miercuri, 24 iunie 2009

Harta "Moldovei Mari", la Ambasada RM de la Bucuresti

23.06.2009

ZIUA publica integral un articol aparut in Jurnal de Chisinau (www.jurnal.md), "Alb şi negru: Uniunea Europeană non grata", sub semnatura lui Nicolae Negru.
moldovamare.jpg
In incinta Ambasadei Republicii Moldova la Bucureşti poate fi văzută pe un perete harta Moldovei in timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi Sfant. Drept dovadă, un cititor a fotografiat-o şi ne-a trimis-o la redacţie. Faptul nu ar merita vreo atenţie deosebită, ca orice alt hobby diplomatic, dacă hotarele RM ar coincide cu cele ale Moldovei lui Ştefan cel Mare. Dar cea mai mare parte a acesteia, inclusiv capitala Suceava, se află pe teritoriul Romaniei.

Imi amintesc cu acest prijej de protestele Moscovei cand in China se editau hărţi care inglobau o parte a teritoriului URSS. Să ne imaginăm ce scandal diplomatic ar provoca o hartă a Germaniei care să includă şi regiunea Koenigsbergului - Kaliningradul de azi, atarnată in sediul Ambasadei Germaniei de la Moscova. Şi ce ar zice Chişinăul sau Kievul, dacă la intrarea in ambasadele Romaniei vizitatorii ar da cu ochii de harta Romaniei Mari? Nu ar fi cazul ca Bucureştiul să strige acum că Chişinăul nutreşte ganduri expansioniste, că subminează "statalitatea" Romaniei? Şi cum ar putea să se justifice Voronin? Că va semna un acord de frontieră?

Moldova a fost creată de romani


Ideea că RSSM este continuatorul "statalităţii moldoveneşti" moştenite de la domnitorii Ţării Moldovei, incepand cu Dragoş-vodă, a fost oficializată in perioada sovietică, devenind o dominantă a propagandei antiromaneşti. Actualii guvernanţi comunişti ai RM au preluat-o imediat ce au venit la putere, considerand in firea lucrurilor să pretindă că o mare parte a Romaniei le-ar aparţine istoriceşte. Nu demult, in precedenta campanie electorală, ei au dat startul sărbătoririi a 650 de ani de la intemeierea Moldovei, in pofida faptului că, din punctul de vedere al ştiinţei istorice, acest eveniment nu are o dată precisă şi s-a produs in perioada cand teritoriul dintre Nistru şi Prut nu era controlat de descălecătorii de dincolo de Carpaţi, care, printre altele, nu erau moldoveni, ci romani din Maramureş.

Chişinăul revizuieşte istoria şi pune la indoială caracterul firesc al unirii din 1859 şi formării Principatelor Unite prin alegerea domnitorului Moldovei, Alexandru Ioan Cuza, şi domnitor al Munteniei. Moldovenii din Romania nu sunt romani, spune Voronin, ei sunt "minoritari" in număr de 10 milioane, de unde rezultă că RM ar fi şi patria istorică a moldovenilor de dincolo de Prut. De ce dar se supără Voronin cand Băsescu spune "un popor, două state", cand el spune de fapt acelaşi lucru: "un popor, două state", diferand doar denumirea poporului. Sărind la gatul Romaniei pentru că nu ar recunoaşte identitatea moldovenească, Voronin şi clanul său doresc, pe de altă partă, ca Bucureştiul să recunoască pretenţiile RM de moştenitoare a "statalităţii moldoveneşti", de vlăstar contemporan al Moldovei lui Ştefan cel Mare, care este parte componentă, constitutivă a statului roman. Cu alte cuvinte, Voronin doreşte ca Băsescu să-i consfinţească dreptul istoric asupra unei părţi a teriroriului Romaniei. Nu e prea exagerată pofta?

"Marea ironie"

Dacă RM se consideră parte a Moldovei lui Ştefan cel Mare, ea se consideră automat parte a Romaniei. Dacă moldovenii din RM sunt fraţii moldovenilor din Romania, care se consideră şi sunt romani, noi, cei de dincoace de Prut, cine suntem? Tot romani, nu-i aşa? "Marea ironie a sorţii constă in aceea că anume aşa-zişii "ocupanţi ruşi" au făcut tot posibilul pentru a păstra conştiinţa etnică multiseculară şi sentimentul statalităţii moldovenilor", scria la modul serios un fost funcţionar de stat, "combătand" romanismul basarabenilor. Nu e nicio ironie aici, ci un scop geopolitic evident, indreptat impotriva Romaniei. Altfel ar trebui să credem că moldovenii dintre Nistru şi Prut s-au separat de bună voie de consangenii lor de dincolo de Prut şi că moldovenesc inseamnă deznaţionalizat, rusificat, rural, retardat din punct de vedere cultural şi lingvistic...

