luni, 4 octombrie 2010

Trandafirul deşertului - Adenium obesum

Trandafirul desertului (Adenium obesum) este o planta cu aspect neobisnuit, destul de putin cultivata ca planta de apartament la noi.

Adenium este o plantă tropicală, originară din Africa de Est. Este foarte răspândită în ţările acestei regiuni. Face parte din categoria plantelor suculente, deseori crescută ca bonsai. Adenium are tulpina îngroşată, care îi dă aspectul de copăcel. Din tulpină cresc rămurele subţiri şi lungi, care poartă flori roz, roşii, albe sau bicolore. Florile au aspect de pâlnie, relativ asemănătoare cu florile de leandru. Frunzele sunt mici, lucioase, de culoare verde închis, cu vârf ascuţit. Un alt aspect care apropie Adenium de leandru este seva otrăvitoare. înfloreşte spre sfârşitul verii, în lunile august-septembrie.

Cum se îngrijeşte
Adenium nu este pretenţioasă. Dată fiind zona de origine, are nevoie de foarte multă lumină pentru a se dezvolta şi a face flori. Cel mai bine este să stea în dreptul unui geam. Temperatura optimă este între 12-20ºC.  Solul trebuie să fie bine drenat şi nisipos. Este recomandabil un pământ pentru plante suculente şi cactuşi, amestecat cu un nisip cu granulaţie mare.  Rădăcinile plantei nu sunt foarte bine dezvoltate şi nu trebuie folosite ghivece mari.  Se udă rar, cu puţină apă, doar atunci când pământul de la suprafaţă este uscat, pentru că tulpina îngroşată a plantei funcţionează ca un rezervor de apă, Adenium dozându-şi cantitatea necesară. Adenium are nevoie de fertilizare lunară cu îngrăşământ pentru suculente, în special primăvara şi vara. Iarna are nevoie de repaus, perioadă în care trebuie să stea într-un loc luminos şi răcoros, pentru a-şi recăpăta forţele. După perioada de repaus planta poate fi tunsă în forma dorită, în cazul în care este crescută ca bonsai.
Oferiti-i un pervaz luminos, cu cateva ore zilnice de soare direct, un ghiveci stabil, prevazut cu multe gauri de scurgere si un substrat adecvat, bine drenat. Se uda rar, cu cantitati mici de apa si numai cand substratul se usuca bine la suprafata. In perioada de inflorire cresteti usor cantitatea de apa administrata. Peste iarna are nevoie de repaus, preferand incaperile luminoase si neincalzite. Radacinile nu sunt foarte dezvoltate de aceea folositi recipiente mici pentru ca apa sa nu se acumuleze in exces. Taierile pentru corectarea formei sau cele specifice bonsailor se vor aplica numai primavara dupa trecerea perioadei de reapus a plantei. Se transplanteaza la 2-3 ani numai daca este nevoie.
Adenium trebuie plasat intr-o camera/zona din gradina cu multa lumina si bine aerisita. Chiar si iarna trebuie tinut la lumina puternica. In perioada de crestere temperatura nu trebuie sa scada sub 12C, iar iarna ideala este o temperatura intre 12-16C, pentru a oferi plantei repausul necesar. Udati-l putin iarna, mai ales daca il tineti intr-un loc racoros; in perioada de crestere si inflorire se uda din abundenta. In general, adenium se uda ca portulaca, crasuula si alte suculente, si, la fel ca ele, isi va pierde frunzele daca este udata prea mult. Primavara si vara se fertilizeaza lunar cu o substanta lichida speciala pentru bonsai. Taierile, daca sunt necesare, se fac dupa perioada de repaus a plantei. Se recomanda taieri minime, pentru ca adenium pierde multa seva prin aceasta operatie.
Atentie! Seva este otravitoare - spalati-va bine pe maini dupa ce intrati in contact cu ea si feriti ranile deschise de seva.
Ghiveciul se schimba la fiecare 2 ani, primavara, si se replanteaza intr-un amestec de 2 parti pamant pentru bonsai, 2 parti pietris si 1 parte nisip. Nu este nici o problema daca radacinile cresc prea mult.

Cum se înmulţeşte
Înmulţirea plantei nu este greoaie, dar este de durată. Se poate înmulţi prin seminţe, care se seamănă în pământ pentru suculente după ce au fost ţinute câteva ore în apă călduţă. Acestea se acoperă cu un strat subţire de pământ şi ghiveciul se aşează la lumină. Se udă zilnic câteva zile, până apar semnele încolţirii.
O altă metodă de înmulţire, mai simplă, este prin butaşi. Se taie butaşi viguroşi, care se ţin la loc răcoros 2 zile şi apoi se sădesc în pământ amestecat cu nisip şi pietriş. Se udă moderat, având grijă să nu aibă umezeală foarte mare. Se ţin la lumină.Înmulţirea prin butasi, care trebuie uscati 3-4 zile inainte de a-i planta intr-un amestec de nisip si pietris. Se preleveaza butasi sanatosi, vigurosi care se tin 2-3 zile pentru uscarea taieturii dupa care se planteaza in sol format din amestec de parti egale de nisip si pietris. Se tin in lumina puternica si se uda cu cantitati mici de apa pana la inradacinare. Atentie, sunt foarte sensibile la excesul de umezeala.
 Precauţii
Excesul de apă poate duce la pierderea frunzelor şi chiar la uscarea întregii plante. Dacă nu beneficiază de lumină puternică ziua, planta nu va înflori şi nici nu se va dezvolta optim.

