Se afișează postările cu eticheta persoane. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta persoane. Afișați toate postările

luni, 21 februarie 2011

Despre oameni si jocuri video - viata reala si/sau viata virtuala

Partea buna a jocurilor video
de Alexandra Lia Grindean , 18 Februarie 2011 , 9am.ro
Cea mai mare prejudecata legata de jocurile video este ca acestea ar constitui o pierdere de vreme sau o modalitate de escapism din viata cotidiana, dar lucrurile nu stau tocmai asa.
Potrivit oamenilor de stiinta, care au cercetat jocurile video mai mult de un deceniu, acestea ar fi cea mai productiva modalitate de ati petrece timpul liber. Jocurile video nu sunt folositoare atunci cand vine vorba de productivitate, insa acestea produc ceva mult mai important – emotii puternice si relatii sociale care ne pot schimba viata si ne pot ajuta sa schimbam lumea, scrie Huffington Post. In momentul de fata exista mai mult de jumatate de milliard de oameni in intreaga lume care se joaca jocuri video cel putin o ora pe zi. Majoritatea oamenilor incep de mici acesta pasiune, iar pana ajung la varsta de 21 de ani, multi dintre ei au la activ mai mult de 10.000 de ore, cam la fel de mult timp cat petrec in scoala.

9am209396 la 17 Februarie 2011, ora 20:53
Am 33 de ani. Seria Call of duty MOH Counter strike Need for speed si multe alte jocuri pe care acum nu mi le amintesc mi-au ocupat timpul liber. Pot vorbi greaca engleza si franceza fluent. Jocurile video iti dezvolta reflexele, face creierul sa reactioneze constant la nevoile jocului. O simpla plimbare nu ar putea face asta. Deci sunt de acord cu oamenii de stiinta. Jocurile sunt cheia succesului. Pentru alte detalii cauta-ti subiecte despre activitatea cerbrala- creierul antrenat.

Eroi în viaţa virtuală, învinşi în lumea reală
articol de Mihaela Dincă , Marţi 1 mar 2011 , ziar Adevarul
Un joc pe calculator te poate face să pierzi tot: familia, prietenii şi locul de muncă. Pentru unii este un vis urât, alţii l-au trăit deja. A fost mai bine de 10 ani prins într-un joc care i-a schimbat complet viaţa. Îşi spune AsaSinA, aşa cum îl ştiu prietenii lui din mediul virtual.
„Jucam opt ore pe zi. Veneam de la serviciu, mă aşezam la calculator şi mă culcam la 2.00-3.00 dimineaţa", povesteşte AsaSinA. În joc, femeie, dar în lumea reală, un bărbat de 33 de ani. Jocul care l-a prins se numeşte „Lineage II", un fantasy Massive Multiplayer Online Role-Playing Game (MMORPG), care aduce zilnic online 5.000 de playeri din România.
Prietenii din lumea virtuală i-au devenit, timp de 10 ani în care jocul a fost pe primul loc în viaţa lui, şi singurii amici din lumea reală. Mai ales după ce s-a despărţit şi de soţia lui, pe motiv că „nu-i înţelegea pasiunea". „Patru ani de relaţie, doi ani de căsnicie. Ea nu mă înţelegea şi nu se implica în ce-mi plăcea mie. În ultima perioadă a relaţiei începuse să-mi reproşeze că mă joc şi că nu mai avem viaţă socială", încearcă să explice AsaSinA.
Susţine că nu regretă că s-a despărţit de soţie, sugerând faptul că pasiunea lui era doar un lucru care a accentuat prăpastia dintre ei. Priveşte însă cu regret către cei 10 ani în care viaţa lui a însemnat doar „Lineage". „Pentru mine, viaţa reală a învins, după mulţi ani risipiţi - am pierdut licenţă la facultate, examene. N-aş mai face acelaşi lucru pentru că am îmbătrânit. Acum am contact cu jocul doar ca asistent de administrator. Joc foarte rar", spune AsaSinA. Momentul care l-a făcut să-şi dea seama că trebuie să se oprească a fost atunci când s-a trezit singur. A înţeles că prietenii din lumea virtuală nu-i pot înlocui pe cei din lumea reală. Mai mult, îşi aminteşte că a pierdut şi un loc de muncă bun, de specialist IT, din cauza jocului. „Eram dependent de joc. Într-o zi m-am trezit singur". Acum are o nouă relaţie, un nou loc de muncă, şi încearcă să rămână conectat cu oamenii din lumea reală. Îşi aminteşte că în urmă cu câţiva ani avea întâlniri frecvente cu oamenii din joc. Se întâlneau în lumea reală, ieşeau la bere, la o discuţie.
Întâlniri între gameri
AsasinA vorbeşte cu admiraţie despre alţi colegi de joc care şi-au întemeiat relaţii chiar prin intermediul acestui canal. Un exemplu este Blonda, o tânără de 21 de ani, care este prinsă de joc de mai bine de doi ani. Joacă în prezent patru ore pe zi şi spune că acest lucru nu-i afectează viaţa de student. Pe actualul ei partener de viaţă l-a cunoscut tot în joc, în urmă cu ceva timp.
El este administratorul unui server şi s-au văzut faţă în faţă la o întâlnire cu gaşca din joc. „El m-a plăcut, dar nu mi-a spus nimic atunci. După ce am terminat o relaţie în care eram implicată, un prieten comun ne-a făcut să ne întâlnim", povesteşte Blonda. O altă jucătoare şi-a părăsit prietenul pentru un gamer francez, cu care s-a cunoscut în „Lineage II". La două săptămâni după ce au interacţionat în joc, ea s-a mutat în Franţa.
Un pas spre adicţie
Întâlnirile cu prietenii din joc au devenit însă din ce în ce mai rare pentru cei care s-au lăsat de această pasiune. „Am rămas prieten cu mulţi. Dar sunt amintiri şi atât", spune AsaSinA. „Sunt puşti care nu-şi dau seama în ce intră. Unii sunt buni, altii urmează să ajungă foarte buni". AsaSinA a încercat să stea de vorbă cu o parte din tinerii care se apucă acum de joc. „Ei spun că nu îţi creează dependenţă. Îşi dau seama când ajung ca mine". 
Neoficial în România
„Lineage II: The Chaotic Throne" este un fantasy Massive Multiplayer Online Role-Playing Game, în care acţiunea se petrece cu 150 de ani înaintea primului joc, numit „Lineage". Lumea lui Lineage II, un joc lansat în Coreea de Sud în 2003, este un pământ sfâşiat de război, iar trei regate rivalizează pentru putere. Playerii pot juca pe serverele oficiale din SUA şi din Europa, însă trebuie să plătească o taxă. În România există mai multe servere neoficiale, unde jucătorii se pot loga fără să plătească nimic. Aceştia îşi creează un avatar şi pot interacţiona cu ceilalţi jucători. Nu pot deveni însă renumiţi la nivel mondial pentru că nu joacă pe serverele oficiale şi nu pot câştiga bani din joc. Singura modalitate de a câştiga bani, pentru cei care joacă oficial, este prin vânzarea caracterelor, după ce acestea devin puternice.
Pasiune până la epuizare
Mulţi gameri îşi petrec nopţile în săli de joc
În urmă cu câteva săptămâni, un bărbat din China a murit de epuizare, după ce s-a jucat non-stop pe calculator, timp de trei zile, într-un Internet cafe din Beijing. Cazuri tragice ca acestea s-au întâmplat însă de mai multe ori de când febra jocurilor pe calculator a cuprins lumea. În 2009, un adolescent britanic a ajuns la spital după ce a jucat 24 de ore „World of Warcraft", un joc similar cu Lineage. La fel, în 2005, un tânăr de 28 de ani din Coreea de Sud a murit după ce s-a jucat fără pauză pe computer timp de 50 de ore. Prezenţa unor cazuri extreme în lumea playerilor este confirmată şi de rezultatele mai multor studii la nivel internaţional, care arată că din ce în ce mai mulţi adolescenţi, dar şi adulţi devin dependenţi de jocuri.
Potrivit unei cercetări citate de AFP, aproximativ unul din zece copii americani care folosesc jocuri video ar putea fi dependenţi de această metodă de petrecere a timpului. Aproape 90% din tinerii între 8 şi 18 ani au declarat că folosesc jocurile video, iar 8,5% din ei demonstrează „modele de joc patologice" şi prezintă cel puţin 6 din cele 11 simptome clinice ale dependenţei. În medie, un tânăr petrece 16,4 ore pe săptămână jucându-se pe calculator sau pe consolă.
Înaintea sexului
Jocurile pe calculator au intrat şi în dormitor, susţin 70% din femeile care au participat la un studiu şi care se plâng că partenerul le acordă mai puţină atenţie decât computerului. Potrivit unei cercetări citate de „The Daily Mail", 50% din bărbaţi au refuzat sexul pentru a se juca pe calculator, iar 5% spun că pasiunea lor i-a costat chiar relaţia. Cel mai „vinovat" joc este „Call of Duty", urmat de „Football Manager", „Grand Theft Auto", „Fifa" şi Medal of Honor. 4 din 10 gameri recunosc că se joacă în fiecare noapte.
Game over: când jocul devine dependenţă
Dependenţa de jocuri pe calculator este ca orice altă adicţie, nocivă precum jocurile de noroc, drogurile sau alcoolul, spune psihoterapeutul Cristiana Leviţchi. „Internetul şi calculatorul sunt instrumente folositoare, însă depinde cum le folosim. Jocul pe calculator este virtual, este ca şi cum trăim într-o altă lume. E o lume paralelă, fără legătură cu realitatea", adaugă Leviţchi. Nu oricine ajunge însă captiv în aceste jocuri pe calculator şi, implicit, în lumi virtuale în care îşi poate crea o identitate ireală.
„Cei care ajung dependenţi au un fond mai adictiv sau sunt persoane timide, cu probleme în a se integra în societate. De obicei, sunt băieţi, adolescenţi, care nu pot avea un contact fizic real cu o persoană şi caută un refugiu pe internet, unde este mai simplu să se dezvolte", mai spun specialiştii. Cei care ajung să conştientizeze faptul că au o problemă ar trebui să facă în primul rând o vizită la psihiatru, iar apoi să apeleze la consiliere psihologică. De multe ori, problema de fond nu e dependenţa, iar pentru a rezolva adicţia trebuie descoperită cauza reală. „Poate a preluat o dependenţă din familie, sau poate este vorba de o serie de trăiri: neîncredere, deprimare, complexe de inferioritate, mai ales sociale. Mulţi ajung captivi în lumea virtuală din lipsă de prieteni în lumea reală", afirmă Cristiana Leviţchi.
Prieteni ireali
Relaţiile create în interiorul unui astfel de joc sunt de cele mai multe ori baloane de săpun. Atât în cazul prieteniilor, cât şi în cazul relaţiilor de iubire, ceea ce îi leagă pe parteneri este o pasiune comună, cea pentru joc. Dacă pasiunea dispare, este foarte posibil să se piardă şi lucrurile bune din relaţie.
„Într-o prietenie e nevoie de mai mult. Poate nu au valori comune, un stil de viaţă asemănător", crede psihoterapeutul. Dacă relaţiile din interiorul jocului sunt, de fapt, unele la distanţă, cele din lumea reală sunt greu de menţinut în cazul în care unul dintre parteneri este dependent de jocuri pe calculator. Dacă acesta nu-şi rezolvă problema, e căsătorit de fapt cu dependenţa, iar familia este pe locul doi.
"Cei care ajung dependenţi sunt persoane timide, cu probleme în a se integra în societate. De obicei, sunt băieţi, adolescenţi, care nu pot avea un contact fizic real cu o persoană şi caută un refugiu pe internet." - Cristiana Leviţchi psihoterapeut