Să ne dezicem de Eminescu şi Creangă

Nu există decat o singură cale de a stabili definitiv frontiera pe Prut: declarand RM nu moştenitoare a Moldovei lui Ştefan cel Mare, ci consecinţă a pactului Ribbentrop-Molotov. Ca să se desprindă definitiv de Romania, RM trebuie să renunţe la trecutul moldovenesc, care de fapt e romanesc, şi să se limiteze la trecutul ei rusesc, sovietic. Ea trebuie să-şi schimbe numele şi să-şi formeze un trecut autonom. Trebuie să se dezică de Eminescu şi Creangă, şi chiar de Mateevici, care se considera şi el roman, atribuindu-şi doar cultura şi literatura creată după formarea RASSM - prima formaţiune constituită de Stalin pentru a "păstra conştiinţa etnică multiseculară şi sentimentul statalităţii moldovenilor".

Tentaţia unui destin alternativ

Dar şi in acest caz, răman o mulţime de fire ce nu pot fi tăiate de nicio graniţă politică. In mod obiectiv, RM şi Romania sunt inseparabile una de alta, unite prin limba romană. Chiar şi atunci cand pe Prut se inălţa o cortină de fier, Romania prezenta un pericol pentru "statalitatea" RSSM prin insăşi existenţa ei, amintindu-le moldovenilor dintre Nistru şi Prut că au existat şi alte căi in istorie. Romania intruchipa şi intruchipează tentanta idee a unui destin alternativ. De aceea, nici pe o clipă, regimul sovietic nu permitea revederea moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului. De aceea, şi astăzi Moscova revanşardă se opune apropierii dintre RM şi Romania, care apropiere, pe orice căi s-ar face, ar putea să ducă in mod inevitabil la regăsirea moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului. De aceea e o naivitate să credem că Moscova se opune doar aderării la NATO şi acceptă integrarea RM in UE. Rusia şi forţele proruseşti se opun şi se vor opune din răsputeri integrării europene. Căci in cadrul Europei, RM se va intalni cu Romania.

La 7 aprilie, nu Romania, ci de fapt UE a fost declarată non grata, dorindu-se ca prin acţiunile impotriva Romaniei, concertate de Rusia, să se provoace o reacţie similară din partea UE. Ambasadorul Filip Teodorescu, care, conform mărturiilor lui Andrei Stratan, a refuzat să accepte nota Chişinăului privind implicarea Romaniei in procesele politice de la Chişinău, aruncand-o pe masă şi ieşind fără să spună un cuvant, a procedat demn şi corect: e prea de tot să inviţi reprezentantul Romaniei să ia parte la scenariul de demonizare a Romaniei şi de indepărtare a RM de UE. Intamplătoare să fie declaraţia recentă a lui Voronin că "pentru noi este important să primim libertăţile europene de bază, dar nu neapărat să alergăm după statutul de ţară membră a UE"?

Protejarea moldovenilor de peste Prut

Existand pe Prut un stat pe bazele RSSM, Rusia işi păstrează o parghie de influenţă şi un pretext de atac asupra Romaniei. Ceea ce unii prezintă drept o chestiune identitară, de liberă opţiune, este de fapt o problemă geopolitică. Dacă ar fi vorba doar despre o problemă identitară, lucrurile ar trebui să fie lăsate să se rezolve de la sine, fără a forţa pe cineva, fără "şmecherii" istorice şi mai cu seamă fără provocări "moldoveniste", care alimentează o permanentă stare de instabilitate şi război.

Azi ideea protejării moldovenilor de peste Prut poate să pară bizară, dar maine - cat se poate de firească. Nu pentru a-i proteja pe cineva a intrat armata rusă in Georgia?


Autor: Nicolae Negru
Sursa: www.ziua.net

Analist rus: urmărind unirea cu Moldova, România va pierde Transilvania

24.06.2009

Analistul de origine moldoveană Zurab Todua consideră că România urmăreşte unirea cu Moldova pe spezele UE şi că vrea să redobândească Basarabia de Sud şi Bucovina de Nord. Expansionismul va fi plătit scump, prin pierderea Transilvaniei
41962754.jpg
Autorităţile române au pus la cale un joc periculos care are în vedere modificări teritoriale ce vor afecta Republica Moldova şi Ucraina, dar care riscă să se întoarcă împotriva României şi să îi aducă propriile pierderi teritoriale, arată analistul rus Zurab Todua, pentru portalul Svobodnaia Pressa, citat de NewsIn. “Trebuie să ne reamintim că, pentru unguri, Transilvania reprezintă ceva mai mult decât Kosovo pentru sârbi”, spune el. “Nu este limpede nici relaţia teritorială româno-bulgară", adaugă pe de altă parte Todua, fără a elabora. Analistul consideră că “jocul” expansionist al României a fost una dintre temele discutate de preşedintele moldovean în exerciţiu Vladimir Voronin şi de preşedintele rus Dmitri Medvedev, luni, la Moscova.