Increngatura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Gentianales
Familia : Apocynaceae
Genul : Adenium
Specia : Adenium obesum
Denumire populara : Trandafirul desertului
Sinonime : Nerium obesum
Tipul plantei : Suculenta
Durata de viata : Perena
Origine : Africa de Est (din estul Africii pana in sudul Arabiei)
Inaltime (Gabarit): de la 15 cm pana la 1,8 m (in mediul natural)
Expunere: plin soare
Perioada de inflorire: sfarsitul primaverii/inceputul verii, mijlocul toamnei
Pamant: neutru sau alcalin, bine dranabil
Udare: se uda in perioada de crestere, nu iarna (se uda normal in toate anotimpurile, exceptie facand iarna cand il vom uda foarte rar)



Temperatura medie minima: 12C
Toleranta la caldura: excelenta
Habitat : Zone tropicale ale Africii, poate fi crescuta ca planta de interior inclusiv sub forma de bonsai
Inflorire : August-Septembrie
Temperatura : 12-19°C (tolereaza foarte bine temperaturi ridicate, iar iarna nu mai putin de 12 grade C)
Umiditate : Redusa
Luminozitate : Semiumbra; iubeste soarele
Tipul de sol : Substrat comercial destinat cactusilor si suculentelor, asezat pe un strat de pietris pentru imbunatatirea drenajului; neutru sau alcalin, bine drenat
Fertilizare : Primavara si vara se fertilizeaza lunat cu ingrasamant lichid destinat cactusilor si suculentelor sau cu ingrasamant special pentru bonsai daca este crescut sub aceasta forma. Se fertilizeaza primavara si vara cu ingrasamant special pentru bonsai.
Descriere : Este o planta suculenta cu aspect de tufa cu tulpina ingrosata si ramurile subtiri. Frunzele sunt ovale, carnoase colorate in verde crud. Florile de forma unor palnii pot fi albe, rosii, roz sau bicolore. Anumite parti ale plantei si seva acesteia sunt toxice.
Adenium este o planta tropicala extraordinara. Originar in principal din Africa de est, unde il gasim sub diferite subspecii in tari ca Yemen, Namibia, Sudan, etc., isi trage numele de la Aden, un golf alfat intre Marea Rosie si Oceanul Indian.
Este o planta suculenta de talia unui arbust (desi are mai mult aspect de tufa), caracterizata printr-o tulpina foarte groasa, ramuri subtiri si flori foarte frumoase, rosii sau roz. Desi are aspectul unui bonsai, Trandafirul desertului nu este bonsai adevarat, dar se poate adapta acestui tip de cultivare in climate nu foarte calduroase. Adenium dezvolta o radacina masiva pe masura ce imbatraneste si incepe sa infloreasca de cand are numai 15 cm inaltime. Frunzele sunt carnoase iar florile au forma de trompete.  Boli si daunatori : Este o planta destul de rezistenta la boli si daunatori, insa este extrem de sensibila in ce priveste udarile si expozitia.

Beneficii : Chiar daca este o planta pretentioasa, merita sa alegeti Adenium pentru a va infrumuseta locuinta. Este o planta decorativa prin frunze, flori si prin forma daca aveti experienta si indemanarea modelarii ei sub forma unui frumos bonsai.
Alte specii : Adenium boehmianum, Adenium oleifolium, Adenium socotranum, Adenium somalense, Adenium swazicum, Adenium arabicum, Adenium multiflorum, etc.

Flori, frunze, fructe: Adenium este o planta tropicala deosebit de frumoasa. Avandu-si originea in principal din Africa de est, unde se gaseste in numeroase subspecii in tari ca Yemen, Namibia, Sudan, etc., a fost denumit dupa Aden, un golf aflat intre Marea Rosie si Oceanul Indian. Adeniumul este o planta suculenta de marimea unui arbust (are mai mult aspect de tufa), are tulpina foarte groasa, ramuri subtiri si flori diferite nuante de roz si rosu.Trandafirul desertului se poate adapta si la clime nu foarte calduroase. Adenium infloreste inca de cand are 15 cm, in timp tulpina ingrosandu-se. Frunzele sunt carnoase iar florile au forma de trompete de diferite nuante de la alb, roz pana la rosu intens. Poate inflori pe la sfarsitul primaverii si inceputul verii sau in mijlocul toamnei


Conditii de iernare: Fiind iubitoare de caldura si lumina trebuie plasata in plin soare si loc bine aerisit. Iarna trebuie tinut la lumina puternica si temperatura ideala intre 12-16C, pentru a oferi plantei repausul necesar. Se uda putin, mai ales daca il tineti intr-un loc racoros;

Nu este deloc o planta pretentioasa si avem mari sanse sa o revigoram daca a suferit vreun soc de la apa, caldura sau lumina; Adeniumul se uda mai mult in perioada de crestere si inflorire, totusi trebuie sa fim atenti la cantitatea de apa, surplusul ducand la caderea frunzelor.Daca este necesar sa ajustam adeniumul trebuie sa o facem primavara, recomandandu-se taieri minime, pentru ca adenium pierde multa seva prin aceasta operatie. Ghiveciul se schimba la fiecare 2 ani, primavara si se replanteaza intr-un amestec de 2 parti pamant pentru bonsai, 2 parti pietris si 1 parte nisip. Nu este nici o problema daca radacinile cresc prea mult.La fel ca la leandru, seva sa este otravitoare, deci se recomanda spalarea pe maini daca am avut contact cu seva acestuia.
Specii si varietãti: Adenium obesum,  Adenium multiflorum

luni, 27 septembrie 2010

Elaborarea unui text predictiv


“EDUCAŢIA OMULUI MODERN ESTE CONSIDERATĂ INTR-UN NUMĂR MARE DE ŢĂRI CA O PROBLEMĂ DE MARE DIFICULTATE ŞI IN TOATE, FĂRĂ EXCEPŢIE, CA O SARCINĂ DE MARE IMPORTANŢĂ”
EDGAR FAURE « A INVĂŢA SĂ FII »- Raport asupra situaţiei educaţiei in lume, realizat din însărcinarea UNESCO- 1972