de la "Romania, te iubesc", PRO TV : Second Life, jocul inventat in urma cu 6 ani, numara acum nu mai putin de 16 milioane de oameni care petrec in acest spatiu virtual si 12 ore pe zi. Nu este de mirare succesul pe care il are acest joc, avand in vedere ca distanta de la inhibitie la dezinhibitie e doar de un singur click si ca este singurul mediu in care domneste libertatea absoluta. Mai mult decit atat, o gospodina din Germania a devenit recent milioanara in dolari cat se poate de reali, dupa ce a facut o serie de tranzactii imobiliare intr-o lume pur virtuala - Second Life. Reversul medaliei este insa unul dureros: divorturile din viata reala, cauzate de aventurile pur virtuale, sunt un fapt.
De cand suntem mici visam la tot felul de experiente si ne punem o groaza de intrebari. Calculatorul ni le ofera. Daca te intrebi cati locuitori are un mic orasel din Asia, internetul iti raspunde in 30 secunde. Daca ai vrea sa vezi un animal disparut demult, nu mai e nevoie sa mergi la muzeu sau sa cumperi carti rare si scunpe. Daca iti doresti senzatii tari, nu merita sa pleci in excalade pe munti. Totul se rezolva cu un click. Totul la tine acasa, la dispozitia ta oricand, fara sa-ti ceara nimic. O fi bine? O fi rau? Poate nici bine, nici rau ci doar foarte diferit de cum era inainte de a avea calculator si internet. Asta face ca generatiile sa fie foarte diferite intre ele si sa aiba impresia ca nu mai gasesc activitati similare. 


Psiholog Anca Pietraru : Uneori pare o ocupatie la moda, alteori devine o problema iar alteori chiar o drama. De la copii a caror dezvoltare verbala, intelectuala, relationala si afectiva se opreste, la adolescenti care abandoneaza scoala si orice alte activitati, la adulti care renunta la serviciu si isi pericliteaza relatia cu partenerul si proprii copii, intalnim toate tipurile de situatii. Jocurile online par a fi in top dar si "hoinaritul" pe diferite site-uri, chat-urile si filmele descarcate de pe net. De fapt, timpul ocupat cu statul pe net este atat de mare incat putem spune ca persoana ajunge sa paraseasca viata reala, locul si timpul in care traieste si sa le inlocuiasca cu o viata virtuala. Impatimitii jocurilor si filmelor sunt de fapt cu gandul, dorintele si visele in planul "realitatii" din spatele ecranului. Fie ca este vorba despre relatii cu alti jucatori, cu cei cunoscuti pe chat sau cu personajele din filme, ele devin mai importante decat ceea ce se intampla in viata reala. Daca privim ca un refugiu acest comportament, ne intrebam ce a dus la el, ce anume a fost de nesuportat in viata reala astfel incat persoana a ales sa o paraseasca in favoarea celei virtuale: dezamagirea in relatiile cu partenerul, colegii sau familia; senzatia de neputinta, de inferioritate; depresia care l-a izolat de lume, neincrederea in el insusi; incapacitatea sau dificultatea de a investi afectiv intr-o activitate sau relatie reala; efortul care este necesar pentru alte placeri sau activitati relaxante (distractii, sport, hoby-uri). 
Am vorbit intr-un articol despre dependenta de internet dar reluam intr-un fel aceasta tema si ii adaugam noi aspecte pentru ca ea este intr-adevar o problema care merita toata atentia noastra din moment ce atat de multe persoane, de toate varstele, sunt afectate de ea. Asadar pentru inceput, ne intrebam: 

  • Care sunt cauzele care au dus la alegerea acestei vieti virtuale?
  • Care sunt consecintele asupra respectivei persoane sau asupra celor din jur?
  • Care ar fi modalitatile prin care putem aborda aceasta problema?
  • Ajung aceste persoane sa ceara sau sa beneficieze de ajutor psiho-terapeutic, de consiliere sau sa reia comunicarea cu persoanele reale din viata lor?
  • Exista modalitati de prevenire si care sunt ele?
  • Putem ajuta persoanele care nu cer acest ajutor si care nu sunt constiente de consecintele care decurg din aceasa izolare?
  • In cazul special al copiilor si adolescentilor, ce pot face parintii pentru a-i ajuta sa-si continue dezvoltarea si evolutia scolara si relationala?
  • In cazul in care un adult este in aceasta situatie, ce poate face partenerul sau cei apropiati pentru el?
  • Cum se modifica relatiile parinti-copil cand apare o astfel e "problema"?

Va rog sa ascultati totodata pe cineva dependent de internet, fara a mai putea scapa de aceasta problema : http://www.trilulilu.ro/leomiro/b51130dab8d270 , http://www.trilulilu.ro/axn/b3d4e846e17c40 

duminică, 23 mai 2010

Sanda Nicola, "cel mai prietenos roman de pe Facebook", explica mecanismul succesului in retelele sociale