Potrivit lui Todua, cel mai important fenomen produs după revoltele postelectorale de la Chişinău a fost trecerea Bucureştiului de la o politică rezervată faţă de Chişinău la una expansionistă.

Acest expansionism este justificat de “nevoia de a înlătura consecinţele Pactului Ribbentrop-Molotov” şi se manifestă deja prin discuţiile despre Insula Şerpilor. La aceasta se adaugă şi Basarabia de Sud şi Bucovina de Nord, care aparţin acum Ucrainei, spune Todua.

“Este clar că la Bucureşti se consideră că UE nu numai că nu se va opune, dar va acoperi şi toate cheltuielile de «unificare». De altfel, chiar UE, care are o atitudine ciudată faţă de declaraţiile preşedintelui României, Traian Băsescu, lasă să se creadă astfel”, consideră expertul, adaugând că Germania şi Franţa sunt “finanţatorii” principali ai României. Todua s-a născut în Moldova şi este un cunoscut avocat al comuniştilor moldoveni în Rusia, el lansându-şi recent volumul “Moldova şi comuniştii moldoveni”, un elogiu adus celor opt ani de guvernare a lui Vladimir Voronin.

Aprecierile sale la adresa politicii Bucureştiului vin simultan cu un protest al organizaţiei naţionaliste ucrainene Svoboda, organizat în faţa Consulatului român la Odessa. Liderul organizaţiei a explicat că motivul acestei acţiuni îl reprezintă declaraţiile preşedintelui României, Traian Băsescu, privind revendicările teritoriale faţă de Ucraina, relatează NewsIn. “Cercurile agresive din România cer «retrocedarea» Bucovinei de Nord, Basarabiei şi a Insulei Şerpilor. Şi totul se petrece după ce, prin decizia Curţii Internaţionale, Ucraina a pierdut deja circa zece mii de kilometri pătraţi din platoul continental”, a precizat liderul Svoboda.


Autor: Razvan Ciubotaru
Sursa: cotidianul.ro

duminică, 21 iunie 2009

[Interview] Allen Ashley, author of ‘Urban Fantastic’


Allen Ashley has worked as a performance poet, a singer/songwriter, music critic, football journalist and book editor. In addition to this, he is the author of two non-fiction books: The Golden Void — Hawkwind 1970-1975 (Hawkfrendz, 1991), a chapbook of music criticism, and The Days of the Dodo (Dodo London Press, 2006), a collection of cultural commentary articles that first appeared in The Third Alternative between 1999 and 2005.

His short stories have been published in over 40 literary magazines, among them Interzone, The Third Alternative, Postscripts and Prism. They have also been featured in around 10 anthologies that include Triquorum One (Pendragon Press, 2006); Poe’s Progeny (Gray Friar Press, 2005) and New Wave of Speculative Fiction (Crowswing Books, 2005).

His debut novel, The Planet Suite (TTA Press, 1997) was followed by two collections of short stories, Somnambulists (Elastic Press, 2004) and Urban Fantastic (Crowswing Books, 2006).

In a recent interview, Allen Ashley spoke about his writing.

What would you say has been your most significant achievement as a writer?

I would have to say receiving the 2006 British Fantasy Society “Best Anthology” Award for The Elastic Book Of Numbers (Elastic Press, 2005) is the best moment of my writing career so far. After 24 years as a published author, I felt I fully deserved this recognition … and I celebrated accordingly.

What is The Elastic Book of Numbers?

It’s an anthology of brand new stories all based around the theme of numbers. This concept, I believe, had never been done before.

Sitting in the editorial chair for The Elastic Book Of Numbers was obviously a somewhat different experience to writing one’s own collection. Editing can be very frustrating — for quite a long time I was worried that the book wasn’t going to work because I wasn’t receiving enough material that fit the book’s parameters and was of the required quality. There’s so much more to editing than simply compiling and arranging.

I’m as proud of The Elastic Book Of Numbers as any of my other books because of the huge amount of work I put into its success.

What are your latest books about?

My two other recent books are both collections of short stories. Somnambulists (Elastic Press, 2004) collects 16 of my best stories which have been described as “borderline science fiction”, “Slipstream”, “urban fantasy”, “psychological horror”, “Twilight Zone”.

My very latest book is a second collection of my short stories — Urban Fantastic (Crowswing Books, 2006). 21 stories this time, including my very first ever publication plus seven pieces brand new to the collection.

How long did it take you to write them?