DESPRE
CUM SE ELABOREAZĂ, SE APLICĂ ŞI SE VALORIFICĂ UN TEST PREDICTIV


ELABORAREA UNUI TEST PREDICTIV
Orice educator, conştient de rolul şi importanţa misiunii sale, doreşte să realizeze o instruire eficientă. A instrui eficient inseamnă :
1.     a diagnostica exact starea initială a instruirii
2.     a proiecta si realiza activităti de invăţare in clasă
3.     a evalua sistematic progresul instruirii
4.     a-i invăţa pe elevi să înveţe independent
          Calitatea unei invăţări noi depinde de calitatea invăţărilor anterioare si de nivelul motivaţional. De aici, se poate deduce un principiu elementar : dacă  la un moment dat vrem să continuăm instruirea unui elev, trebuie să ştim exact ce ştie să facă elevul până în acel moment.
          Altfel spus, în fiecare elev trebuie să vedem rezultatul unei istorii instrucţionale pe parcursul căreia el a achiziţionat mai multe sau mai puţine informaţii din  domeniul disciplinei pe care o predăm, precum si capacităţi de a opera cu aceste informaţii ;
calitatea acestor achiziţii condiţionează calitatea şi eficienţa instruirii ce va urma. Educatorul care acceptă aceste adevăruri se  vede obligat ca inainte de a declanşa un nou proces instructiv-educativ să examineze minuţios starea iniţială a pregătirii celor care invaţă si capacitatea lor de invăţare.
Aceasta presupune :
1.     să determine precis obiectivele materiei anterior parcurse de elev ;
2.     să elaboreze, să aplice şi să examineze detaliat rezultatele unui test predictiv ;
3.      să stabileasca programe compensatorii.
Testul predictiv inseamnă un test iniţial – aplicat la inceputul unei noi etape de instruire pentru a identifica nivelul de realizare a obiectivelor studiului intr-o etapă anterioară, riguros delimitată şi lacunele intervenite in pregătirea fiecărui elev al clasei pe parcursul instruirii sau ulterior.
Lista de obiective terminale constituie baza derivarii itemilor( problemelor) care alcătuiesc testul predictiv. Regula simplă de elaborare a unui test predictiv este următoarea :
Pentru fiecare obiectiv terminal trebuie elaborat un item, care verifică realizarea sau nerealizarea acestuia la un nivel de performanţă suficient pentru ca elevul să poată continua adecvat instruirea.

Se observă că , deşi baza testului predictiv o constituie obiectivele instruirii deja desfăşurate, in elaborarea sa trebuie ţinut seama şi de ceea ce urmează să inveţe elevii.
Numai in acest fel se pot stabili performanţe minimal acceptabile in raport cu care se va aprecia reuşita sau nereuşita elevilor şi in baza cărora se anticipează posibilitatea sau imposibilitatea continuării instruirii in ritmul impus de parcurgerea programei de invăţământ.
CALITĂŢILE UNUI TEST PREDICTIV 
Ce calităţi trebuie să întrunească un test predictiv pentru a putea fi considerat « bun şi folositor » ?
          Iată inventarul celor mai importante :
A.    Validitatea
Un test este valid dacă si numai dacă este astfel construit incât măsoară exact ceea ce trebuie să măsoare. Un test docimologic nu este valid dacă itemii care il compun nu acoperă întregul câmp de probleme care interesează măsurarea sau acoperă un câmp de probleme mai vast decat interesează. Validitatea predictivă a testului iniţial este asigurată dacă acesta este astfel construit incât poate indica în ce fel se poate continua in viitor instruirea fiecăruia dintre cei care au fost testaţi.
B.     Fidelitatea
Un test docimologic este fidel dacă şi numai dacă aplicat in situaţii analoge sau identice, conduce spre rezultate analoge sau  identice. Un test predictiv nu este fidel dacă aplicat la doi elevi cu aceleaşi lacune in instruire, le evidenţiază numai la unul dintre ei. Fidelitatea unui test nu poate fi niciodată absolută (100%), fiind admisibilă o anumită “abatere standard”, dar infidelitatea unui test nu trebuie să depăşească niciodata 2,5-3%; un test accentuat infidel este, prin definiţie, invalid.
C.     Reprezentativitatea
Un test docimologic este reprezentativ dacă « acoperă » un câmp cât mai larg de cunoşţinte sau capacităţi din domeniul de instruire pentru care a fost elaborat ; un test predictiv nu poate fi considerat reprezentativ dacă verifică doar părţi sau elemente ale materiei anterior studiate si nu esenţialul intregii materii parcurse.
D.    Puterea de discriminare
Un test predictiv este eficient dacă identifică exact nivelul de performanţă de care este capabil şi toate lacunele esenţiale care au intervenit in instruirea anterioară a elevului. Gradul  scăzut de discriminare al unui test iniţial reduce corespunzător capacitatea lui predictivă.
A.    Aplicabilitatea
Un test predictiv este aplicabil dacă şi numai dacă ofera date utile atât elevului cât şi educatorului, asigurând un feed-back diferenţial. Un test predictiv este inaplicabil dacă nu oferă datele necesare diagnosticului şi remediului.
ŞAPTE REGULI PENTRU APLICAREA UNUI TEST PREDICTIV
Regula nr.1
Inainte de a aplica un test predictiv unei clase avem obligaţia de a face elevilor cunoscute obiectivele pe care le urmărim ;
Regula nr.2
Insistam, pe un ton adecvat, că nu dorim să-i prindem pe elevi nepregătiţi, că nu vom nota in catalog rezultatele şi nici nu ne  vom forma o impresie definitivă asupra potenţialului lor de invăţare ;