Abordarea optimista a subiectelor, deschiderea si sinceritatea, interesul acordat anumitor cauze umanitare precum si faptul ca nu "impovareaza" pe altii cu problemele personale sunt "tehnicile" care au ajutat-o pe Sanda Nicola, jurnalist si sociolog, sa atraga mii de romani ca prieteni pe contul sau de Facebook.
Aflati din acest interviu cum procedeaza ea, dar si ce o deranjeaza la aceasta retea sociala, in care se afla peste 1 milion de romani, ce greseli a facut si ce sfaturi ofera altor utilizatori. Sanda Nicola are 32 de ani. A activat 17 ani in televiziune ca reporter, prezentator de stiri, moderator de talk-show. In prezent, este sociolog si jurnalist freelancer. Nicola ofera corespondente din estul Europei retelei de stiri France 24, colaboreaza cu Al Jazeera, Channel 4 si are o rubrica de dialog pe Cotidianul.ro.
"In campania electorala din 2009 am gazduit emisiunile electorale de la Kanal D in care am intervievat toti candidatii la Presedintia Romaniei. Acela a fost un moment interesant in comunicarea mea cu prietenii de pe contul meu de Facebook pentru ca am refuzat sa-mi fac publice optiunile politice si am incercat sa-mi reprim propriile frustrari cetatenesti. Foarte multi au apreciat asta", povestestea ea pentru DailyBusiness.ro.
Recent, Cristian Manafu, blogger si managing partner al companiei organizatoare de evenimente Evensys i-a acordat Sandei Nicola titlul neoficial de "Cel mai prietenos roman de pe Facebook". Cititi aici care au fost criteriile alegerii acesteia din cei peste un milion de romani prezenti pe reteaua sociala.
Sanda Nicola face parte si din comunitatea premium de afaceri Key People.
DailyBusiness.ro: Ai cont pe Facebook de un an si ceva - in cat timp ai atras cei 5.000 de prieteni si care ar fi "secretele" a ceea ce multi ar zice ca este "o mare reusita"?
Sanda Nicola: Nu mai tin minte precis cand am creat contul. Cert e ca l-am facut iar ulterior n-am mai dat multa vreme pe acolo. De ziua mea, anul trecut, m-am pomenit cu zeci de urari de bine in casuta de pe Yahoo venite de pe Facebook carora era firesc sa le raspund. Atunci am intrat de-a binelea in retea, i-am inteles functiile si am inceput sa-mi cultiv prieteniile. Reteaua mea a crescut natural, comunicand, aderand la cauzele initiate de altii, oferind feedback la postarile lor, raspunzand celor care mi se adresau. M-am deprins sa tin tot timpul pagina deschisa pe calculator si pe telefon si ii dau refresh de cateva ori pe zi. Practic, mi-am facut un obicei din a consulta Facebook la fel de des ca pe celelalte surse de stiri cu care lucrez.
DB: Cat de mult te-a ajutat notorietatea ta ca jurnalist?
SN: In mare masura, dar nu intru totul. Printre cei cu care comunic sunt si oameni foarte tineri care nu ma stiau din perioada in care eram foarte vizibila pe TV. Altii au crezut initial ca-i doar o coincidenta de nume. Adevarul e ca nu mi-am afisat background-ul jurnalistic pe Facebook, el a iesit la iveala ulterior. Eu n-am intrat in retea ca sa colectionez fani ci ca sa particip la un schimb de idei. Am invatat foarte multe din preocuparile altora si am venit in contact cu cativa oameni exceptionali cu care derulez in prezent campanii umanitare si proiecte profesionale interesante . Cu altii fac doar schimb de informatii despre muzica, si tot e un castig. Foarte multi oameni ma cauta pentru ca vor infomatii despre cancerul de col uterin (Sanda Nicola a luptat cu aceasta boala anii trecuti - n.r.), primesc zilnic mesaje tulburatoare de la femei in suferinta. Asta e principalul motiv pentru care am dat intotdeauna accept, fara rezerve, oricarui necunoscut.
DB: Am observat ca ai si un blog. De cand si cam ce trafic atragi?
SN: Blogul e, fara indoiala, o consecinta a activitatilor mele de pe Facebook si e structurat in baza feedback-ului pe care l-am primit in timp de la cei cu care am comunicat. SandaNicola.ro exista de numai o saptamana, e prematur, cred, sa vorbesc acum despre trafic. Ma bucur sa observ ca cei care au intrat o data obisnuiesc sa revina ulterior pe blog iar pana acum n-am fost nevoita sa cenzurez niciun comentariu. Vizitatorii mei percep platforma mea exact asa cum am gandit-o - un loc in care dezbatem idei, ne completam unii pe altii, ne contram, dar intotdeauna ramanem intr-un registru civilizat.
DB: Ce fel de comentarii/post-uri ai sesizat ca atrag cel mai mult comunitatile de pe Facebook? Care sunt "tehnicile" prin care atragi comentarii/feedback pozitiv din partea comunitatilor de pe Facebook?
SN: Nu sunt pe Facebook ca sa-mi creez un comitet de fani sau o galerie care sa aplaude ce debitez eu. Postez ceea ce simt, uneori lucruri foarte personale, albume foto din calatoriile mele, ponturi care pot fi utile si altora si multa muzica. De exemplu, cand dau peste informatii despre companii care fac angajari in acesta perioada, postez imediat. Stiu ca multi au nevoie de un job. Orice articol pe care-l citesc si care ma inspira in vreun fel pe mine, il dau mai departe. Nu scap niciodata din vedere ca azi, mai mult decat oricand, oamenii au nevoie sa se destinda, sa rada, asa ca postez clipuri care sa le ofere o pauza din incrancenarile de zi cu zi. Cu toate acestea, prietenii mei de pe Facebook au dovedit intotdeauna disponibiliatea de a "digera" si subiecte grave, dramatice. De fiecare data cand popularizez un apel umanitar, ei raspund, se implica, doneaza, fie ca e nevoie de bani, sange sau o semnatura pentru vreo petitie.
DB: Cum ar putea fi "cosmetizat" un post care initial ar parea banal pentru a atrage audienta?
SN: Imi place sa postez intr-o maniera cat mai expresiva si mai ingrijita. Imi aranjez pagina de Facebook asa cum mi-as face ordine in sufragerie ca sa primesc musafiri. Sunt ardeleanca, sufar de complexul gazdei si vreau ca cei care ma viziteaza sa se simta bine la mine. Prefer sa postez un link catre o melodie care transmite o stare in loc sa afirm eu sec "viata-i urata, doamnelor si domnilor". In general, eu nu postez verdicte, ci invitatii la dialog, si acesta este un lucru ce atrage comentarii. Nu livrez oamenilor pareri, ci lansez teme de discutie. Veti fi suprinsi sa aflati cati oameni au chef de vorba si, mai mult, chiar au ceva interesant de spus.
DB: Cat de des recomanzi ca cineva sa posteze pe Facebook pentru crearea unor "prieteni fideli", care sa urmareasca constant contul respectiv?
SN: Recomand sinceritatea in comunicarea cu ceilalti. Daca iti face realmente placere sa participi la discutii, sa te implici in promovarea unui om, a unei cauze, cand dai mai departe cu bucurie ceea ce ai aflat, ceilalti vor simti asta si iti vor fi alaturi. Daca urmaresti doar sa te faci tu cunoscut si vezi in Facebook doar instrumentul de marketing, se vor prinde. Am vazut recent un comentariu foarte destept al unei fete care remarcase ca o serie de personalitati media au cont si un numar impresionant de prieteni, dar nu ies niciodata din pagina lor si nu dau semne sa le intereseze ce fac altii.
Evident ca sunt fete care intra pe Facebook in cautarea lui Fat-Frumos care va fi ravasit de cat de frumoase sunt ele in costum de baie in poza de profil.
DB: In ce scopuri folosesti Facebook si care consideri tu ca este, in definitiv, utilitatea acestui canal de comunicare, pentru tine ca si persoana fizica, pentru (re)numele tau?
SN: Pe mine ca persoana fizica m-a imbogatit comunicarea pe Facebook. Chiar mi-am facut multi prieteni in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca "vizitandu-i" periodic am ajuns sa-i identific pe cei cu care am preocupari comune si nu o data am transferat in offline prieteni de pe Facebook. Pe 17 aprilie o sa fiu alaturi de un amic, pe care inca nu l-am vazut la fata, la lansarea cartii lui in Cluj. Sambata ma vad cu alti "feisbuchisti" la ziua unei fete pe care am ajutat-o impreuna sa mearga la tratament in strainatate. Pentru mine ca jurnalist si sociolog, Facebook e poarta de acces catre preocuparile si ingrijorarile celorlalti, iar asta e foarte important in munca mea.
DB: Poate fi activitatea pe Facebook "o rampa de lansare" si un plus in cazul angajarii intr-o anumita companie? Te-a ajutat vreodata profesional prezenta ta pe Facebook?
SN: Nu mai e cazul sa caut o rampa de lansare, dar Facebook m-a ajutat de multe ori in munca mea. Sunt oameni care, avand posibilitatea de a ma contacta direct, imi livreaza informatii interesante, iar eu la randul meu am acum acces direct la o serie de personalitati pe care as vrea sa le intervievez.
Hairstylistii, croitorii, fotografii, pana si bucatarii se pot afirma lesne in comunitatea Facebook
DB: Cum te poate ajuta Facebook in dezvoltarea propriei companii? Se pot gasi clienti/parteneri pe aceasta retea sociala, poti primi feedback important? Da-mi te rog cateva exemple, daca se poate.
SN: Am supus vreo doua idei profesionale dezbaterilor de pe Facebook si mi-a fost util feedback-ul ca sa inteleg oportunitatea unor proiecte. Pe de alta parte, nu cred ca este indicat sa luam absolut totul in serios si sa dam valoare de studiu de piata comunicarii de acolo. O avalansa de "I like"-uri nu-ti garanteaza in niciun fel ca cei care au dat click chiar au vizionat ce ai postat.
DB: Ce fel de companii ar trebui sa fie prezente obligatoriu pe Facebook? De ce?
SN Pentru companiile de media cred ca este un "must" sa se integreze in comunitatea Facebook, foarte multe publicatii si televiziuni din toata lumea au cont acolo si castiga tot mai multi cititori pe online. Facebook inglobeaza multi oameni cu diverse nevoi si cred ca-i poate favoriza pe micii intreprinzatori. Daca as fi un instalator bun, sigur m-as afirma in comunitatea de acolo. Cred ca orice client prefera sa apeleze la un meserias pe care il stie cat de cat, macar din poze, decat sa cheme un necunoscut sa se ocupe in miez de noapte de o teava sparta in baie. Hairstylistii, croitorii, fotografii, pana si bucatarii cred ca se pot afirma lesne in comunitate.
DB: Da-mi te rog exemplu de 3 lucruri pe care o companie e indicat sa le faca pe Facebook si 3 lucruri pe care NU trebuie sa le faca niciodata acolo.
SN: E indicat sa isi plaseze reclama pe coloana din dreapta, sa aiba un fan page daca vorbim de un brand cunoscut sau, daca afacerea e noua, un cont de user. In oricare situatie, pagina trebuie alimentata constant cu noutati pentru ca brandul sa fie cat mai des vizibil in news feed. E contraindicat sa arunce reclama la produsele lor pe paginile altora. Pagina mea e "sufrageria" mea, nu-i normal sa pui tu mobila si sa-mi vopsesti peretii cum vrei. De asemenea, e contraindicat sa fie o entitate rece, institutionala, lipsita de personalitate. Pe Facebook suntem "prieteni", nu furnizori si clienti. In al treilea rand, nu recomand sa te folosesti de reputatia unui "prieten" ca sa cresti cota produselor tale. De exemplu, daca Victor Rebengiuc (cel mai prestigios "feisbuchist", in opinia mea) iti transmite, printr-un mesaj privat, ca a mancat iaurt de care vinzi tu si i-a placut, nu-i in regula sa jubilezi in status "Lui Victor Rebengiuc ii place iaurtul nostru, hehehe, ce tari suntem". Asta e un abuz.
DB: Vorbesti despre importanta atitudinii deschise si optimiste. Cat de important este acest lucru pentru succesul in business? De multe ori efectele crizei ii coplesesc pe manageri, mai ales pe cei care stiu ca de ei depind poate sute de angajati. Ce le recomanzi lor?
SN: Cred ca atitudinea deschisa si optimista e importanta in absolut toate aspectele vietii. Cine isi doreste inca un morocanos prin preajma? Nu cred ca o atitudine prietenoasa e garantia succesului in afaceri dar in mod sigur nu-ti dauneaza. Am vazut firme care mergeau binisor atunci cand erau doar mici afaceri "de familie", atunci cand isi tratau clientii "prieteneste" si care au dat chix atunci cand s-au transformat in organizatii de tip "corporate", rigide si prea protocolare. N-am un sfat pentru managerii care poarta azi raspunderea pentru securitatea financiara a sute de familii, ii compatimesc. Pot doar sa le recomand sa nu piarda prea mult timp pe Facebook, nici ei, nici angajatii lor. "Escapismul" in Farmville nu le va readuce firma pe profit.
DB: Ce schimbari de atitudine ai remarcat intr-un an de zile in comunitatea de romani de pe Facebook? S-a "diluat" calitatea lor sau a comentariilor?
SN: Pot sa ma refer exclusiv la cei care viziteaza pagina mea. Acestia sunt oameni din toate paturile sociale, oameni care cauta informatia utila, aceea care sa-i ajute sa-si rezolve problemele, oameni care nu sunt deloc straini de problemele politice, sociale si economice si care isi manifesta ingrijorarile. Pe durata campaniei electorale am vazut o dezlantuire de furie pe Facebook, oameni care luau foc la cuvinte cheie precum "Basescu", "Geoana", "alegeri", "presedinte", cred ca atunci s-a degradat un pic calitatea comentariilor. Insa nu pot sa nu remarc ca reteaua aceasta de socializare a facilitat o dezbatere fara precedent si bag mana in foc ca Facebook are niste merite in prezenta destul de ridicata a tinerilor la vot pe 6 decembrie 2009.
Am dat accept aproape tuturor celor care voiau sa intre in legatura cu mine, dar i-am eliminat apoi pe cei care se dovedeau de neam prost injurandu-i pe altii sau postand trivilitati pe pagina mea.
DB: Consideri ca Facebook-ul se va umple usor-usor cu asa-zisii "cocalari" si "pitipoance". Ai sesizat ceva in acest sens?
SN: Evident ca sunt fete care intra pe Facebook in cautarea lui Fat-Frumos care va fi ravasit de cat de frumoase sunt ele in costum de baie in poza de profil, dupa cum sunt si indivizi dubiosi care adauga in lista numai si numai femei fotogenice. Da, pe Facebook "locuiesc" si oameni vulgari, deviati sau infractori, si e absolut normal sa fie asa. Insa ai destule instrumente sa te pui la adapost de penibil si sa-ti selectezi anturajul.
DB: In functie de ce factori ai ales prietenii de pe Facebook si cat de des "renunti" la unii dintre ei, pentru a putea sa adaugi pe altii?
SN: Am dat accept aproape tuturor celor care voiau sa intre in legatura cu mine eliminand apoi pe cei care se dovedeau de neam prost injurandu-i pe altii sau postand trivilitati pe peretele meu. Gazduiesc absolut orice parere cata vreme limbajul e unul civilizat. Cand am atins limita de 5.000 de prieteni am fost nevoita sa mai elimin si am anuntat ca ma despart de cei care n-au alte activitati decat Farmville si Mafia Wars, aplicatii pe care eu nu le folosesc. Cineva "m-a tras de urechi" explicand ca simplul fapt ca nu comenteaza ce spun eu nu inseamna ca nu-i intereseaza ce am eu de spus si atunci mi-am dat seama ca oamenii au obiceiuri diverse de consum si pe Facebook. Daca un om se destinde pe Facebook jucandu-se in Farmville si nu intra in dezbaterile mele asta nu insemna ca n-a dat fuga sa doneze sange cand am postat eu un apel disperat. Asa ca am renuntat la criteriul acesta si am eliminat doar cateva persoane care, de regula, afiseaza mai multa nuditate decat am eu nevoie sa vad.
DB: Spune-mi te rog ce fel de personalitate consideri ca esti si cum se reflecta aceasta pe Facebook.
SN: Sunt un om foarte deschis si foarte curios. Nu am pretentia ca parerile mele sunt mai bune decat ale altora si cred ca numai din confruntarea de idei se naste progresul, atat individual cat si colectiv. Nu scriu articole pe blog ca sa primesc comentarii de genul "bravo, esti cea mai tare, tine-o tot asa!". Eu aduc in discutie prespectiva mea asupra unor lucruri si ofer tuturor prilejul sa ma combata sau sa ma completeze. Pretind doar decenta, nimic mai mult.
Facebook este in mare masura oglinda mintii si a sufletului meu dar as minti sa spun ca intru totul. Daca ma uit acum pe postarile mele din ultimul an si as incerca sa-mi fac o parere exclusiv in baza informatiilor de acolo, ar reiesi ca Sanda Nicola o duce tare bine, calatoreste mult, asculta muzica intr-o veselie, face poze si nu se enerveaza prea tare din nimic. Ceea ce, sincer vorbind, nu-i chiar asa. Deschid larg usa catre bucuriile si ideile mele dar niciodata catre necazurile mele cele mari. Simt ca n-am niciun drept sa-i incarc pe ceilalti cu problemele mele.
DB: Ofera-mi te rog cateva informatii despre Play Media, firma ta - angajati, venituri, profit. De asemenea, da-mi te rog cateva exemple deproductii realizate de tine.
SN: Play Media este firma prin care imi derulez toate activitatile profesionale si al carei unic asociat sunt. Ca si pentru multi dintre micii intreprinzatori romani, si pentru mine a fost un an foarte dificil, in care am fost nevoita sa-mi reorganizez planurile si sa renunt la colaboratori. Sunt multumita ca am reusit sa supravietuiesc si, desi m-a tentat de cateva ori, n-a fost nevoie sa suspend activitatea. Deocamdata, Play Media nu este un brand, ci doar cadrul legal in care Sanda Nicola desfasoara activitati de productie media, training tv, comunicare si PR. Sunt ceea ce se numeste freelancer sau self-employed, nu ma consider "patron".

