabilă (din partea unei femei)
Garoafa roz - "nu te voi uita niciodată"
Garoafa roşie - capricios, schimbător
Garoafa cu pete - refuz, "imi pare rău că nu pot fi cu tine"
Garoafa galbenă - dispreţ, desconsiderare
Gardenia - bucurie, dragoste secretă
Gladiola - generozitate
Gura leului - deceptie, "pentru o doamna gratioasa"
Hibiscus - frumusete delicata
Iris - credinţă, înţelepciune, soartă
Iedera - prietenie şi fidelitate
In - simbol domestic, soartă
Ilic - precauţie, grijă
Iasomie - graţie şi eleganţă
Ienupăr - protecţie
Lalea - faimă, renume, "un amant perfect"
Lalea roşie - "crede-mă", declaraţie de dragoste
Lalea galbenă - dragoste fără speranţă, probleme în dragoste; (posibilitate semnificaţie: succes în viaţa profesională)
Frunza de laur - putere
Limba mielului - curaj
Limba mării - indiferenţă
Lavanda - devoţiune
Lămâie - savoare, picanterie
Liliac mov - prima iubire, sentimente profunde
Muşeţel - răbdare, aduce sănătate
Flori de măr - noroc, şansă
Margareta - soartă, simplitate
Muşcata - alegere, preferinţă, prioritate
Mimoza - sensibilitate
Mirt - amintire
Magnolia - dulceată, frumuseţe, dragoste de natură
Menta - sentimente fierbinţi, protejare de boală
Muşeţel - răbdare, aduce sănătate
Mac - consolare, somn
Năsturaş - speranţă
Narcisa - respect, dorinţă, stabilitate, egoism, "rămâi la fel de dulce"
Nu-mă-uita - dragoste adevărată

Nufăr - puritate
Orhidee - apreciere a frumuseţii
Oleandru - prevenire
Ochiul Boului - dragoste, delicateţe
Pintenul cocoşului - bucurie, plenitudine
Pasărea paradisului - mărire
Păpădie - dorinţe devenite realitate
Panseluţe - dragoste, "mă gândesc la tine", iubire timpurie, mereu cu gândul la persoana iubită
Petunia - resentiment; furie, "prezenţa ta mă întristează"
Rozmarin - amintiri
Salcâm - dragoste secretă
Sorbestrea - inimă veselă (uşoară)
Sofran - bucurie
Sovarv (majoran) - bucurie
Smochin - satiră
Salvie - virtute domestică
Trifoi - noroc
Trandafir - dragoste
Trandafir alb - dragoste eternă, inocenţă, eleganţă, fineţe, tandreţe, secret şi linişte
Trandafir roz - "crede-mă", prietenie, solidaritate, încredere
Trandafir gablen - prietenie, gelozie, "incearcă să-ţi pese", dar şi posibilitatea de a exprima o bucurie imensă de a trăi şi bucuria de a fi îndrăgostit.
Trandafir roşu şi alb - unitate
Trandafir roşu - pasiune, exprimă sentimente ce greu pot fi ţinute sub control, adeseori ele sunt exprimate cu ardoare.
Trandafir fără ţepi - dragoste la prima vedere
Trandafir boboc - tinereţe, dragoste inocentă
Trandafir (buchet) - mulţumiri
Vâsc - "sărută-mă", planta sfântă a Indiei
Violeta - încredere, modestie
Violeta albastră - grijă, "voi fi întotdeauna sincer"
Violeta albă - "să încercăm să fim fericiţi"
Zambila sălbatică (clopoţel) - modestie, constanţă
Zambila albastră - constanţă
Zambila purpurie - "imi pare rău", "iartă-mă"
Zambila roşie sau roz - joacă
Zambila albă - drăgălăşenie, "mă voi ruga pentru tine"
Zambila galbenă - gelozie
Zinnia - prietenie"

"Vocile Animalelor" de Dawn Braumann Brunke

DAWN BAUMANN BRUNKE este o scriitoare şi editoare independentă, care s-a specializat în domeniile lucrării cu corpul fizic, vindecării, metafizicii şi spiritualităţii. În ultimii cinci ani, ea a fost editoarea revistei Alaska Wellness, din Anchorage, Alaska. Ea este şi maseur-terapeut şi autoarea a diverse articole, recenzii şi povestiri, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Ea locuieşte în Wasilla, Alaska.

- „Dawn răspunde la întrebările majore ridicate de ideile interesante şi uluitoare oferite de inteligenţa animalelor şi de comunicarea telepatică dintre toate fiinţele. O face cu emoţia unei persoane studioase şi entuziasmate, care şi-a recuperat un vis de mult pierdut – dar şi cu mintea unui detectiv care descoperă şi disecă, cu uimire dar şi cu scepticism, un mare mister.”