Regula nr.3
Asigurăm un climat de muncă nestressant, prevenim emoţia exagerată manifestată de unii elevi, dar nu-i sprijinim pe nici unul, in nici un fel, in depăşirea dificultăţilor pe care le ridică testul insuşi ;
Regula nr.4
Stabilim o limită de timp pentru rezolvarea testului, o respectăm cu stricteţe, dar notăm numele elevilor care ar fi putut să rezolve testul intr-un timp mai mare decât cel stabilit, precum şi pe acela al elevilor care rezolvă testul intr-un timp mai scurt ;
Regula nr.5
Corectăm imediat testul predictiv impreună cu elevii folosind o grilă pregătită din timp sau un elev- proctor ( elev care rezolvă perfect inaintea altora testul şi care poate fi transformat in grilă de corectare)
Regula nr.6
Lăsăm timp elevilor să-şi examineze erorile după confruntarea cu grila, dar apoi strângem testele completate şi examinăm acasă cu maximum de atenţie fiecare test in parte ;
Regula nr.7
Stabilim impreună cu elevii că vor avea nevoie de un caiet suplimentar pentru « exerciţii compensatorii » pe care il vor purta la fiecare oră de curs  la ei ; profesorul va avea şi el acest caiet, in care va nota datele testului predictiv, proiectele programelor compensatorii şi va urmări, oră de oră, ameliorările care se vor produce in comportamentul de invăţare al elevilor.
PROIECTAREA PROGRAMELOR COMPENSATORII
Un prim pas pentru proiectarea acestora il constituie identificarea criteriilor de diferentiere a instruirii, in vederea optimizării continue a performanţelor de invăţare ale fiecarui elev.
Instruirea diferenţiată se poate practica in  trei forme :
-         in cadrul programelor compensatorii
-         in  timpul invăţării dirijate in clasă
-         in cadrul studiului individual
 Cum se pot valorifica rezultatele testelor predictive, pentru a practica instruirea diferenţiată in cadrul unor programe compensatorii ?
In ambele situaţii de mai sus – dar cu precădere in cea de-a doua – se impune apelul la programe compensatorii – de recuperare si de imbogăţire.
Programele compensatorii sunt programe de instruire suplimentară, desfăşurate simultan cu procesul de invăţământ, in vederea atingerii sau depăşirii standardelor de performanţă solicitate de programele şcolare. Acestea pot fi ;
-         programe de recuperare : programe suplimentare destinate elevilor cu lacune esenţiale in instruirea anterioară, organizate in vederea atingerii performanţelor minimal acceptabile, desfăşurate sub forma de meditaţii ;
-         programe de imbogăţire: programe suplimentare destinate elevilor capabili de performanţe superioare standardelor prevăzute de programa şcolară, desfăşurat sub forma de consultaţii menite să  indrume in pregătirea pentru concursurile şcolare 
CINCI REGULI DE URMAT PENTRU PROIECTAREA SI REALIZAREA PROGRAMELOR COMPENSATORII
Regula nr.1
Acordati prioritate proiectării, organizării şi desfăşurării programelor de recuperare de la fiecare clasă la care predaţi :
a)     trecând cât mai rapid cu putinţă la desfăşurarea lor ;
b)     afectând intregul timp de care dispuneţi dumneavoastră şi elevii respectivi ;
c)      considerându-l obligaţia dumneavoastră elementară şi o stringenţă pentru elevi
Regula nr.2
Scopul principal in care organizaţi programe de recuperare este acela de a anula
lacunele intervenite in pregătirea elevilor .
Regula nr.3
Nu menţineţi la programul de recuperare un elev care a recuperat in intregime materia şi este capabil să înainteze adecvat in instruirea pe care o parcurge in clasă.
Regula nr.4
Solicitaţi elevii să realizeze la programul de recuperare numai obiective pedagogice  şi sarcini care :
-         acoperă lacunele identificate cu prilejul evaluării predictive şi al evaluărilor formative de progres ;
-          privesc inlăturarea dificultăţilor, inconsecvenţelor, achiziţiilor nesigure
Regula nr.5
Ajutaţi-i pe toti să reuşească ! Daţi dovadă de inţelegere ! Motivaţi invăţarea ! Sugerati-le tuturor căi viabile de rezolvare ! Treziţi tuturor participanţilor încrederea in ei înşişi ! Nu admonestaţi niciodată! Nu pedepsiţi niciodată! Fiţi cât mai politicos, blând chiar! Comportaţi-vă cu elevii pe care ii chemaţi la recuperare ca si când ar fi proprii dumneavoastră copii. Lăudaţi (exagerat chiar !) pe cei care reuşesc. Folosiţi orice alte stimulente pozitive !
ALTE ZECE REGULI DE URMAT PENTRU ORGANIZAREA SI DESFASURAREA PROGRAMELOR DE IMBOGATIRE
Regula nr.1
Postulaţi că oricare dintre participanţi ar putea depăşi propria dumneavoastră competenţă !
Regula nr.2
Faceţi-i pe toţi să creadă că pot depăşi propriile lor performanţe, ba chiar şi pe cele ale căror idei le studiază !
Regula nr.3
Obligaţi-i pe toti să nu se lase invinşi de dificultatea sarcinilor !
Regula nr.4
Furnizaţi intotdeauna sarcinile de invăţare gândindu-le după dificultate !
Regula nr.5
Nu vă speriaţi că vă pierdeţi autoritatea si recunoaşteţi cu sinceritate când elevii găsesc soluţii mai ingenioase decât dumneavoastră. Sugeraţi-le să persevereze in a vă depăşi !
Regula nr.6       
Invăţaţi-i să colaboreze dar să se şi intreacă unul pe altul !
Regula nr.7
Nu folosiţi alt stimulent decât dorinţa de a progresa mai rapid şi de a obţine performanţe excepţionale.
Regula nr.8
    Sugeraţi,  fiecăruia in parte, in mod discret,  că este capabil de performanţe extraordinare dacă va depune eforturi mai mari şi se va concentra mai mult!
Regula nr.9
Nu permiteţi nici un fel de discuţii ironice intre ei in legatură cu nereuşitele temporare ale unora dintre participanţi !
Regula nr.10
Oferiţi celor capabili de performanţe superioare cât mai multă libertate de gândire şi acţiune.Renunţaţi la « dădăceală ». Permiteti-le să aibă idei proprii si păreri personale, dar sugeraţi-le să le sustină numai după ce le-au verificat. Dacă manifestă conduite ce vi se par aberante, nu-i admonestaţi imediat, puneţi-i in faţa consecinţelor pe care ieşirile lor le provoacă. Raportaţi-vă la copii capabili de performanţe superioare ca şi când ei ar fi copii obişnuiţi in restul activităţilor instructiv-educative, egali cu colegii lor, nu le admiteţi atitudini şi gesturi de superioritate faţă de ceilalti şi sugeraţi-le că au obligaţia morală să-i sprijine pe cei care intâmpină dificultăţi la invăţătură.
   Durata programelor recuperatorii trebuie să fie destul de scurtă, de maximum 3 saptămâni de la aplicarea testului, deoarece prea multe ore de meditaţii in afara orelor de la clasă , ar transforma procesul de invăţământ, in ansamblul său, intr-o activitate prelungită şi obositoare şi pentru elev şi pentru profesor. Dacă un profesor predă la 5-6 clase, el ar fi nevoit să adauge la fiecare dintre acestea, programele suplimentare respective, prelungindu-şi eforturile. Se stie că efectul imediat al suprasolicitării dascălului il constituie scăderea involuntară a randamentului muncii sale. Totodată s-ar ridica şi problema timpului şi spaţiului  de instruire, greu de găsit , mai ales la o şcoală care funcţionează in două schimburi. De aceea, in aceste cazuri, recuperarea se poate face şi in cadrul orelor aflate la dispoziţia profesorului, cu condiţia să se lucreze diferenţiat, atât cu elevii care prezintă lacune, cât şi cu  ceilalţi elevi.
In concluzie, pentru ca un test predictiv să reflecte o instruire anterioară eficientă şi pentru eliminarea unor programe de recuperare prea lungi, elevul trebuie invăţat esenţialul -in mod nemijlocit- in orele de clasa sau la programe de recuperare-imbogăţire. Aceasta implică efort suplimentar din partea educatorului pentru a proiecta activităti, a imagina strategii didactice, jocuri didactice, fişe corective, recompense simbolice. Acest lucru este foarte util de realizat, mai ales pentru elevii claselor aVIIa si aVIIIa, la orele de chimie.. Este adevărat că dacă  intr-o scoală această activitate este bine organizată, pe parcursul unui singur an şcolar se poate realiza un stoc complet de instrumente pedagogice ( proiecte, teste), astfel incât pentru anul şcolar  următor efortul de concepţie se va diminua considerabil.
Scopul fundamental al aplicării unui test predictiv şi al desfăşurării unor programe de recuperare eficiente este ca elevul să nu ajungă în clase avansate cu lacune esenţiale în cunoştinţele sale.