sâmbătă, 8 mai 2010

Din viaţa privată a fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu

Puţine lucruri despre viaţa personală a lui Nicolae Ceauşescu ar fi răzbătut către oamenii de rand, dar o mulţime de amănunte, unele incredibile, au fost făcute publice în cărţile, memoriile, interviurile unor oameni care i-au ştiut obiceiurile.
Una dintre mărturisirile făcute de Ceauşescu e devoalată de Mihaela Moraru Ceauşescu, în cartea ei “Nu regret, nu mă jelesc, nu strig”. La începutul anilor ’80, ca nepoată a liderului comunist, fiind fiica lui Marin, unul dintre fraţii lui, s-a aflat ea însăşi în contact cu cuplul dictatorial. Mihaela, dorea să divorţeze de primul soţ, în vreme ce Ceauşeştii, care erau aproape de apogeul puterii lor, se opuneau cu vehemenţă. “În familia Ceauşescu nu poate exista nici o persoană divorţată. Pentru că noi trebuie să oferim o imagine a noului tip de familie”, consemnează Mihaela Moraru Ceauşescu.
Ar fi vrut să meargă cu tramvaiul
Dincolo de asta, într-o zi în care reuşeşte să discute între patru ochi cu unchiul ei, acesta îi mărturiseşte, surprinzător, unul dintre marile lui regrete: “Mi-e dor să mă plimb cu tramvaiul. Să fie lume multă şi să mă calce cineva pe picior”. La remarca Mihaelei că i s-ar putea aranja uşor o astfel de plimbare de către cei de la “protocol”, Nicolae Ceauşescu îi precizează, cu amărăciune: “Nu cu un tramvai special, condus de vreun general deghizat, ci cu un tramvai normal, plin de oameni care vin de la lucru. Ei, nu ştii tu ce groaznic e să-ţi dai seama că niciodată n-o să mai poţi face un anumit lucru!”.
Era fan al serialului «Kojak»
Suzana Andreiaş, cea pomenită ca “tanti Suzana” în amintirile lui Roguski, a fost femeia care timp de 30 de ani a administrat vilele fostului dictator. La rândul său, ea descrie, în cartea “La curtea lui Ceauşescu”, amănunte din viaţa de zi cu zi a acestuia. Astfel, putem afla că Ceauşescu era ordonat, aranjându-şi singur hainele, că era fan al serialul “Kojak”, cu Telly Savalas (acel om chel), dar urmărea şi filmele poliţiste americane, că-i plăcea să mănânce simplu: ciorbă de ştevie, urzici, spanac şi n-a băut niciodată “Pepsi”.
Dormea în cămaşă de noapte ţărănească
În cartea “Adevăruri interzise”, Camil Roguski, arhitectul lui Ceauşescu, îşi aminteşte de câteva dintre obiceiurile acestuia, dar şi ale soţiei sale, Elena.
“Ei au ascultat doctorii. Nu voiau să se îngraşe. În fiecare dimineaţă se sculau la ora 6.00, îşi făceau toaleta intimă, îşi puneau în spate un rucsac cu o anumită greutate şi mergeau aşa o jumătate de oră, trei sferturi de oră, pe aleile grădinii (n.r.- grădina vilei din Primăverii, str. Herăstrău 50, Bucureşti)... Mâncau multe legume, iar carne mai deloc. Dar l-am auzit spunând valetului: «Mă, Lie, a plecat doctorul?». «Da». «Atunci, fă-mi şi mie o friptură»”
În vila din cartierul Primăverii, Ceauşescu se simţea în largul lui.
Avea doi măgari în Primăverii
Tot Roguski povesteşte că Ceauşescu avea şi doi măgari pe care-i plimba pe aleile vilei din Primăverii, crezând, precum împăraţii romani, că-i vor aduce noroc. În plus, se pare că Ceauşescu obişnuia să doarmă “echipat” într-o cămaşă de noapte ţărănească. “Şi mi s-a părut ciudat că aceasta era cam gălbuie la gât şi am întrebat: «Ce-i, tanti Suzana, cu cămaşa asta murdară?». «Păi, mata nu ştii că dumnealui suferă cu gâtul şi se dă cu untură de urs, care-i face bine?»”. Despre Elena Ceauşescu, Roguski spune că îşi trata reumatismul cu foi de varză, iar în tinereţe i se spunea “Elena lui Briceag”, tatăl ei ascuţind bricege.
A dat 1.000.000 $ mănăstirilor româneşti de pe muntele Athos
Nicolae Ceauşescu a avut momente de apropiere faţă de religie. La mijlocul anilor ’70, Nicolae Ceauşescu a ajutat aşezămintele religioase româneşti aflate pe muntele Athos. Întâmplarea e relatată de scriitorul Ion Brad, ambasador al României în Grecia în acea perioadă, în volumul intitulat “În umbra zeilor”. Aflat în vizită oficială acolo, în martie 1976, Ceauşescu a acceptat să primească vizita a trei călugări bătrâni, din cadrul mănăstirilor româneşti aflate pe muntele Athos, toţi trecuţi de vârsta de 70 de ani. “Pe rând, toţi trei i-au prezentat şefului statului român preocupările şi necazurile lor, ţinând să laude - ca să audă şi pereţii Palatului - buna lor colaborare cu fraţii greci, dar şi dorinţa de a primi din România «sânge proaspăt», călugări tineri, să mai salveze ceva din aşezămintele şi valorile spirituale româneşti. (...) I-au dăruit lui Ceauşescu o icoană nouă şi câteva obiecte din lemn, un potir, o cutie plină cu smirnă şi tămâie. (...) Iar acesta le-a promis sprijinul Cultelor din România”, notează Brad. Dar, conform lui Camil Roguski, fostul arhitect al lui Ceauşescu, ajutorul s-a concretizat şi în suma de 1.000.000 de dolari.

miercuri, 25 noiembrie 2009

COMUNICAT DE PRESA - (25 noiembrie 2009) REF: Participarea presedintelui Romaniei, Traian Basescu, la ceremonia prilejuita de aniversarea a 150 de ani de la infiintarea Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti

Presedentie - Miercuri, 25 Noiembrie 2009

Cu aceasta ocazie, presedintele Romaniei a conferit Ordinul "Meritul pentru Invatamant" in grad de Mare Ofiter Facultatii de Drept a Universitatii Bucuresti, in semn de recunoastere si apreciere a generatiilor de profesori care au contribuit la formarea noilor promotii de juristi, determinand astfel dezvoltarea culturii juridice la un inalt nivel academic - componenta de baza a evolutiei democratice a Romaniei.