Penelope Smith, autoarea cărţii "De vorbă cu animalele"

- „Prin cartea Vocile animalelor, Dawn Brunke ne oferă un dar uriaş – un dar ce poate fi de mare folos în vindecare conştiinţei ce ia naştere pe această planetă. Îţi mulţumesc, Dawn, din Inima a Tot Ceea Ce Trăieşte!”
Rita M. Reynolds, autoarea cărţii "A binecuvânta puntea de legătură: Ce ne învaţă animalele despre moarte, muribunzi şi viaţa de dincolo"

Potrivit celor spuse de Echo, o iapă arabă: „Oamenii sunt fiinţe ce aparţin iubirii, care au uitat ce înseamnă iubirea şi cine sunt ei”. În cartea Vocile animalelor, Dawn Baumann Brunke le oferă animalelor precum Echo, o voce – o linie directă de comunicare cu mintea omenească, redeschizând dialogul şamanic cu regnul animal, de care se bucurau strămoşii noştri. Ea prezintă zeci de conversaţii revelatoare între oameni şi animale, dirijate la nivel telepatic chiar de către ea însăşi şi de către alţi profesionişti care comunică cu animalele, printre care Penelope Smith, Dr. Jeri Ryan, Carol Gurney şi Raphaela Pope. Aceste comunicări lucide şi elocvente ne reamintesc că, atunci când suntem deschişi spre a sta de vorbă cu animalele, ne deschidem spre straturi mai profunde din noi înşine.

Colaboratorii principali ai acestei cărţi sunt chiar animalele – orice, de la pisici şi câini, la lei şi balene – care arată că sunt fiinţe conştiente, că au propriile gânduri, emoţii şi motive de ordin spiritual de a se afla pe această planetă. O turmă de lame discută despre diferenţa dintre individualitate şi conştiinţa de grup; delfinii explică ce este multidimensionalitatea; un papagal vorbeşte despre viaţa sa anterioară, în care a fost călugăr budist; iar o pisică prezintă care este valoarea umbrei. Povestea despre felul în care a reuşit Brunke să treacă peste scepticismul pe care l-a avut la început şi cum a învăţat să audă aceste voci ale animalelor ne invită pe toţi să ne redefinim concepţiile despre adevărata natură a conştiinţei animale.

[Interview] Allen Ashley, author of ‘Urban Fantastic’

Allen Ashley has worked as a performance poet, a singer/songwriter, music critic, football journalist and book editor. In addition to this, he is the author of two non-fiction books: The Golden Void — Hawkwind 1970-1975 (Hawkfrendz, 1991), a chapbook of music criticism, and The Days of the Dodo (Dodo London Press, 2006), a collection of cultural commentary articles that first appeared in The Third Alternative between 1999 and 2005.

His short stories have been published in over 40 literary magazines, among them Interzone, The Third Alternative, Postscripts and Prism. They have also been featured in around 10 anthologies that include Triquorum One (Pendragon Press, 2006); Poe’s Progeny (Gray Friar Press, 2005) and New Wave of Speculative Fiction (Crowswing Books, 2005).

His debut novel, The Planet Suite (TTA Press, 1997) was followed by two collections of short stories, Somnambulists (Elastic Press, 2004) and Urban Fantastic (Crowswing Books, 2006).

In a recent interview, Allen Ashley spoke about his writing.

What would you say has been your most significant achievement as a writer?

I would have to say receiving the 2006 British Fantasy Society “Best Anthology” Award for The Elastic Book Of Numbers (Elastic Press, 2005) is the best moment of my writing career so far. After 24 years as a published author, I felt I fully deserved this recognition … and I celebrated accordingly.

What is The Elastic Book of Numbers?

It’s an anthology of brand new stories all based around the theme of numbers. This concept, I believe, had never been done before.

Sitting in the editorial chair for The Elastic Book Of Numbers was obviously a somewhat different experience to writing one’s own collection. Editing can be very frustrating — for quite a long time I was worried that the book wasn’t going to work because I wasn’t receiving enough material that fit the book’s parameters and was of the required quality. There’s so much more to editing than simply compiling and arranging.

I’m as proud of The Elastic Book Of Numbers as any of my other books because of the huge amount of work I put into its success.

What are your latest books about?

My two other recent books are both collections of short stories. Somnambulists (Elastic Press, 2004) collects 16 of my best stories which have been described as “borderline science fiction”, “Slipstream”, “urban fantasy”, “psychological horror”, “Twilight Zone”.

My very latest book is a second collection of my short stories — Urban Fantastic (Crowswing Books, 2006). 21 stories this time, including my very first ever publication plus seven pieces brand new to the collection.

How long did it take you to write them?

I’d been touting a collection of short fiction for several years before Andrew Hook at Elastic published Somnambulists. The stories spanned about 14 years. The time span for Urban Fantastic, which took in my first success, “Dead To The World” from 1982, was even longer. Whereas the turn-around with my novel The Planet Suite from conception to publication was more like three years.

Which aspects of the work that you put into the books did you find most difficult? And which did you enjoy most?

Every aspect of writing and getting published involves several layers of difficulty. Having consistent concerns or over-riding themes and yet not repeating oneself is a major challenge in the actual writing. Making the slightly fantastic or unusual convincing is another big concern. Maintaining a story’s internal logic is hugely important to me — speaking as an editor, I feel it’s where a lot of novice authors fall down. If you contradict the premise of your piece, you’ve lost your reader’s suspension of disbelief and you’ve totally blown it.