duminică, 23 mai 2010

Sanda Nicola, "cel mai prietenos roman de pe Facebook", explica mecanismul succesului in retelele sociale

Abordarea optimista a subiectelor, deschiderea si sinceritatea, interesul acordat anumitor cauze umanitare precum si faptul ca nu "impovareaza" pe altii cu problemele personale sunt "tehnicile" care au ajutat-o pe Sanda Nicola, jurnalist si sociolog, sa atraga mii de romani ca prieteni pe contul sau de Facebook.
Aflati din acest interviu cum procedeaza ea, dar si ce o deranjeaza la aceasta retea sociala, in care se afla peste 1 milion de romani, ce greseli a facut si ce sfaturi ofera altor utilizatori. Sanda Nicola are 32 de ani. A activat 17 ani in televiziune ca reporter, prezentator de stiri, moderator de talk-show. In prezent, este sociolog si jurnalist freelancer. Nicola ofera corespondente din estul Europei retelei de stiri France 24, colaboreaza cu Al Jazeera, Channel 4 si are o rubrica de dialog pe Cotidianul.ro.
"In campania electorala din 2009 am gazduit emisiunile electorale de la Kanal D in care am intervievat toti candidatii la Presedintia Romaniei. Acela a fost un moment interesant in comunicarea mea cu prietenii de pe contul meu de Facebook pentru ca am refuzat sa-mi fac publice optiunile politice si am incercat sa-mi reprim propriile frustrari cetatenesti. Foarte multi au apreciat asta", povestestea ea pentru DailyBusiness.ro.
Recent, Cristian Manafu, blogger si managing partner al companiei organizatoare de evenimente Evensys i-a acordat Sandei Nicola titlul neoficial de "Cel mai prietenos roman de pe Facebook". Cititi aici care au fost criteriile alegerii acesteia din cei peste un milion de romani prezenti pe reteaua sociala.
Sanda Nicola face parte si din comunitatea premium de afaceri Key People.
DailyBusiness.ro: Ai cont pe Facebook de un an si ceva - in cat timp ai atras cei 5.000 de prieteni si care ar fi "secretele" a ceea ce multi ar zice ca este "o mare reusita"?
Sanda Nicola: Nu mai tin minte precis cand am creat contul. Cert e ca l-am facut iar ulterior n-am mai dat multa vreme pe acolo. De ziua mea, anul trecut, m-am pomenit cu zeci de urari de bine in casuta de pe Yahoo venite de pe Facebook carora era firesc sa le raspund. Atunci am intrat de-a binelea in retea, i-am inteles functiile si am inceput sa-mi cultiv prieteniile. Reteaua mea a crescut natural, comunicand, aderand la cauzele initiate de altii, oferind feedback la postarile lor, raspunzand celor care mi se adresau. M-am deprins sa tin tot timpul pagina deschisa pe calculator si pe telefon si ii dau refresh de cateva ori pe zi. Practic, mi-am facut un obicei din a consulta Facebook la fel de des ca pe celelalte surse de stiri cu care lucrez.
DB: Cat de mult te-a ajutat notorietatea ta ca jurnalist?
SN: In mare masura, dar nu intru totul. Printre cei cu care comunic sunt si oameni foarte tineri care nu ma stiau din perioada in care eram foarte vizibila pe TV. Altii au crezut initial ca-i doar o coincidenta de nume. Adevarul e ca nu mi-am afisat background-ul jurnalistic pe Facebook, el a iesit la iveala ulterior. Eu n-am intrat in retea ca sa colectionez fani ci ca sa particip la un schimb de idei. Am invatat foarte multe din preocuparile altora si am venit in contact cu cativa oameni exceptionali cu care derulez in prezent campanii umanitare si proiecte profesionale interesante . Cu altii fac doar schimb de informatii despre muzica, si tot e un castig. Foarte multi oameni ma cauta pentru ca vor infomatii despre cancerul de col uterin (Sanda Nicola a luptat cu aceasta boala anii trecuti - n.r.), primesc zilnic mesaje tulburatoare de la femei in suferinta. Asta e principalul motiv pentru care am dat intotdeauna accept, fara rezerve, oricarui necunoscut.
DB: Am observat ca ai si un blog. De cand si cam ce trafic atragi?
SN: Blogul e, fara indoiala, o consecinta a activitatilor mele de pe Facebook si e structurat in baza feedback-ului pe care l-am primit in timp de la cei cu care am comunicat. SandaNicola.ro exista de numai o saptamana, e prematur, cred, sa vorbesc acum despre trafic. Ma bucur sa observ ca cei care au intrat o data obisnuiesc sa revina ulterior pe blog iar pana acum n-am fost nevoita sa cenzurez niciun comentariu. Vizitatorii mei percep platforma mea exact asa cum am gandit-o - un loc in care dezbatem idei, ne completam unii pe altii, ne contram, dar intotdeauna ramanem intr-un registru civilizat.
DB: Ce fel de comentarii/post-uri ai sesizat ca atrag cel mai mult comunitatile de pe Facebook? Care sunt "tehnicile" prin care atragi comentarii/feedback pozitiv din partea comunitatilor de pe Facebook?
SN: Nu sunt pe Facebook ca sa-mi creez un comitet de fani sau o galerie care sa aplaude ce debitez eu. Postez ceea ce simt, uneori lucruri foarte personale, albume foto din calatoriile mele, ponturi care pot fi utile si altora si multa muzica. De exemplu, cand dau peste informatii despre companii care fac angajari in acesta perioada, postez imediat. Stiu ca multi au nevoie de un job. Orice articol pe care-l citesc si care ma inspira in vreun fel pe mine, il dau mai departe. Nu scap niciodata din vedere ca azi, mai mult decat oricand, oamenii au nevoie sa se destinda, sa rada, asa ca postez clipuri care sa le ofere o pauza din incrancenarile de zi cu zi. Cu toate acestea, prietenii mei de pe Facebook au dovedit intotdeauna disponibiliatea de a "digera" si subiecte grave, dramatice. De fiecare data cand popularizez un apel umanitar, ei raspund, se implica, doneaza, fie ca e nevoie de bani, sange sau o semnatura pentru vreo petitie.
DB: Cum ar putea fi "cosmetizat" un post care initial ar parea banal pentru a atrage audienta?