De asemenea, presedintele Traian Basescu a acordat Ordinul "Meritul Cultural" in grad de Cavaler Colegiului Juridic de Studii Europene din cadrul Facultatii de Drept a Universitatii Bucuresti cu prilejul implinirii a 15 ani de la infiintare, in semn de apreciere pentru contributia deosebita la formarea unei elite de juristi care sa reprezinte Romania la universitati de prestigiu din lume.

Va prezentam discursul sustinut de seful statului:

Domnule rector,
Domnule decan,
Doamnelor si domnilor,
Distinsi invitati,
Onorata audienta,

Multumesc decanului Facultatii de Drept pentru invitatia pe care mi-a adresat-o de a participa la acest eveniment de o importanta deosebita pentru invatamantul superior romanesc. Implinirea a 150 de ani de la infiintarea Facultatii de Drept imi ofera prilejul de a felicita atat conducerea Facultatii, cat si corpul profesoral pentru rezultatele obtinute de-a lungul timpului in invatamantul superior juridic romanesc, prin formarea unor profesionisti de o reala valoare.

Inceputurile Facultatii de Drept ne trimit cu gandul la anul 1859, an marcant pentru istoria romanilor si pentru statul roman modern. Atunci, ca si astazi, Romania simtea nevoia unei mai bune organizari si functionari a institutiilor statului pentru a permite acestuia sa progreseze si sa se modernizeze. De altfel, a fost anul unor importante schimbari pe plan institutional care au marcat evolutia ulterioara a statului roman.

Modernizarea statului nu se poate face insa fara invatamant. Un invatamant de calitate, bazat pe competitivitate si valori este cheia dezvoltarii unei natiuni. Nu intamplator, domnitorul Cuza a semnat decretul de infiintare a Facultatii de Drept din Bucuresti in primul an al domniei sale pentru a face ca: "Legea sa inlocuiasca arbitrariul; pentru a face ca legea sa fie tare" asa cum spunea Kogalniceanu.

Atunci, ca si astazi, pentru a raspunde noilor cerinte ale societatii aflata intr-o permanenta transformare, se impunea reformarea invatamantului, aspect ce intotdeauna a nascut aprigi dispute intre adeptii traditionalismului si inovatori.

Prin infiintarea Facultatii de Drept si mai tarziu a Universitatii din Bucuresti invatamantul superior in general, si cel juridic, in special, trece intr-o noua etapa.

De-a lungul vremii, Facultatea de Drept s-a facut remarcata prin dascalii, dar si prin absolventii sai, teoreticieni sau practicieni de o deosebita valoare. Vreau sa amintesc aici doar cativa dintre dascali, membri ai Academiei Romane, care au facut cinste Facultatii de Drept: Mircea Djuvara, Vintila Dongoroz, Ion Filipescu, Ioan Tanoviceanu, Traian Ionascu, Tudor Popescu, Constantin Stoicescu sau Nicolae Titulescu.

Facultatea de Drept a reprezentat punctul de plecare in cariera a unor importanti oameni in stat. Dovada in acest sens sunt 5 prim-ministri ai Romaniei, 22 de ministri ai justitiei, 12 membri ai Academiei Romane, dar si numeroase alte personalitati pe care corpul profesoral al acestei Facultati i-a dat Romaniei de-a lungul timpului.

Aceste rezultate, nu ar fi fost posibile fara eforturile continue ale corpului profesoral de a se perfectiona printr-o calificare complexa, specializata si dinamica in vederea eficientizarii sistemului de invatamant. De cele mai multe ori, eforturile au fost rasplatite prin recunoasterea specialistilor romani in multiple domenii ale dreptului.

Doamnelor si domnilor profesori,

Misiunea pe care v-ati asumat-o nu este deloc usoara, in conditiile in care formati generatii de magistrati, avocati, notari, executori judecatoresti, calificari ce implica un mare grad de responsabilitate. Insa cu atat mai mare este satisfactia cand recunoasteti in absolventii dumeavoastra importanti oameni in stat, care prin activitatea lor profesionala reusesc sa contribuie la prestigiul Facultatii de Drept.

Sistemul de invatamant promovat de-a lungul timpului in Facultatea de Drept si-a dovedit eficienta prin competitivitatea sa la nivel international. In acest sens, stau marturie juristii romani prezenti in cadrul unor organisme internationale, precum: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, Curtea Internationala de Justitie, Organizatia Natiunilor Unite.

Important este insa ca acest standard de calitate consolidat in timp sa nu scada in detrimentul numarului de studenti. In plan international, consolidarea colaborarilor cu alte institutii similare, de prestigiu, din strainatate reprezinta o modalitate de a participa la edificarea unei unitati europene a invatamantului, pe baza unor standarde comune si predictibile.

Avand posibilitatea unui schimb de experienta, cadrele didactice au acces la metodele, mijloacele si domeniile de interes pentru piata europeana de munca ceea ce se rasfrange asupra actului educational prin formarea practicienilor in drept bine pregatiti si foarte bine informati.

Pe de alta parte, posibilitatea studentilor de a beneficia de burse de studii in strainatate precum si de stagii de practica contribuie la perfectionarea si consolidarea cunostintelor in domeniul dreptului, ridicand nivelul de calificare al absolventilor la drept.

Efortul pentru cresterea standardului invatamantului romanesc la nivelul celui europen trebuie sa continue deoarece schimbarea structurala a sistemului de educatie va conduce la competivitatea acestuia, la performanta, fiind atat in favoarea cadrelor didactice, cat mai ales in favoarea studentilor.

Doamnelor si domnilor profesori,
Distinsi invitati,

In semn de apreciere pentru activitatea meritorie avuta de-a lungul celor 150 de ani de existenta, am decis decorarea in numele statului roman a Facultatii de Drept a Universitatii Bucuresti cu Ordinul "Meritul pentru invatamant" in grad de "Mare Ofiter".

De asemenea, tinand cont de faptul ca inca din 1994 la Facultatea de Drept functioneaza Colegiul Juridic de Studii Europene ca urmare a colaborarii fructuoase dintre Facultatea de Drept din cadrul Universitatii din Bucuresti si Universitatea Paris I Panthéon-Sorbonne, am decis ca in semn de apreciere pentru activitatea meritorie a acestui Colegiu si pentru sarbatorirea a 15 ani de existenta sa il decorez in numele statului roman cu Ordinul "Meritul cultural" in grad de Cavaler.

Permiteti-mi, ca in incheiere, sa multumesc tuturor, profesori si absolventi, tuturor acelora care au contribuit la prestigiul acestei facultati si sa va doresc tuturor La multi ani! Va multumesc!"

Departamentul de Comunicare Publica
25 Noiembrie 2009

luni, 17 august 2009

Profeţiile lui SUNDAR SINGH

Sundar Singh este un înţelept şi iluminat indian, care s-a născut în 1889 în India, în oraşul Rampur, regiunea Punjab, şi a murit în anul 1933. Creştinat în urma unei experienţe spirituale deosebite, legată de apariţia lui Iisus, el a făcut o călătorie prin toate ţările creştine în primul deceniu al secolului nostru. Cu această ocazie el a vizitat şi ţara noastră, referitor la aceasta făcând profeţiile ce urmează. Ele au circulat multă vreme în manuscris in vremea dictaturii comuniste.

Considerate de mulţi sceptici simple presupuneri şi divagaţii asupra viitorului României, "Profeţiile lui Sundar Singh" uimesc prin claritatea expunerii, prin simplitate şi mai ales prin imparţialitatea datorată dezinteresului evident pe care un indian creştinat l-ar putea avea în urma unor afirmaţii referitoare la viitorul României.

Veridicitatea lor nu va putea fi verificată decât în timp şi de aceea decizia de a crede sau nu cele spuse de Sundar Singh vă aparţine în totalitate. Şi totuşi, dacă veţi citi cu atenţie, veţi sesiza că anumite profeţii s-au împlinit deja.

Misiunea spirituală a ROMÂNIEI


„Să nu vă surprindă acest mod de adresare deoarece fac aceasta pentru a nu vă lăsa înşelaţi de această înscenare satanică atât de bine pusă la punct. Eu ştiu că România are o misiune Dumnezeiască de redresare spirituală ce o va face să se înfăţişeze ca un veritabil model demn de urmat întregii umanităţi. Este necesar să fac această mărturisire-profeţie în faţa popoarelor întregii lumi, creştine sau de alte religii, fiindcă toate semnele marchează schimbările spirituale uluitoare ce vor avea loc în curând. Spusele mele nu trebuie să vă determine să mă consideraţi un fanatic simpatizant al românilor ce îşi imaginează himerice plăsmuiri, căci cea care mi-a inspirat, fără putinţă de tăgadă, aceste profeţii este Prea sfânta Născătoare a lui Iisus, şi reamintesc din nou că, din câte simt, locul de cinste în ocrotirea României îl ocupă Maica Domnului şi apoi marile puteri cereşti, la toate acestea mai adăugându-se şi majoritatea sfinţilor din cer.

