Comuna Poiana Mare nu este doar una dintre cele mai mari aşezări rurale ale Doljului, ci şi un loc de o mare însemnătate în istoria României. Poiana Mare a găzduit în timpul Războiului de Independenţă cartierul general al regimentului condus de Carol I. Aici au fost sfinţite cele 18 drapele ale regimentelor de dorobanţi şi, de la Poiana Mare, Carol I a dat ordin armatelor române să treacă Dunărea şi să atace redutele de la Vidin. Zona a fost un magnet şi pentru poetul Mihai Eminescu, despre care se spune că, atras de frumuseţile acestei zone, ar fi poposit în această comună.
- de Larisa Mititelu
Situată la 80 de kilo- metri de Craiova, în imediata apropiere a Calafatului, Poiana Mare s-a afirmat dintotdeauna ca o aşezare reprezentativă a Doljului. Comuna a fost atestată la 8 martie 1525 de Radu de la Afumaţi, care i-a dăruit spătarului Dragu pământuri în această zonă. Numele de Poiana Mare este dat mult mai târziu, “botezătorii” fiind inspiraţi de faptul că localitatea era precum “Dumbrava miununată”. “Numele localităţii este dat de la o poiană. Prinţul sârb Obrenovici este cel care a dat acest nume localităţii. El a cumpărat terenurile de aici, care erau foarte fertile şi, datorită poienii frumoase şi mari pe care a găsit-o, a înfiinţat comuna Poiana Mare”, a precizat Gheorghe Gligă, secretarul Primăriei Poiana Mare.
Eminescu a scris despre Poiana Mare
Pitorescul locului a fost ca un magnet pentru multe personalităţi politice, dar şi artistice. Printre numele de marcă este şi cel al lui Mihai Eminescu. Unii localnici spun că poetul a poposit în această localitate o bucată bună de timp şi, inspirat de frumuseţile zonei, a scris câteva versuri. “Era o zonă foarte frumoasă şi o poiană renumită. Se pare că pe aici ar fi trecut şi Mihai Eminescu”, adaugă Gheorghe Gligă.
“Convenţia sării”, semnată la Poiana Mare
Zona aflată la câţiva kilometri de Dunăre are o mare însemnătate în istoria României. Voievodul Serbiei, Miloş Obrenovici, proprietarul domeniului Poiana Mare – Desa şi al moşiilor cumpărate treptat în toată Oltenia şi până la Herăştii de lângă Bucureşti,
l-a găzduit la Poiana Mare pe domnul Ţării Româneşti, Alexandru Ghica. Cei doi au încheiat prima convenţie economică între cele două ţări, numită în istorie „Convenţia sării de la Poiana Mare”.
Cartierul general al Războiului de Independenţă a fost la Poiana Mare
Semnarea la Poiana Mare a primei convenţii economice reprezintă doar o filă din istoria României. Comuna a avut un rol de seamă şi în Războiul de Independenţă, fiind gazda Marelui Cartier General al armatei române şi al comandantului ei suprem, domnitorul Carol I. La Poiana Mare veneau să se consulte cu domnitorul personalităţi istorice precum prim-ministrul I.C. Brătianu, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu, generalul Carol Davila, generali şi ofiţeri superiori ai armatei române, ziarişti străini, pictorul Nicolae Grigorescu şi alţii. Întâlnirile aveau loc într-un pavilion în care astăzi funcţionează dispensarul uman. Clădirea în care oamenii din Poiana Mare vin astăzi să se consulte la medicul de familie a fost, cu ani buni în urmă, locul în care a fost găzduit Carol I.
“Foc” de la Poiana Mare
La 19 iulie 1877, aici a primit domnitorul Carol I telegrama marelui duce Nicolaie, comandantul armatelor ruseşti din Bulgaria, prin care îi cerea să treacă Dunărea cu armata română deoarece oştile ruseşti fuseseră de trei ori respinse şi decimate la asediul Plevnei de către turcii comandaţi de Osman Paşa. La Poiana Mare s-a luat importanta hotărâre a trecerii Dunării în ajutorul ruşilor, acţiune militară care a condus la obţinerea independenţei statului român.
După izbândă, primul-ministru I.C. Brătianu a fixat pe unul dintre zidurile pavilionului o placă de marmură pe care a săpat textul telegramei marelui duce Nicolaie şi data primirii ei la Poiana Mare. În consecinţă, uliţa pe care se află placa s-a numit “uliţa faimoasei telegrame”, vreme de 2-3 generaţii. Placa a dispărut odată cu dărâmarea zidului în 1949.
Sfinţii de la Poiana Mare, alături de ostaşii români
Un rol de seamă în Războiul de Independenţă l-a avut şi lăcaşul Sf. “Mihail şi Gavril”, construit de voievodul Serbiei în Poiana Mare. Aici au fost sfinţite cele 18 drapele pentru cele 18 regimente de dorobanţi. Sub flamura steagurilor sfinţite, ostaşii români s-au acoperit de glorie la Plevna, Griviţa, Smârdan şi Vidin.
Carol I a lăsat o moştenire poienarilor
Pe lângă istoria, pitorescul locului, tradiţiile religioase şi culturale, una dintre atracţiile aşezării o constituie pădurea de salcâmi numită „Ciurumela”. Aceasta este o rezervaţie unică în Europa, apreciată pentru conţinutul lemnos şi pentru dimensiunile arborilor. Pădurea are o vechime de 100 de ani şi se întinde pe o suprafaţă de 10 hectare. Planta a fost adusă din America şi a fost sădită în această zonă pentru a fixa nisipurile zburătoare. Se spune că domnitorul Carol I, cu ocazia venirii la Poiana Mare în 1877, nu a mai putut suporta în acea primăvară invazia de nisip, când vânturile băteau cu o intensitate mare, şi a dat ordin să se planteze pe acele terenuri nisipoase. În anul următor, a fost adus în zonă un inginer polonez care s-a ocupat de plantarea zonei nisipoase cu puieţi de salcâm.
Este interesant de reţinut că, în timpul Primului Război Mondial, într-unul din arborii de mari dimensiuni, armata noastră ar fi instalat un observator din care se puteau vedea mişcările de trupe pe calea ferată Calafat-Craiova în direcţia Moţăţei.
Sursa : http://www.indiscret.ro/289/reportaj/9242/carol-i-a-dormit-in-dispensarul-de-la-poiana-mare.html - ziarul / săptămânalul " Indiscret " din judeţul Olt