SN: Imi place sa postez intr-o maniera cat mai expresiva si mai ingrijita. Imi aranjez pagina de Facebook asa cum mi-as face ordine in sufragerie ca sa primesc musafiri. Sunt ardeleanca, sufar de complexul gazdei si vreau ca cei care ma viziteaza sa se simta bine la mine. Prefer sa postez un link catre o melodie care transmite o stare in loc sa afirm eu sec "viata-i urata, doamnelor si domnilor". In general, eu nu postez verdicte, ci invitatii la dialog, si acesta este un lucru ce atrage comentarii. Nu livrez oamenilor pareri, ci lansez teme de discutie. Veti fi suprinsi sa aflati cati oameni au chef de vorba si, mai mult, chiar au ceva interesant de spus.
DB: Cat de des recomanzi ca cineva sa posteze pe Facebook pentru crearea unor "prieteni fideli", care sa urmareasca constant contul respectiv?
SN: Recomand sinceritatea in comunicarea cu ceilalti. Daca iti face realmente placere sa participi la discutii, sa te implici in promovarea unui om, a unei cauze, cand dai mai departe cu bucurie ceea ce ai aflat, ceilalti vor simti asta si iti vor fi alaturi. Daca urmaresti doar sa te faci tu cunoscut si vezi in Facebook doar instrumentul de marketing, se vor prinde. Am vazut recent un comentariu foarte destept al unei fete care remarcase ca o serie de personalitati media au cont si un numar impresionant de prieteni, dar nu ies niciodata din pagina lor si nu dau semne sa le intereseze ce fac altii.
Evident ca sunt fete care intra pe Facebook in cautarea lui Fat-Frumos care va fi ravasit de cat de frumoase sunt ele in costum de baie in poza de profil.
DB: In ce scopuri folosesti Facebook si care consideri tu ca este, in definitiv, utilitatea acestui canal de comunicare, pentru tine ca si persoana fizica, pentru (re)numele tau?
SN: Pe mine ca persoana fizica m-a imbogatit comunicarea pe Facebook. Chiar mi-am facut multi prieteni in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca "vizitandu-i" periodic am ajuns sa-i identific pe cei cu care am preocupari comune si nu o data am transferat in offline prieteni de pe Facebook. Pe 17 aprilie o sa fiu alaturi de un amic, pe care inca nu l-am vazut la fata, la lansarea cartii lui in Cluj. Sambata ma vad cu alti "feisbuchisti" la ziua unei fete pe care am ajutat-o impreuna sa mearga la tratament in strainatate. Pentru mine ca jurnalist si sociolog, Facebook e poarta de acces catre preocuparile si ingrijorarile celorlalti, iar asta e foarte important in munca mea.
DB: Poate fi activitatea pe Facebook "o rampa de lansare" si un plus in cazul angajarii intr-o anumita companie? Te-a ajutat vreodata profesional prezenta ta pe Facebook?
SN: Nu mai e cazul sa caut o rampa de lansare, dar Facebook m-a ajutat de multe ori in munca mea. Sunt oameni care, avand posibilitatea de a ma contacta direct, imi livreaza informatii interesante, iar eu la randul meu am acum acces direct la o serie de personalitati pe care as vrea sa le intervievez.
Hairstylistii, croitorii, fotografii, pana si bucatarii se pot afirma lesne in comunitatea Facebook
DB: Cum te poate ajuta Facebook in dezvoltarea propriei companii? Se pot gasi clienti/parteneri pe aceasta retea sociala, poti primi feedback important? Da-mi te rog cateva exemple, daca se poate.
SN: Am supus vreo doua idei profesionale dezbaterilor de pe Facebook si mi-a fost util feedback-ul ca sa inteleg oportunitatea unor proiecte. Pe de alta parte, nu cred ca este indicat sa luam absolut totul in serios si sa dam valoare de studiu de piata comunicarii de acolo. O avalansa de "I like"-uri nu-ti garanteaza in niciun fel ca cei care au dat click chiar au vizionat ce ai postat.
DB: Ce fel de companii ar trebui sa fie prezente obligatoriu pe Facebook? De ce?
SN Pentru companiile de media cred ca este un "must" sa se integreze in comunitatea Facebook, foarte multe publicatii si televiziuni din toata lumea au cont acolo si castiga tot mai multi cititori pe online. Facebook inglobeaza multi oameni cu diverse nevoi si cred ca-i poate favoriza pe micii intreprinzatori. Daca as fi un instalator bun, sigur m-as afirma in comunitatea de acolo. Cred ca orice client prefera sa apeleze la un meserias pe care il stie cat de cat, macar din poze, decat sa cheme un necunoscut sa se ocupe in miez de noapte de o teava sparta in baie. Hairstylistii, croitorii, fotografii, pana si bucatarii cred ca se pot afirma lesne in comunitate.
DB: Da-mi te rog exemplu de 3 lucruri pe care o companie e indicat sa le faca pe Facebook si 3 lucruri pe care NU trebuie sa le faca niciodata acolo.
SN: E indicat sa isi plaseze reclama pe coloana din dreapta, sa aiba un fan page daca vorbim de un brand cunoscut sau, daca afacerea e noua, un cont de user. In oricare situatie, pagina trebuie alimentata constant cu noutati pentru ca brandul sa fie cat mai des vizibil in news feed. E contraindicat sa arunce reclama la produsele lor pe paginile altora. Pagina mea e "sufrageria" mea, nu-i normal sa pui tu mobila si sa-mi vopsesti peretii cum vrei. De asemenea, e contraindicat sa fie o entitate rece, institutionala, lipsita de personalitate. Pe Facebook suntem "prieteni", nu furnizori si clienti. In al treilea rand, nu recomand sa te folosesti de reputatia unui "prieten" ca sa cresti cota produselor tale. De exemplu, daca Victor Rebengiuc (cel mai prestigios "feisbuchist", in opinia mea) iti transmite, printr-un mesaj privat, ca a mancat iaurt de care vinzi tu si i-a placut, nu-i in regula sa jubilezi in status "Lui Victor Rebengiuc ii place iaurtul nostru, hehehe, ce tari suntem". Asta e un abuz.
DB: Vorbesti despre importanta atitudinii deschise si optimiste. Cat de important este acest lucru pentru succesul in business? De multe ori efectele crizei ii coplesesc pe manageri, mai ales pe cei care stiu ca de ei depind poate sute de angajati. Ce le recomanzi lor?