I’d been touting a collection of short fiction for several years before Andrew Hook at Elastic published Somnambulists. The stories spanned about 14 years. The time span for Urban Fantastic, which took in my first success, “Dead To The World” from 1982, was even longer. Whereas the turn-around with my novel The Planet Suite from conception to publication was more like three years.

Which aspects of the work that you put into the books did you find most difficult? And which did you enjoy most?

Every aspect of writing and getting published involves several layers of difficulty. Having consistent concerns or over-riding themes and yet not repeating oneself is a major challenge in the actual writing. Making the slightly fantastic or unusual convincing is another big concern. Maintaining a story’s internal logic is hugely important to me — speaking as an editor, I feel it’s where a lot of novice authors fall down. If you contradict the premise of your piece, you’ve lost your reader’s suspension of disbelief and you’ve totally blown it.

As for the business of getting published: that can often be more tiresome and troublesome than creating your story in the first place. Every author of any longevity has plenty of shaggy dog tales about magazines going bust just before your opus was about to see print, books being accepted and never published, editors never replying even after 24 months, and so on. The advice I would offer is to persevere and to research your markets properly. This latter means buying magazines you want to be published in and books from publishers you want to be published by. And read their guidelines thoroughly. You’d be amazed how many people send poetry collections to publishers whose output is strictly novels.

I enjoy every aspect of writing and editing, dealing with editors, publishers, readers, other authors, artists, agents, etc. I love meeting and talking with people at conventions and writers’ gatherings; writing to and emailing people; reading new work and so on. It really annoys me when I read interviews with professional writers who complain about their lot or who claim to hate the business of writing. Yes, of course, on many levels it’s work, tough work at that, but if you don’t like the profession, pal, then push off out of the way and let the real writers through.

What are the biggest challenges that you face? And, how do you deal with these?

Every new story is a challenge. Seriously. There’s the story as it nebulously exists inside my head and there’s the best version of a compromise that eventually appears on paper or screen.

Then once that’s done, placing the story and getting it published is all part of the process. You have to learn to sell yourself and your work, even shamelessly sometimes.

However, I always caution aspiring writers that very few authors make an actual proper living solely from writing. I certainly don’t. Unless you’re J. K. Rowling or Dan Brown, you might do well and sell a short story for GBP 100 and a novel for an advance of, say, GBP 3000 to GBP 10,000. That’s all a great and just reward, of course, but — well, a hundred quid will pay your gas bill for the quarter. Three grand? Three months rent or five months mortgage. Ten thousand? Britain is an expensive place to live and unless you’re holed up in a beach hut and not registered for council tax, at that rate, you’d have to write and sell two or three books every year to feed, clothe and shelter yourself. It ain’t gonna happen. Most writers — i.e. those who are not household names — have to supplement their income by teaching, lecturing, journalism, reviewing, temporary jobs … whatever comes along.

In a moment of self-realisation — if that’s doesn’t sound too poncey — I asked myself the question Kurt Vonnegut posed, which is, “Who are you writing for?” I eventually decided that I was actually writing to impress my 14-year-old self, writing the sort of exciting, innovative New Wave influenced work that I simply lapped up when I had the time and energy to read 150 books a year!

Going back to my earlier point about finances, I also made the compromise many years ago that I would “keep up the day job”. The beauty of this is that because I’m not relying on selling any given story for a four or five figure sum, I can experiment and write what I would like to read, not what a certain publisher demands … and not the same old tired Tolkien copy or Stephen King rip-off that Johnny Hack is churning out.

This is not to in any way suggest a lack of ambition on my part. I want to gather as many readers as possible. But I must stay true to my internal voice. Kafka did so. Enough said.

What are your main concerns as a writer?

On the technical side — developing and maintaining an individual voice. I don’t want to sound like anybody other than Allen Ashley. All the great writers are recognisable even without their name on the page; that’s the height I’m aiming for, too.

Thematically — The individual and his/her struggles to survive in an increasingly homogenised society. Identity/loss of. Lack of control over one’s own destiny. Notions of reality/fantasy/dream/alternate worlds. Conjectures on the formation of the universe, evolution, creation, prehistory, and archetypes. Myths, fairy tales, urban myths. Love and death. I hope that covers it.

In the writing that you are doing, who would you say has influenced you the most?

People see certain influences in my work — Jorge Luis Borges, William Burroughs, Kurt Vonnegut, Michael Moorcock, Philip K. Dick, the “space poet” Robert Calvert — but if I had to name just one author, it would be J. G. Ballard. Ballard has cast a spell on a whole generation of British writers such as Will Self … and my self!

When did you decide you wanted to be a writer?

It’s the old cliché, but I’ve always written, even as a primary school child. Writing is what I always intended to do.