În curând aproape toate popoarele neamului omenesc vor deschide ochii contribuind la îndeplinirea realităţii orânduite de Dumnezeu şi se vor supune voinţei divine mult mai bine decât altădată deoarece atunci vor lua sfârşit într-o mare măsură manifestările îndărătniciei omeneşti care au făcut cu putinţă atâtea acţiuni de rea interpretare a voinţei divine. Perpetuarea răului se va stăvili, revelaţiile divine ajungând să acopere pământul şi făcând ca tot ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu să iasă la lumină, pentru a-i ajuta pe oameni să atingă înţelepciunea şi să se desăvârşească.

Acum, când fac cunoscute aceste profeţii, dacă aş fi român de origine, probabil că aş putea fi învinuit de părtinire naţională, iar dacă aş fi european din comunitatea latină, ar fi fără îndoială unele motive să fiu judecat într-un fel omenesc, cu patimă omenească; însă deoarece sunt un indian iluminat prin intermediul lui Iisus Cristos şi ferm stabilit în credinţa creştină pot vorbi cu toată uşurinţa, încredinţându-vă că acum nu fac altceva decât să exprim voia lui Dumnezeu.

În anii care vor veni şi lunile ce vor veni, în ţara trăirii voastre (România), scoarţa pământului va lua foc, clima va suferi unele schimbări, cutremure simţitoare vor distruge multe dintre clădirile existente, uragane şi vânturi puternice, terestre şi maritime, vor nimici îndrăzneala oamenilor bazaţi numai pe aşa-zisa putere a ştiinţei.

Ingeniozitatea omenească pusă în slujba răului va face cunoscute lumii cele mai groaznice crime şi pământul va cunoaşte cele mai cumplite boli ce vor apărea pentru a fi nimicită existenţa oamenilor răi sau perverşi. În acele timpuri de mari schimbări, în alte locuri de pe pământ un sfert din omenire va dispărea fulgerător, iar după aceasta, la a doua încercare, din cei rămaşi în viaţă şi îngroziţi se vor suprima încă aproape un sfert, restul se vor orienta trup şi suflet către Dumnezeu - de la cel aflat la sânul mamei şi până la cel mai îndârjit tiran ce păşeşte pe scoarţa pământului. Însă vă atrag atenţia să nu socotiţi după calendarul intereselor voastre meschine schimbările spirituale la nivelul lumii pământene, căci iată, după cum am văzut eu, aceste transformări vor veni peste voi şi vă vor lua prin surprindere chiar dacă veţi rămâne neclintiţi în încăpăţânarea voastră şi nu veţi ajunge să credeţi în Dumnezeu.

Mulţi oameni ce alcătuiesc popoarele Asiei se vor orienta către religia creştină aproape fulgerător, iar o mulţime de triburi sălbatice se vor creştina şi datorită marii răspândiri a Bibliei, ea generalizându-se apoi la toate popoarele indiferent de limbă, de la Polul Nord şi până la Polul Sud.

Veţi şti că acele vremuri sunt aproape atunci când Anglia îşi va pierde puterea, iar Franţa va fi asimilată de popoarele din jur. Treptat puterile statale vor dispărea, ca în locul acestora să apară o nouă putere denumită Federaţia Statelor Pământene cu un singur preşedinte, o singură monedă, un singur consiliu de conducere şi o singură armată, aeropurtată, folosită doar pentru apărare sau pază internă, soldaţii săi având menirea de a păstra ordinea în acele zone.

În acea perioadă, Rusia va deveni una dintre cele mai creştine ţări de pe suprafaţa pământului, Bosforul şi Dardanele se vor scufunda, dispărând complet de pe suprafaţa globului, de asemenea, o mulţime de insule vor dispărea, fiind nimicite de cutremure, scoarţa pământului fiind zdruncinată de o mulţime de urgii ce se vor abate asupra oamenilor. Bisericile purtătoare de har divin se vor uni într-una singură, supranumită Biserica creştină dreptcredincioasă, apostolică şi misionară care va pregăti aproape întreaga lume pentru transformările spirituale ce vor avea loc la nivelul întregii planete. Tot atunci va apare anticristul, prin anticrist înţelegându-i pe toţi aceia care, mai mult sau mai puţin conştienţi, luptă împotriva spiritualităţii veritabile, urmărind să triumfe forţele obscure ale întunericului şi minciunii, ce menţin fiinţa umană într-o stare de inconştienţă şi sclavie letargică, şi multe lupte de idei se vor da, fără nici un fel de armă, pentru nimicirea adevăratei credinţe în Dumnezeu.

Toate acestea şi multe altele, deşi poate acum necrezute de unii oameni, mai târziu se vor întâmpla din voia lui Dumnezeu. Vor face excepţie de la pedeapsa focului nimicitor şi a măcelului ce se va desfăşura pe aproape întreg globul pământesc, România şi locurile supranumite sfinte din Palestina. Netrecută prin sabie va rămâne de asemenea cetatea Vaticanului, dar puterea sa de influenţă, atât de pregnant urmărită, se va reduce la zero.

România va trece prin mai multe faze de transformări fundamentale, devenind în cele din urmă, graţie spiritualizării ei exemplare, un veritabil focar spiritual, ce va putea fi comparat cu miticul ‘'NOU CANAAN'', iar Bucureştiul se va transforma într-un centru esenţial al acestui foc. Această capitală a polului spiritual al planetei va fi aproape în întregime reconstruită, rămânând în cele din urmă o aranjare de construcţii, în formă inelară, având 7 km în diametru şi va fi considerat de toate popoarele drept un veritabil "NOU IERUSALIM" pământesc.

Chiar dacă spusele mele vă uimesc, trebuie să vă mărturisesc tuturor că aceasta se va întâmpla întrutotul în acele vremi viitoare, deoarece aceasta reprezintă voinţa atotputernică a lui Dumnezeu şi nu a oamenilor. Toate popoarele de pe întreg pământul vor participa la diferite activităţi comune având drepturi egale în acest nou centru spiritual, considerat drept manifestarea NOULUI IERUSALIM biblic, egalitatea în drepturi a tuturor ţărilor şi popoarelor, fiind pe bună dreptate o condiţie esenţială în faţa Bunului Dumnezeu. România va trece în viitor prin mari frământări lăuntrice şi prin anumite schimbări externe ce o vor impune exemplar ca prestigiu în conjunctura internaţională şi prin mila providenţei va ieşi aproape neafectată din situaţia conflictelor războinice mondiale, declarându-se, datorită spiritualizării extraordinare, ţară neutră, ce îşi va asuma rolul de nucleu ireproşabil al înţelepciunii şi iubirii divine.

În cele din urmă toţi duşmanii României vor îngenunchia la hotarele acestei ţări şi plini de umilinţă vor recunoaşte misiunea ei spirituală ce se va manifesta prin intermediul teribilei puteri a lui Dumnezeu. Atunci veţi vedea cu toţii, căci va fi un semn ceresc, fiindcă în timpul războaielor viitoare focul şi distrugerile o vor înconjura, dar ea va rămâne neatinsă, întocmai ca o paradisiacă oază verde, în mijlocul înspăimântătorului deşert nimicitor produs de iscusinţa omului pusă în slujba răului, de care se vor folosi inteligenţele satanice în ultima încleştare la care deocamdată oamenii nici nu se aşteaptă. În urma bulversantelor schimbări planetare şi a unui război fulgerător cumplit, în cele din urmă nu vor mai rămâne nici învinşi nici învingători. Vor rămâne trei categorii : morţii, cei răniţi şi mutilaţi de pe urma războiului şi supravieţuitorii în întregime neatinşi.

Şi atunci numărul celor ucişi şi afectaţi de pe urma războiului va fi atât de mare încât nimeni nu va vorbi nici de pierderea şi nici de câştigarea războiului, căci urmările acestuia vor fi atât de mari încât vor îngrozi pe toţi locuitorii rămaşi în viaţă. Crime, lepra, holera şi multe alte boli înspăimântătoare, printre care câteva complet noi, necunoscute înainte, vor bântui scoarţa pământului, afectându-i mai ales pe cei răi, fiare sălbatice se vor năpusti asupra oraşelor şi satelor, atacând oamenii. Multe schimbări se vor produce pe pământ şi toate aceste urgii de proporţii cel mai adesea neaşteptate de oameni se vor întâmpla în anumite situaţii fulgerător. Din scrumul, suferinţele şi încercările tuturor acestor schimbări şi dezastre martorii neafectaţi şi supraveţuitorii vor căuta cu multă fervoare calea de apropiere de Bunul Dumnezeu, pe care l-au neglijat mai mult sau mai puţin atâta amar de vreme. Cu toţii se vor convinge atunci că nu există religia adevărului, realizând că doar cunoaşterea ADEVĂRULUI îl eliberează, făcându-i să se reintegreze în Absolutul divin pentru a deveni UNA cu Dumnezeirea. Abia atunci omul va realiza că se află îmbrăţişat de Dumnezeu şi că Dumnezeu este viu, etern atotputernic şi atotştiutor în fiecare om în parte, sub forma spiritului divin. Toate câte vă spun se vor întâmpla şi mulţi dintre voi se vor convinge în acele vremuri de începutul durerilor şi încercărilor şi tot ceea ce v-am prezis va fi constatat de voi mai târziu, chiar dacă lumea se va încăpăţâna în a nu le crede.

Tot atunci va veni vremea apariţiei acelor oameni puri, înzestraţi cu extraordinare haruri divine de care s-a vorbit în urmă cu aproape 2000 de ani. Cei cu adevărat evoluaţi spiritual, care în acele ultime vremuri vor trece cu succes prin feluritele şi grelele încercări, vor reprezenta o treime demnă de iluminarea lui Dumnezeu, curată, înţeleaptă şi sfântă. În timpurile ce vor veni, România va ajunge şi va rămâne o paradisiacă grădină a binecuvântării divine, a dragostei, a fericirii a purităţii şi înţelepciunii, în care modul de viaţă va fi precumpănitor spiritual, elevat şi pur, susţinut de o trăire sublimă în post şi meditaţie, în duh şi adevăr, asemănătoare cu aceea a primilor creştini.