SN: Cred ca atitudinea deschisa si optimista e importanta in absolut toate aspectele vietii. Cine isi doreste inca un morocanos prin preajma? Nu cred ca o atitudine prietenoasa e garantia succesului in afaceri dar in mod sigur nu-ti dauneaza. Am vazut firme care mergeau binisor atunci cand erau doar mici afaceri "de familie", atunci cand isi tratau clientii "prieteneste" si care au dat chix atunci cand s-au transformat in organizatii de tip "corporate", rigide si prea protocolare. N-am un sfat pentru managerii care poarta azi raspunderea pentru securitatea financiara a sute de familii, ii compatimesc. Pot doar sa le recomand sa nu piarda prea mult timp pe Facebook, nici ei, nici angajatii lor. "Escapismul" in Farmville nu le va readuce firma pe profit.
DB: Ce schimbari de atitudine ai remarcat intr-un an de zile in comunitatea de romani de pe Facebook? S-a "diluat" calitatea lor sau a comentariilor?
SN: Pot sa ma refer exclusiv la cei care viziteaza pagina mea. Acestia sunt oameni din toate paturile sociale, oameni care cauta informatia utila, aceea care sa-i ajute sa-si rezolve problemele, oameni care nu sunt deloc straini de problemele politice, sociale si economice si care isi manifesta ingrijorarile. Pe durata campaniei electorale am vazut o dezlantuire de furie pe Facebook, oameni care luau foc la cuvinte cheie precum "Basescu", "Geoana", "alegeri", "presedinte", cred ca atunci s-a degradat un pic calitatea comentariilor. Insa nu pot sa nu remarc ca reteaua aceasta de socializare a facilitat o dezbatere fara precedent si bag mana in foc ca Facebook are niste merite in prezenta destul de ridicata a tinerilor la vot pe 6 decembrie 2009.
Am dat accept aproape tuturor celor care voiau sa intre in legatura cu mine, dar i-am eliminat apoi pe cei care se dovedeau de neam prost injurandu-i pe altii sau postand trivilitati pe pagina mea.
DB: Consideri ca Facebook-ul se va umple usor-usor cu asa-zisii "cocalari" si "pitipoance". Ai sesizat ceva in acest sens?
SN: Evident ca sunt fete care intra pe Facebook in cautarea lui Fat-Frumos care va fi ravasit de cat de frumoase sunt ele in costum de baie in poza de profil, dupa cum sunt si indivizi dubiosi care adauga in lista numai si numai femei fotogenice. Da, pe Facebook "locuiesc" si oameni vulgari, deviati sau infractori, si e absolut normal sa fie asa. Insa ai destule instrumente sa te pui la adapost de penibil si sa-ti selectezi anturajul.
DB: In functie de ce factori ai ales prietenii de pe Facebook si cat de des "renunti" la unii dintre ei, pentru a putea sa adaugi pe altii?
SN: Am dat accept aproape tuturor celor care voiau sa intre in legatura cu mine eliminand apoi pe cei care se dovedeau de neam prost injurandu-i pe altii sau postand trivilitati pe peretele meu. Gazduiesc absolut orice parere cata vreme limbajul e unul civilizat. Cand am atins limita de 5.000 de prieteni am fost nevoita sa mai elimin si am anuntat ca ma despart de cei care n-au alte activitati decat Farmville si Mafia Wars, aplicatii pe care eu nu le folosesc. Cineva "m-a tras de urechi" explicand ca simplul fapt ca nu comenteaza ce spun eu nu inseamna ca nu-i intereseaza ce am eu de spus si atunci mi-am dat seama ca oamenii au obiceiuri diverse de consum si pe Facebook. Daca un om se destinde pe Facebook jucandu-se in Farmville si nu intra in dezbaterile mele asta nu insemna ca n-a dat fuga sa doneze sange cand am postat eu un apel disperat. Asa ca am renuntat la criteriul acesta si am eliminat doar cateva persoane care, de regula, afiseaza mai multa nuditate decat am eu nevoie sa vad.
DB: Spune-mi te rog ce fel de personalitate consideri ca esti si cum se reflecta aceasta pe Facebook.
SN: Sunt un om foarte deschis si foarte curios. Nu am pretentia ca parerile mele sunt mai bune decat ale altora si cred ca numai din confruntarea de idei se naste progresul, atat individual cat si colectiv. Nu scriu articole pe blog ca sa primesc comentarii de genul "bravo, esti cea mai tare, tine-o tot asa!". Eu aduc in discutie prespectiva mea asupra unor lucruri si ofer tuturor prilejul sa ma combata sau sa ma completeze. Pretind doar decenta, nimic mai mult.
Facebook este in mare masura oglinda mintii si a sufletului meu dar as minti sa spun ca intru totul. Daca ma uit acum pe postarile mele din ultimul an si as incerca sa-mi fac o parere exclusiv in baza informatiilor de acolo, ar reiesi ca Sanda Nicola o duce tare bine, calatoreste mult, asculta muzica intr-o veselie, face poze si nu se enerveaza prea tare din nimic. Ceea ce, sincer vorbind, nu-i chiar asa. Deschid larg usa catre bucuriile si ideile mele dar niciodata catre necazurile mele cele mari. Simt ca n-am niciun drept sa-i incarc pe ceilalti cu problemele mele.
DB: Ofera-mi te rog cateva informatii despre Play Media, firma ta - angajati, venituri, profit. De asemenea, da-mi te rog cateva exemple deproductii realizate de tine.
SN: Play Media este firma prin care imi derulez toate activitatile profesionale si al carei unic asociat sunt. Ca si pentru multi dintre micii intreprinzatori romani, si pentru mine a fost un an foarte dificil, in care am fost nevoita sa-mi reorganizez planurile si sa renunt la colaboratori. Sunt multumita ca am reusit sa supravietuiesc si, desi m-a tentat de cateva ori, n-a fost nevoie sa suspend activitatea. Deocamdata, Play Media nu este un brand, ci doar cadrul legal in care Sanda Nicola desfasoara activitati de productie media, training tv, comunicare si PR. Sunt ceea ce se numeste freelancer sau self-employed, nu ma consider "patron".