How have your personal experiences influenced the direction of your writing?

Oh God, there’s a lot of my own life in what I write. For example, I was unemployed and seriously poor for a few years and that never leaves me — so, often my lead characters are coping with suddenly losing things that they and other people mostly take for granted.

On the other hand, in a story such “There is nothing left to write” from my collection Urban Fantastic (Crowswing Books, 2006) even though I actually appear as a character right near the end, the main protagonist “Jessica Stone” was completely made up. However, some reviewers and readers have totally believed in her as a “real” person. That’s quite flattering. The fabulous Welsh author Rhys Hughes once wrote, “Ashley is a master of character”. I’d certainly like to live up to such praise.

What will your next book be about?

I’ve got several books on the horizon. There’s Slow Motion Wars, under consideration by Screaming Dreams Press for publication later this year, which is a collection of collaborative stories written with Andrew Hook. There’s an updated version of my novel The Planet Suite, also due this year. I’m negotiating with a publisher regarding another novel and a couple of novellas. I will also be undertaking another editorial project for Elastic Press. This is “an open secret”, details of which will be confirmed around about June — so don’t send me anything yet! That book is likely to see print in 2008.

This article has also been featured on OhmyNews International and is scheduled to appear on Conversations with Writers and Blogcritics.org.

sâmbătă, 20 iunie 2009

România - informaţii generale

Numele oficial: ROMANIA

Localizare geografica: sud-estul Europei Centrale, nordul Peninsulei Balcanice, in bazinul inferior al Dunarii, cu iesire la Marea Neagra.

Limite:
- Est: Ucraina, Republica Moldova si Marea Neagra;
- Sud: Bulgaria;
- Sud si sud-vest: Iugoslavia;
- Vest: Ungaria;
- Nord: Ucraina.


Suprafata: 238.391 km2 (locul 12 ca marime in Europa).

Lungimea granitelor: 3.190,3 km

Varsta geologica: Aceeasi cu cea a continentului european, aproximativ 550 milioane de ani.

Relief: Munti (31%), dealuri si podisuri (33%), campii (36%).

Hidrografie: Fluviul Dunarea in sudul tarii, lungime - 1.075 km (din totalul de 2.850 km de la izvoare pana la varsarea in mare).
Alte rauri: Mures, Olt, Prut, Siret, Ialomita, Somes, Arges, Jiu, Buzau, Bistrita etc.
Lacuri: aproximativ 2.300 de lacuri si peste 1.150 de iazuri (2.650 km2). Cele mai cunoscute sunt Razelm (415 km2), Sinoe (171 km2), Brates (21 km2), Tasaul (20 km2), Techirghiol (12 km2) and Snagov (5,8 km2).

Clima: Temperat continentala, cu influente oceanice in vest, mediteraneene in sud-vest, excesiv continentale in nord-est. Temperaturi medii anuale: intre 8°C in nord si 11°C in sud. Media anuala a precipitatiilor nu depaseste 700 m.

Populatie: (conform recensamantului din ianuarie 1992) 22.788.993 locuitori.
Densitate: 95,7 locuitori pe km2. Aproximativ 9 milioane de romani traiesc in strainatate - in Europa, aproximativ 4 milioane in Republica Moldova si 2 milioane in Ungaria, Serbia, Grecia, Albania; peste 2 milioane in Statele Unite ale Americii si Canada; altii in America de Sud, Africa de Sud si Australia.
Distributia pe categorii de varsta: 0-14 ani - 22,7%, 15-18 ani - 7,4%, 20-34 ani - 22,3%, 35-54 ani - 25,3%, 55-64 ani - 11,4%, 70-79 ani - 6,4%, peste 80 ani - 4,5%.

Structura demografica: romani - 89,47%; maghiari (inclusiv secui) - 7,12%; rromi - 1,76%; alte nationalitati - 1,65%.

Speranta de viata - barbati 66,5 ani; femei 73,2 ani.

Cresterea populatiei (anii corespunzatori efectuarii recensamantului): 8.600.000 (1859), 12.923.600 (1912), 18.052.896 (1930), 15.872.624 (1948), 17.489.450 (1956), 19.103.163 (1966), 21.559.910 (1977).