Fericită ţară şi fericit popor sunt minoritarii aleşi care trăiesc prin poporul român, căci mulţi dintre ei se vor bucura de imensa milă a lui Dumnezeu pentru poporul român.Ca indian, eu intuiesc că Bunul Dumnezeu a vrut să aleagă, dintre toate popoarele, poporul cel mai umilit, cel mai crunt încercat de vitregia celor puternici. Adesea exploatat, ameninţat, invadat, terorizat, vândut şi cumpărat, care aproape la fiecare război a fost piaţa de tocmeală dintre cei ce se războiau. Amalgamul înfăţişării deosebite a acestui popor, cuprinde virtuţile cele mai alese ale fiecărui neam care s-au asimilat în sufletul lui plin de dragoste şi omenie; acesta este un popor primitor, înfăţişând o nuanţă elevată, plăcută, pentru ca să fie pildă de contopire universală cu calităţile divine, cu o dreaptă raţiune şi o admirabilă credinţă. Poporul român este de asemenea cel mai indicat popor din lume, graţie compasiunii sale alese şi a iubirii sale altruiste, spre a oferi ospitalitate materială şi spirituală tuturor popoarelor de pe faţa pământului.

Al Vll-lea Sinod Ecumenic se va ţine în România, iar misiunea principală pentru răspândirea în Asia a creştinismului cu adevărat spiritual, este destinată poporului rus, dar ca putere de influenţare a popoarelor în vremurile din urmă, el nu va avea nici un amestec. Puterea cu care vor mai fi biciuite restul popoarelor, acolo unde este necesară pedeapsa, se va face prin poporul chinez - rasa galbenă - în colaborare cu poporul japonez, care de asemenea, va fi biciul pedepsei dumnezeieşti.

După terminarea teribilului conflict armat ce vă stă în faţă, toate armele vor fi aruncate sau abandonate, fiindcă un nou gen de război "al sufletului" va începe. Acesta va fi războiul fără arme fizice, pentru desăvârşirea spirituală, pentru credinţa adevărată în Dumnezeu, care aparent va fi fără arme, dar fiind totuşi mai periculos şi mai dificil de o sută de ori decât cel cu arme. În viitor, puterea papală va dispare treptat şi va lua naştere o nouă conducere sinodală a cărei reşedinţă va fi întâi la Roma, provizoriu, şi apoi la Bucureşti în Noul Ierusalim, pentru totdeauna.

În acele vremuri viitoare, vor fi de 1000 de ori mai fericiţi cei care vor urmări desăvârşirea spirituală, trăind cu o încredere deplină în Dumnezeu, fiindcă vremurile vor fi zbuciumate şi groaznice şi le vor putea suporta cu uşurinţă numai cei mângâiaţi, inspiraţi şi hrăniţi de Duhul Sfânt. Cele ce vă spun eu că vor veni, luaţi aminte că sunt durerea a doua şi raiul al doilea, căci prin durere aţi trecut fără să vă văitaţi. În acele timpuri, scaunul judecăţii de apoi va fi simţit şi văzut de tot neamul omenesc deasupra României, iar în marele oraş sfânt Bucureşti, simbolic numit "Noul Ierusalim", care într-o oarecare măsură va fi opera aproape a întregului neam omenesc, dar conceput după un plan inspirat de puterea Dumnezeiască, se va construi cel mai monumental lăcaş spiritual de comuniune cu Dumnezeirea, denumit centrul divin suprem, ce va avea reprezentanţi foarte evoluaţi spiritual din toate neamurile, aceştia formând Fraternitatea Veghetorilor Iluminaţi, care se vor alege dintre cei înţelepţi. Şi va fi compus (Centrul Divin Suprem) din 101 centre mai mici, armonios orânduite, în care se vor afla reprezentaţi de frunte, deosebit de evoluaţi, şi care vor transmite atât practic cât şi teoretic

Dumnezeiescul şi Eternul Adevăr imensei majorităţi a popoarelor pământului. Această operă arhitecturală va fi capodopera sublimei colaborări a tuturor stilurilor pământene ingenios armonizate într-o măreaţă lucrare cum alta nu a mai fost. Înţelepţii slujitori ai acestor lăcaşuri spirituale din "Noul Ierusalim" vor fi perfecţi spiritual şi foarte armonioşi fizic, cu trupuri de o îngerească armonie şi proporţionalitate, fiind cu toţii dintre cei 114.000 de înţelepţi, iluminaţi neprihăniţi şi neîntinaţi, expresia completei desăvârşiri spirituale şi a unei înalte împliniri Dumnezeieşti pe acest pământ. Iluminaţii veghetori cu trup îngeresc şi plin de puritate, vor fi în număr de 400. Ceilalţi, care vor conduce centrele inelare, de asemenea cu o spiritualitate deosebită şi trup îngeresc, vor fi 101 la număr.

În acest unic loc de pe întreg pământul vor putea fi văzuţi mari iluminaţi şi înţelepţi, care în anumite momente se vor materializa, putând fi văzuţi comunicând prin viu grai cu oamenii de pe pământ dornici să afle tainele dumnezeieşti ale spiritului. Toţi cei care vor pătrunde în acest centru divin vor realiza cu o surprinzătoare uşurinţă că sunt copiii divini ai lui Dumnezeu. Fericiţi vor fi atunci toţi care vor străbate pământul României, respirându-i aerul, căci toată ţara va fi invadată de pelerini dornici să descopere Dumnezeirea şi toate locurile sacre din această ţară vor deveni focare transfiguratoare de iluminare şi descoperire a adevărului divin.

Acest Centru Divin Suprem va putea cuprinde cu uşurinţă 2 milioane de suflete. Această lucrare va fi executată în 10 ani, fiindcă, deşi acest Centru Divin va fi terminat în 5 ani, reamenajarea integrală a oraşului din jurul acestuia va mai dura încă 5 ani după aceea. În jurul oraşului se vor afla grădini cu pământ fertil de cea mai bună calitate în care, pe lângă diferitele legume, vor creşte şi vor da rod din belşug pomi sădiţi, pentru ca nimic să nu lipsească traiului locuitorilor săi. Recoltele atunci vor fi îmbelşugate. O mulţime de şosele mecanice şi trotuare mişcătoare vor uşura mult circulaţia, iar anumite mecanisme special orientate vor uşura viaţa locuitorilor şi vizitarea acestor locuri.

O mulţime de noi maşini aeriene vor fi puse în slujba acestui oraş model şi tot ceea ce este mai nou în tehnică, pentru a uşura viaţa, se va afla aici. Acest oraş va avea patru şosele, iar accesul în el se va realiza prin patru porţi monumentale. În România se va construi un canal care va uni Dunărea cu marele oraş reconstruit al Bucureştiului, permiţând astfel ca vapoarele, chiar foarte mari, să ajungă până în acest oraş minunat. Toate aceste lucrări se vor realiza datorită planului divin, în viitor, într-un interval de timp. Agricultura, viticultura, pomicultura şi apicultura vor fi ocupaţii de onoare, căci în această ţară aleasă se va sista sacrificarea vitelor şi se vor consuma mai ales cereale, legume şi fructe, lapte şi brânză, ouă şi numai vin curat. Apicultura va fi cea mai aleasă ocupaţie, fiindcă această ţară aleasă va aprecia mult mierea şi produsele stupului, folosind pentru jertfa divină numai ceară curată şi untdelemn de cea mai bună calitate.

Tutunul cafeaua şi alte otrăvuri atât de dăunătoare sănătăţii omului vor înceta să mai fie dorite de oameni, iar înrăiţii şi vicioşii vor părăsi ei singuri această ţară. Vrăjitorii, fumătorii, beţivii, desfrânaţii, criminalii precum şi trântorii (leneşii), nu cu forţa ci de bună voie, vor renunţa la aceste îndeletniciri satanice şi aceste vicii se vor reduce încetul cu încetul, dispărând aproape în totalitate în cele din urmă. Orice locuitor al acestei ţări, aleasă de Dumnezeu să fie exemplu, îşi va câştiga pâinea cea de toate zilele muncind în mod onorabil în funcţie de posibilităţi şi menirea sa prin naştere.

Vremurile de exploatare, teroare, înşelăciune şi asuprire vor asfinţi în această ţară. Fiecare locuitor al acestui popor ales se va bucura din plin de binecuvântarea şi harurile divine, mulţi dintre aceştia fiind înzestraţi cu înţelepciune şi felurite puteri de a face minuni. Toate darurile se vor revărsa peste această ţară aleasă, care va avea nobila misiune de redresare spirituală a întregului glob pământesc.

Toate căile de legătură prin aer, apă şi pe pământ fiindu-i din plin favorabile, România va ajunge una din cele mai prospere şi îmbelşugate ţări, trăind în pace cu toţi vecinii săi. Basarabia va fi realipită României pentru totdeauna, căci poporul rus va cinsti această ţară aleasă şi va renunţa la această provincie care va da naştere la multe neînţelegeri. Într-un viitor mult mai îndepărtat, însă toate teritoriile învecinate României se vor alipi formând împreună Federaţia Statelor Europene, lucru la care oamenii ajunseseră să se gândească demult.

Tot ceea ce v-am amintit până aici este necesar să se împlinească, pentru că sunt adevărate şi tot ceea ce vă spun vă va convinge când toate acestea se vor întâmpla. În vremurile viitoare, poporul rus, plin de dragoste, va veni în ajutorul lucrării pe care România o va avea de îndeplinit în lume. Înainte de acestea însă va fi foamete prin multe locuri, pâinea va lipsi, vor fi mari cutremure de pământ care vor face o mulţime de victime şi în multe locuri de pe glob oamenii vor dispare sub dărămături, care vor aminti cu mare greutate urmele unor oraşe ce vor dispare de pe suprafaţa pământului. Războaiele, panica şi neînţelegerile de tot felul vor face ca marile puteri, cum ar fi Rusia să se prăbuşească, spre bucuria ţărilor mici care o alcătuiesc.