sâmbătă, 8 mai 2010

Din viaţa privată a fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu

Puţine lucruri despre viaţa personală a lui Nicolae Ceauşescu ar fi răzbătut către oamenii de rand, dar o mulţime de amănunte, unele incredibile, au fost făcute publice în cărţile, memoriile, interviurile unor oameni care i-au ştiut obiceiurile.
Una dintre mărturisirile făcute de Ceauşescu e devoalată de Mihaela Moraru Ceauşescu, în cartea ei “Nu regret, nu mă jelesc, nu strig”. La începutul anilor ’80, ca nepoată a liderului comunist, fiind fiica lui Marin, unul dintre fraţii lui, s-a aflat ea însăşi în contact cu cuplul dictatorial. Mihaela, dorea să divorţeze de primul soţ, în vreme ce Ceauşeştii, care erau aproape de apogeul puterii lor, se opuneau cu vehemenţă. “În familia Ceauşescu nu poate exista nici o persoană divorţată. Pentru că noi trebuie să oferim o imagine a noului tip de familie”, consemnează Mihaela Moraru Ceauşescu.
Ar fi vrut să meargă cu tramvaiul
Dincolo de asta, într-o zi în care reuşeşte să discute între patru ochi cu unchiul ei, acesta îi mărturiseşte, surprinzător, unul dintre marile lui regrete: “Mi-e dor să mă plimb cu tramvaiul. Să fie lume multă şi să mă calce cineva pe picior”. La remarca Mihaelei că i s-ar putea aranja uşor o astfel de plimbare de către cei de la “protocol”, Nicolae Ceauşescu îi precizează, cu amărăciune: “Nu cu un tramvai special, condus de vreun general deghizat, ci cu un tramvai normal, plin de oameni care vin de la lucru. Ei, nu ştii tu ce groaznic e să-ţi dai seama că niciodată n-o să mai poţi face un anumit lucru!”.
Era fan al serialului «Kojak»
Suzana Andreiaş, cea pomenită ca “tanti Suzana” în amintirile lui Roguski, a fost femeia care timp de 30 de ani a administrat vilele fostului dictator. La rândul său, ea descrie, în cartea “La curtea lui Ceauşescu”, amănunte din viaţa de zi cu zi a acestuia. Astfel, putem afla că Ceauşescu era ordonat, aranjându-şi singur hainele, că era fan al serialul “Kojak”, cu Telly Savalas (acel om chel), dar urmărea şi filmele poliţiste americane, că-i plăcea să mănânce simplu: ciorbă de ştevie, urzici, spanac şi n-a băut niciodată “Pepsi”.
Dormea în cămaşă de noapte ţărănească
În cartea “Adevăruri interzise”, Camil Roguski, arhitectul lui Ceauşescu, îşi aminteşte de câteva dintre obiceiurile acestuia, dar şi ale soţiei sale, Elena.
“Ei au ascultat doctorii. Nu voiau să se îngraşe. În fiecare dimineaţă se sculau la ora 6.00, îşi făceau toaleta intimă, îşi puneau în spate un rucsac cu o anumită greutate şi mergeau aşa o jumătate de oră, trei sferturi de oră, pe aleile grădinii (n.r.- grădina vilei din Primăverii, str. Herăstrău 50, Bucureşti)... Mâncau multe legume, iar carne mai deloc. Dar l-am auzit spunând valetului: «Mă, Lie, a plecat doctorul?». «Da». «Atunci, fă-mi şi mie o friptură»”
În vila din cartierul Primăverii, Ceauşescu se simţea în largul lui.
Avea doi măgari în Primăverii
Tot Roguski povesteşte că Ceauşescu avea şi doi măgari pe care-i plimba pe aleile vilei din Primăverii, crezând, precum împăraţii romani, că-i vor aduce noroc. În plus, se pare că Ceauşescu obişnuia să doarmă “echipat” într-o cămaşă de noapte ţărănească. “Şi mi s-a părut ciudat că aceasta era cam gălbuie la gât şi am întrebat: «Ce-i, tanti Suzana, cu cămaşa asta murdară?». «Păi, mata nu ştii că dumnealui suferă cu gâtul şi se dă cu untură de urs, care-i face bine?»”. Despre Elena Ceauşescu, Roguski spune că îşi trata reumatismul cu foi de varză, iar în tinereţe i se spunea “Elena lui Briceag”, tatăl ei ascuţind bricege.
A dat 1.000.000 $ mănăstirilor româneşti de pe muntele Athos
Nicolae Ceauşescu a avut momente de apropiere faţă de religie. La mijlocul anilor ’70, Nicolae Ceauşescu a ajutat aşezămintele religioase româneşti aflate pe muntele Athos. Întâmplarea e relatată de scriitorul Ion Brad, ambasador al României în Grecia în acea perioadă, în volumul intitulat “În umbra zeilor”. Aflat în vizită oficială acolo, în martie 1976, Ceauşescu a acceptat să primească vizita a trei călugări bătrâni, din cadrul mănăstirilor româneşti aflate pe muntele Athos, toţi trecuţi de vârsta de 70 de ani. “Pe rând, toţi trei i-au prezentat şefului statului român preocupările şi necazurile lor, ţinând să laude - ca să audă şi pereţii Palatului - buna lor colaborare cu fraţii greci, dar şi dorinţa de a primi din România «sânge proaspăt», călugări tineri, să mai salveze ceva din aşezămintele şi valorile spirituale româneşti. (...) I-au dăruit lui Ceauşescu o icoană nouă şi câteva obiecte din lemn, un potir, o cutie plină cu smirnă şi tămâie. (...) Iar acesta le-a promis sprijinul Cultelor din România”, notează Brad. Dar, conform lui Camil Roguski, fostul arhitect al lui Ceauşescu, ajutorul s-a concretizat şi în suma de 1.000.000 de dolari.