Capitala: Municipiul Bucuresti (1.521 km2, impartit in sase sectoare administrative, cu o populatie de 2.066.723, situat in the sud-estul tarii, in Campia Romana (altitudine 85 m). Asezarea dateaza din secolul XIV, prima atestare scrisa datand din 1459, ca resedinta a domnitorului Vlad Tepes. Capitala Tarii Romanesti in secolele XVII-XIX si apoi a Romaniei din 1862, Bucurestiul este cel mai important centru politic, economic, cultural si stiintific al tarii. Este traversat de raul Dambovita si marginit de pitorestile lacuri de pe valea Colentinei. Bucurestiul este un oras cu vegetatie bogata si parcuri intinse, fapt ce i-a atras denumirea de 'oras-gradina'.
Bucurestiul este un oras activ, cu cladiri monumentale, remarcabile valori arhitectonice, muzee de interes, teatre, opera, sali de expozitie, case memoriale, universitati, institutii publice si administrative centrale. Palatul Parlamentului, de exemplu, este cea de-a doua cladire din lume ca marime, dupa Pentagon. Bucurestiul este totodata cel mai important centru industrial al Romaniei, cu numeroase fabrici si uzine (metalurgie, constructii de masini, mecanica fina, pielarie, industrie alimentara).



Diviziuni administrative: 41 judete si municipiul Bucuresti (cu rang de judet), 260 orase (din care 57 municipii), 2.688 comune (cu aproximativ 13.000 de sate).
Orase principale: (locuitori la 7 ianuarie 1992): Constanta (350.581), Iasi (344.425), Timisoara (334.115), Cluj-Napoca (328.602), Galati (326.141), Brasov (323.786), Craiova (303.959). Douazecisicinci de orase au o populatie de peste 100i000 de locuitori, iar opt orase depasesc 300.000.

Porturi:
La Marea Neagra: Constanta (poate primi vase de peste 150.000 tdw), Mangalia si Sulina (port liber).
La Dunare: Turnu Severin, Turnu Magurele, Giurgiu, Oltenita, Cernavoda, Braila, Galati, Tulcea (ultimele trei sunt porturi fluviale si maritime).
Canalul Dunare-Marea Neagra: (64,2 km lungime) intre Cernavoda si Agigea-Constanta a fost deschis traficului in 1984. Inaugurarea Canalului Rin-Main-Dunare, in 1992, a facilitat legatura directa cu Marea Nordului. Este navigabil pentru vase fluviale si maritime de pana la 5.000 tdw.

Aeroporturi: Bucuresti-Otopeni, Constanta-Mihail Kogalniceanu, Suceava, Arad, Timisoara (toate internationale), Bacau, Baia Mare, Bucuresti-Baneasa, Caransebes, Cluj, Craiova, Deva, Iasi, Oradea, Satu-Mare, Targu Mures, Tulcea.

Drapel national:
Trei benzi verticale de latime egala - rosu, galben si albastru.



Stema nationala:
(din 1992)
Un vultur tinand o cruce in cioc si o spada si un sceptru in gheare, precum si simbolurile celor cinci provincii istorice - Tara Romaneasca, Moldova, Transilvania, Banat si Dobrogea.

Ziua nationala:
1 decembrie (aniversarea unirii tuturor romanilor intr-un singur stat in 1918).

Forma de guvernamant:
Republica, potrivit Constitutiei votate de Parlament pe 21 noiembrie 1991 si validata prin referendum national pe 8 decembrie 1991. Parlamentul bicameral (Camera Deputatilor si Senatul), ales pe patru ani, este organul suprenm de reprezentare a poporului si singura autoritate legislativa. Presedintele este ales prin vot universal pentru cel mult doua mandate a cate patru ani. Guvernul, validat de Parlament, asigura conducerea administratiei centrale.


Datele cuprinse in aceasta pagina sunt preluate din Anuarul Statistic al Romaniei(2000)

vineri, 19 iunie 2009

Ramona Gabor asa cum este ea - cu si fara tunning


Ramona Gabor şi-a pus iubitul de 19 ani pe fug
De cum a venit la Capitală, Ramona Gabor a intrat in vizorul presei. Toată lumea se aştepta ca puştoaica să urmeze exemplul surorii ei mai mari şi să işi tragă la braţ un moşulică plin de bani. Deranjată de asocierea cu Moni, tânăra Gabor a incercat tot posibilul ca să convingă lumea că ea e diferită. Cu riscul de a se certa cu doamna din Izvorani, Ramona a făcut de-a lungul timpului declaraţii şocante...www.ziaremondene.ro

Ramona Gabor l-a trimis la plimbare pe Damiuta!
Sora Monicai Columbeanu a declarat ca a rupt orice legatura cu fotbalistul Cristian Damiuta: Nu am avut o relaţie propriu-zisă cu Daminuţă. Ne-am intâlnit doar de trei ori. Acum, nu mai vorbim nici la telefon, nici pe Internet. Nu mai este nimic intre noi şi nici nu va mai fi" Se pare ca desi e curtata de tot felul de "crai de Dorobanti", Ramona nu prea are succes in dragoste....www.ziaremondene.ro