Ateii vor începe să cerceteze scrierile sfinte şi se vor preocupa să înţeleagă ştiinţa spiritului, căutând să descopere tot ceea ce este ascuns în om. Graţie acestor cercetări, o nouă cotitură se va produce în viaţa unor pământeni. În multe locuri de pe pământ va lipsi hrana. Pentru ca toate aceste urgii să treacă mai repede sau să nu fie atât de cumplite, Dumnezeu mă inspiră să vă dau un singur sfat: popoare, oameni, uniţi-vă întru desăvârşire, împăcaţi-vă cât mai bine, iertaţi-vă şi cheltuiţi cât mai mult din energiile rămase pentru a atinge eliberarea în Dumnezeu şi fericirea veşnică. Faceţi totul acum şi aici, în această viaţă şi nu amânaţi desăvârşirea spirituală pentru o reîncarnare. Făcând tot ceea ce vă stă în putinţă ţinând cu stăruinţă, fiecare dintre voi se poate mântui.

Pentru a grăbi zidirea Noului Ierusalim construiţi-vă pe voi din dragoste şi curăţenia şi din Duh Sfânt, vieţuind în fapte bune pentru ca în acest fel să daţi prilej ca spiritul din voi să se arate în inima voastră din care să dea afară neadevărul, egoismul şi patima distrugerii care atunci când cresc peste măsură, duc la nimicirea omului. În viitor, la această zidire spirituală va fi mult de lucru.

Lăcaşul închinării sublime ce se va oferi drept pildă întregii lumi se va realiza prin eforturile însumate ale celor aleşi şi puri. Oamenii simpli şi drepţi în inima lor, plini de dragoste pentru Dumnezeu vor fi mult mai grabnic spiritualizaţi, dacă ei vor trăi intens sufleteşte, consacrând celor materiale o mai mică atenţie. Totdeauna cei săraci în dorinţe vor fi bogaţi în mulţumiri. Preafericiţi vor fi cei care vor trăi în duhul Dumnezeiesc. Mai ales aceştia vor vedea că simplitatea şi puritatea vieţii nu înseamnă sărăcie interioară, ci este din contra, o nebănuită comoară spirituală.

Cei simpli şi buni deţin o superioritate sufletească nebănuită. Multe sunt enigmele sufletului omenesc şi acestea sunt foarte greu de descifrat pentru acela care nu recurge la cunoaşterea de sine. Fiinţa umană nu-şi poate descoperi Creatorul şi nu-i poate înţelege câtuşi de puţin opera, decât dacă se descoperă pe sine în străfundurile tainice ale fiinţei sale. Pentru a ajunge la divina desăvârşire, fiecare om trebuie să urmărească să se cunoască cât mai bine pe sine. Toate acumulările materiale dispar odată cu moartea fizică a omului, în timp ce însuşirile spirituale şi experienţele omului se adună în spirit pentru veşnicie.

Credinţa de nezdruncinat în Supremul Divin este secretul existenţei nemuritoare în spirit. Credinţa face ca puterea lăuntrică a fiinţei să devină nemărginită ajutând-o să se desăvârşească prin unirea cu Dumnezeu în eternitate. Prin credinţa binefăcătoare, fermă, omul poate atinge fericirea divină.

Iisus spune:" De veţi avea credinţă numai cât un grăunte de muştar, toate le veţi împlini, şi veţi zice muntelui acesta să se arunce în mare, muntele se va arunca". În aceste cuvinte ni se descoperă taina puterii credinţei. Adevărul este că în timpurile care vor veni, pe tot globul, puţini vor fi oamenii care vor avea credinţă, iar aceia care nu vor avea credinţă vor fi dinainte morţi, deşi vor continua să trăiască trupeşte, fiindcă ei vor înceta să mai aibă legătura conştientă cu Dumnezeu. Cel ferm în credinţa sa, chiar şi când există trupeşte, constată că toate minunile îi sunt cu putinţă şi astfel ajunge să se dezlege de materie şi legile ei, devenind atotputernic prin trăirea sa spirituală, care îl va revela chiar şi pe Dumnezeu.

Prin puterea credinţei binefăcătoare apar darurile lui Dumnezeu în om. Prin puterea credinţei omul se simte de ce trebuie să facă binele şi ajunge sorească cu ardoare, acţionând astfel cât mai des, asemenea creatorului său. Graţie credinţei sale neobişnuite, infinitele puteri cereşti îi vin totdeauna în ajutor şi de la acest punct viaţa lăuntrică a omului începe să fie din ce în ce mai fericită. Prin intermediul poporului român ales, Bunul Dumnezeu va vorbi oamenilor de pe tot pământul trimiţându-i pe cei aleşi din mijlocul acestui popor în ajutorul celorlalte fiinţe omeneşti, pentru a le ajuta să se ridice la o viaţă superioară şi la desăvârşirea dumnezeiască. Pentru Tatăl Ceresc orice suflet omenesc este foarte scump, deoarece în centrul acestuia sub forma SPIRITULUI, se află o scânteie din Dumnezeu.

Dacă omul va ajunge să creadă cu tărie că toate puterile şi ajutorul îi vin de la Dumnezeu, atunci el supune întreaga sa fiinţă Divinului. Abia atunci viaţa spirituală a omului scoate la iveală izvoare nesecate de dăruire şi dragoste şi o mulţime de însuşiri alese cum ar fi supunerea, umilinţa, evlavia, sârguinţa, bunul simţ, recunoştinţa, respectul, nădejdea. Toate acestea şi multe altele înfloresc prin credinţă. Căci altfel, cum vei iubi ceea ce nu există şi cum te vei supune, dacă nu ai ferma convingere a existenţei acelei Puteri Divine căreia i te supui, sau faţă de care vrei să-ţi arăţi recunoştinţa? Mulţi spun că nu au credinţă, dar într-un asemenea caz, de fapt, ei mărturisesc credinţa lor negativă, distructivă.

În asemenea cazuri existenţa credinţei contrare este dovedită chiar prin negaţie. Gradul de credinţă al fiecăruiui om creşte sau scade prin manifestarea acesteia în diferite împrejurări.

Toate cele ce v-am spus aici sunt pe deplin adevărate şi în timpurile care vor veni, ţara cea aleasă de Bunul Dumnezeu va fi focarul redresării spirituale de pe faţa pământului. Minunile fără de număr ce se vor face în această ţară şi tainele ce se vor descoperi în vremurile ce vor veni în acele locuri, vor face popoarele lumii să cerceteze pline de dăruire misterele dumnezeieşti.

În România, Dumnezeu va face cu putinţă apariţia unor mari miracole pentru acei aleşi să-l descopere, iar necredincioşii să se întoarcă la credinţă cât mai repede. În acest popor ales al românilor Dumnezeu a pus o inimă caldă şi iubitoare, firea oamenilor fiind deschisă să descopere cu uşurinţă calea către desăvârşire, aproape toţi fiind capabili să lumineze celelalte popoare prin darurile divine pe care le deţin.

În acele timpuri viitoare, poporul român, propovăditor al înţelepciunii divine va fi o gazdă primitoare plină de dragoste ce se va manifesta fără pic de viclenie şi pe întreg teritoriul va fi belşug uimitor, pentru ca toţi pelerinii ce vor veni să poată fi îndestulaţi.

Sediul Crucii Roşii Internaţionale se va stabili la Bucureşti, în Noul Ierusalim, deoarece descoperirile acestui popor pe linie de medicină şi sănătate vor fi extraordinare, situând, de asemenea, această ţară pe primul loc în lume. Tot în România vor lua fiinţă instituţii filantropice şi administrative absolut noi, cum nu au fost niciodată pe acest pământ, de inspiraţie divină, care vor urmări trezirea puterilor ascunse din om şi amplificarea înzestrărilor spirituale divine.

Poporul evreu va fi aproape singurul care se va opune cu îndârjire influenţei binefăcătoare crescânde a poporului român cunoscător al Tainelor Dumnezeieşti, dar în finalul acestei lupte se va convinge chiar el că adevărul susţinut de poporul român este una cu Dumnezeu şi apoi nu va mai lupta împotriva divinităţii.

Purtătorii de duh sfânt şi marii iluminaţi din anumite puncte ale globului pământesc vor mărturisi la rândul lor realitatea adevărului propovăduit de poporul român, reconfirmându-l cu toată puterea.

Înainte de a ajunge aici însă, această ţară aleasă va trece prin mari frământări care vor pune lumea la grea încercare. Acest popor ales va trece înainte de a ajunge aici prin trei mari încercări. Sfârşitul acestor încercări va fi marcat de un dezastru planetar produs de cutremure care va îngrozi aproape întreaga lume. De asemenea, tot atunci cei foarte bogaţi îşi vor pierde averile.

În acele timpuri viitoare, pe pământul ales al României, Noul Ierusalim se va zidi deci în două feluri: spiritual şi material. În acele timpuri viitoare, mai marii popoarelor lumii pământene se vor uni pentru a realiza o înţelegere globală de ajutor mutual şi vor centraliza sistemul monetar pentru a dirija cât mai bine viaţa administrativă la nivelul întregii planete. În acele vremuri viitoare, va apare o forţă armată ce va fi educată şi unificată pentru a fi universală, prezentând un caracter internaţional. Poporul indian va fi fericit să cunoască şi să ajute poporul român în misiunea sa planetară. Graţie relaţiilor de prietenie ce se vor lega cu toate ţările de pe faţa pământului, România va scăpa ca prin minune din conjunctura războaielor. În timpurile ce vor veni, America de Nord şi de Mijloc vor ajunge să fie în cea mai mare parte un gigantic cimitir. Aceasta se va întâmpla tocmai în ajunul unor planuri de dominaţie prin care se va urmări supremaţia asupra întregii planete. Unică în acţiune şi care se va abţine să ia parte la punerea în practică a frumoaselor idei şi a înfăptuirilor globale ce vor avea loc, va fi Anglia, însă părerea ei nu va fi luată în consideraţie, deoarece la scurt timp după aceea ea va ajunge să fie stăpână numai asupra insulelor ei. Coloniile care-i aparţin vor fi în totalitate redate libertăţii în viitor.

Chiar dacă vă uimesc cele afirmate de mine, să nu mire pe nimeni de ceea ce se va întâmpla, deoarece fiecare are ceea ce merită, în final dreptatea, adevărul şi lumina spirituală triumfând. Deşi trâmbiţele adevărului vor suna pretutindeni, mai ales pe pământul Noului Ierusalim - România, va fi dusă lupta cea mai aprigă."