As for the business of getting published: that can often be more tiresome and troublesome than creating your story in the first place. Every author of any longevity has plenty of shaggy dog tales about magazines going bust just before your opus was about to see print, books being accepted and never published, editors never replying even after 24 months, and so on. The advice I would offer is to persevere and to research your markets properly. This latter means buying magazines you want to be published in and books from publishers you want to be published by. And read their guidelines thoroughly. You’d be amazed how many people send poetry collections to publishers whose output is strictly novels.

I enjoy every aspect of writing and editing, dealing with editors, publishers, readers, other authors, artists, agents, etc. I love meeting and talking with people at conventions and writers’ gatherings; writing to and emailing people; reading new work and so on. It really annoys me when I read interviews with professional writers who complain about their lot or who claim to hate the business of writing. Yes, of course, on many levels it’s work, tough work at that, but if you don’t like the profession, pal, then push off out of the way and let the real writers through.

What are the biggest challenges that you face? And, how do you deal with these?

Every new story is a challenge. Seriously. There’s the story as it nebulously exists inside my head and there’s the best version of a compromise that eventually appears on paper or screen.

Then once that’s done, placing the story and getting it published is all part of the process. You have to learn to sell yourself and your work, even shamelessly sometimes.

However, I always caution aspiring writers that very few authors make an actual proper living solely from writing. I certainly don’t. Unless you’re J. K. Rowling or Dan Brown, you might do well and sell a short story for GBP 100 and a novel for an advance of, say, GBP 3000 to GBP 10,000. That’s all a great and just reward, of course, but — well, a hundred quid will pay your gas bill for the quarter. Three grand? Three months rent or five months mortgage. Ten thousand? Britain is an expensive place to live and unless you’re holed up in a beach hut and not registered for council tax, at that rate, you’d have to write and sell two or three books every year to feed, clothe and shelter yourself. It ain’t gonna happen. Most writers — i.e. those who are not household names — have to supplement their income by teaching, lecturing, journalism, reviewing, temporary jobs … whatever comes along.

In a moment of self-realisation — if that’s doesn’t sound too poncey — I asked myself the question Kurt Vonnegut posed, which is, “Who are you writing for?” I eventually decided that I was actually writing to impress my 14-year-old self, writing the sort of exciting, innovative New Wave influenced work that I simply lapped up when I had the time and energy to read 150 books a year!

Going back to my earlier point about finances, I also made the compromise many years ago that I would “keep up the day job”. The beauty of this is that because I’m not relying on selling any given story for a four or five figure sum, I can experiment and write what I would like to read, not what a certain publisher demands … and not the same old tired Tolkien copy or Stephen King rip-off that Johnny Hack is churning out.

This is not to in any way suggest a lack of ambition on my part. I want to gather as many readers as possible. But I must stay true to my internal voice. Kafka did so. Enough said.

What are your main concerns as a writer?

On the technical side — developing and maintaining an individual voice. I don’t want to sound like anybody other than Allen Ashley. All the great writers are recognisable even without their name on the page; that’s the height I’m aiming for, too.

Thematically — The individual and his/her struggles to survive in an increasingly homogenised society. Identity/loss of. Lack of control over one’s own destiny. Notions of reality/fantasy/dream/alternate worlds. Conjectures on the formation of the universe, evolution, creation, prehistory, and archetypes. Myths, fairy tales, urban myths. Love and death. I hope that covers it.

In the writing that you are doing, who would you say has influenced you the most?

People see certain influences in my work — Jorge Luis Borges, William Burroughs, Kurt Vonnegut, Michael Moorcock, Philip K. Dick, the “space poet” Robert Calvert — but if I had to name just one author, it would be J. G. Ballard. Ballard has cast a spell on a whole generation of British writers such as Will Self … and my self!

When did you decide you wanted to be a writer?

It’s the old cliché, but I’ve always written, even as a primary school child. Writing is what I always intended to do.

How have your personal experiences influenced the direction of your writing?

Oh God, there’s a lot of my own life in what I write. For example, I was unemployed and seriously poor for a few years and that never leaves me — so, often my lead characters are coping with suddenly losing things that they and other people mostly take for granted.

On the other hand, in a story such “There is nothing left to write” from my collection Urban Fantastic (Crowswing Books, 2006) even though I actually appear as a character right near the end, the main protagonist “Jessica Stone” was completely made up. However, some reviewers and readers have totally believed in her as a “real” person. That’s quite flattering. The fabulous Welsh author Rhys Hughes once wrote, “Ashley is a master of character”. I’d certainly like to live up to such praise.

What will your next book be about?

I’ve got several books on the horizon. There’s Slow Motion Wars, under consideration by Screaming Dreams Press for publication later this year, which is a collection of collaborative stories written with Andrew Hook. There’s an updated version of my novel The Planet Suite, also due this year. I’m negotiating with a publisher regarding another novel and a couple of novellas. I will also be undertaking another editorial project for Elastic Press. This is “an open secret”, details of which will be confirmed around about June — so don’t send me anything yet! That book is likely to see print in 2008.

This article has also been featured on OhmyNews International and is scheduled to appear on Conversations with Writers and Blogcritics.org.