Ramona Gabor îi ia locul pe sticlă Mihaelei Rădulescu
Ramona Gabor, sora Monicăi Columbeanu, a devenit din ce in ce mai mediatizată mai ales după ce şi-a făcut acele operaţii estetice de care a vorbit toată lumea. Ea s-a jucat un pic şi cu televiziunea, fiind asistenta lui Dan Capatos la celebrul "Un show păcătos". Mai nou insă, ofertele au inceput să curgă pentru sora mezină a Monicăi....www.ziaremondene.ro

Ramona Gabor are un iubit student si plin de bani Surioara lui Moni are un nou iubit. Ramona Gabor a fost prezenta de curand la ziua bunei sale prietene, Madalina Radu, unde a fost insotita de un tip chips. Acesta era imbracta la patru ace si parea de varsta Ramonei. Mandra de noua sa achizitie, l-a prezentat tuturor "Gabi, iubitul meu!" Apropiati ai Ramonei spun ca tanarul este student si are aproape 23 de ani. Mai mult, ei sunt impreuna de cateva saptamani....www.ziaremondene.ro

Ramona Gabor şi-a arătat sânii, în clubul Bellagio Sora Monicăi Columbeanu a acceptat să-şi arate sânii in cadrul unei prezentări de modă organizată in clubul Bellagio. Cu toate că a refuzat in nenumărate rânduri să pozeze in reviste pentru bărbaţi, Ramona nu s-a putut abţine să nu incite publicul masculin, oferindu-le o imagine de zile mari: sânii recent siliconaţi!....www.ziaremondene.ro

Iata cum arata Ramona Gabor in realitate
Fotoreporterii Libertăţii au urmărit-o pas cu pas, timp de o zi, pe Ramona Gabor Shopping la reduceri, aprovizionare la magazinul de la colţul blocului, multe ore la un salon cosmetică de lângă Obor şi ceva vreme pe la facultate; aşa arată programul zilnic al Ramonei Gabor, sora milionarei Monica Columbeanu....www.ziaremondene.ro
Sanii siliconati ai Ramonei Gabor... fara sa dati 1000 de euro (foto)

La şase luni de la operaţia de mărire a bustului, Ramona Gabor a decis să şi-l arate doar pe bani. Sora Monicăi Columbeanu a instituit o taxă de 1.000 de euro pentru cei care o vor in sânii goi in şedinţe foto sau prezentări de modă. Ei bine, acum ii puteti vedea gratis in toată splendoarea lor. Ramona Gabor poate răsufla uşurată: ea a trecut cu bine de toate riscurile primelor şase luni de la operaţia de siliconare...www.ziaremondene.ro

Ramona, să nu se grăbească cu măritişul, după horoscop!
Capricornul, semnul natal al Ramonei Gabor (născută la 16 ianuarie 1989, ora 2.00, Bacău) îi “colorează” acesteia caracterul, fă-când- o să fie o persoană de încredere, serioasă, ambiţioasă şi puternică. Ascendentul în Scorpion, alt semn al puterii personale, adaugă firii ei o latură suspicioasă şi o face capabilă să îşi schimbe rapid şi radical cursul vieţii când situaţia devine de nesuportat.......libertatea.ro

sâmbătă, 13 iunie 2009

Instrucţiuni pentru realizare subtitrări

În rândurile următoare vă vom prezenta câteva instrucţiuni de ordin general şi diverse „trucuri" pentru realizarea unor subtitrări de calitate. 90% dintre aceste reguli sunt obligatorii în realizarea subtitrărilor pentru televiziune atât la noi în ţară cât şi în străinătate. Sper să vă fie de folos.

Traducerea şi regulile sale de bază trebuie să primeze în realizarea subtitrarilor de film. Textul subtitrării trebuie să urmeze regulile gramaticale ale limbii române scrise, să fie simplu de înţeles pentru majoritatea celor care îl urmăresc, iar registrul său de limbă trebuie adaptat la registrul stilistic al vorbitorului, indiferent că este vorba de argou, jargon tehnic etc
Acest lucru presupune că traducătorul trebuie să cunoască bine limba sursă din care se traduce, şi să cunoască la perfecţie limba destinaţie în care se traduce.

Este necesar ca traducerea să exprime corectul sens al replicilor din limba sursă şi să fie exactă, fără a deveni literală. Ca o regulă de bază, adaptarea şi redactarea nu trebuie să altereze acest sens iniţial. Pentru aceasta, nu se vor elimina informaţiile importante, preferându-se găsirea unor diverse artificii care să nu modifice sensul iniţial al replicilor.

Subtitlul este forma de bază a textului unei subtitrări, şi e reprezentat de textul care apare pe ecran o singură dată. Un subtitlu poate conţine un rând sau două rânduri, fiecare dintre ele conţinând un număr de maxim 43 de caractere, acestea incluzând şi spaţiile dintre cuvinte. Dacă această lungime este depăşită, este posibil ca subtitlul să depăşească lăţimea ecranului, devenind ilizibil în cazul folosirii unor caractere de dimensiune mai mare.

Traducerea trebuia adaptată la ritmul vorbirii personajelor. În cazul unui ritm alert, traducătorul va fi nevoit să adapteze ceea ce traduce ţinând cont de regulile de mai sus, pentru a folosi mai puţine cuvinte decât rostesc personajele. Lucrul acesta se efectuează reformulând fraza şi eliminând ceea ce nu este important, dar păstrând totodată înţelesul iniţial al frazei.

Aranjarea textului sub forma titlurilor

- Traducerea se împarte în subtitluri având unul sau două rânduri de maxim 43 de caractere fiecare.

Exemple:

Pasiunea mea sunt filmele.

Câteodată îmi place
să citesc o carte.

- În cazul unui ritm alert al replicilor, textul conţinut în subtitlu se adaptează astfel încât să devină compact şi concis pentru a fi uşor de parcurs.

Exemplu:

Replica originală:
Uite ce este, să ştii că eu am citit cartea respectivă.

Replica adaptată sub formă de subtitlu:
Eu am citit acea carte.

- Dacă ritmul replicii este unul lent, se poate recurge la subtitluri succesive de un singur rând, astfel încât pe ecran fiecare subtitlu să apară în acelaşi ritm în care este pronunţată replica.

Exemplu:

Uite ce este, să ştii că eu

am citit cartea respectivă.

- În cazul schimburilor de replici între două personaje, se foloseşte linia de dialog pentru fiecare rând în parte.

Exemplu:
- Ce ai mai făcut ?
- Am citit o carte.

În cazul în care una dintre cele două replici este mai lungă de 43 de caractere, pentru aceasta va trebui dedicat un subtitlu separat.

Exemple incorecte:

- Ce ai mai făcut ?
- Am citit o carte şi mi-a plăcut foarte mult.


- Ce ai mai făcut ?
- Am citit o carte

şi mi-a plăcut foarte mult.

Exemplu corect:

Ce mai faci ?

Am citit o carte
şi mi-a plăcut foarte mult.

- Întotdeauna la împărţirea frazelor în subtitluri se ţine cont de elementele relaţionale ale frazei, de virgule, de conjuncţiile sau locuţiunile conjuncţionale şi, sau, că, să, dacă, din cauză că etc
De asemenea, se ţine cont de pronumele relative care, ce etc, sau genitivele însoţite de articol genitival.
În cazul în care există în subtitlu o sintagmă cu înţeles de sine stătător, aceasta nu va fi împărţită pe rânduri diferite, în măsura în care este posibil.

Exemplu:
Am citit acea carte

şi mi-ar fi plăcut
să o citeşti şi tu.

Exemplu incorect:
Am citit acea carte şi

mi-ar fi plăcut să
o citeşti şi tu.

Adaptarea textului

Aşa cum am descris mai sus, adaptarea este impusă de diverşi factori:

- limba română este o limbă analitică, iar de cele mai multe ori limba din care se traduce (limba engleză, de exemplu) este o limbă sintetică, adică sunt folosite mai puţine cuvinte pentru o exprimare similară în limba română. De aici nevoia traducătorului de a folosi în traducere mai multe cuvinte decât rostesc personajele pentru a exprima acelaşi sens. În cazul unui ritm alert al vorbirii personajelor, problema devine de două ori mai presantă pentru traducător, deoarece regula celor 43 de caractere pe rând nu poate fi încălcată, şi nici nu putem scrie un subtitlu pe trei sau patru rânduri.

- Subtitlul trebuie să rămână pe ecran un timp suficient de mare pentru ca privitorul să poată urmări relaxat textul. Dacă subtitlurile sunt schimbate rapid pe ecran, acest lucru produce discomfort, privitorul fiind nevoit să se concentreze mai mult asupra subtitlului decât asupra filmului. De aceea, textul cuprins în subtitluri trebuie să fie cât mai concis, acest lucru ducând la o citire lejeră a privitorului.

Cu excepţia menţinerii nealterate a sensului, nu există vreo regulă după care se face adaptarea textului. Adaptarea e un proces de creaţie din partea traducătorului, de aceea subtitrarile pot să fie diferite în funcţie de stilul fiecărui traducător. Însă întotdeauna se respectă regulile de împărţire în subtitluri şi regulile gramaticale ale limbii române.

Pentru a obţine un text cât mai concis, puteţi folosi următoarele trucuri:

- omiterea din start a automatimelor verbale şi a expresiilor inutile: so, for that matter, you know, yeah, as a matter of fact, as for me, in my opinion etc

- omiterea cuvintelor uzuale OK, yes, no, hello, hi, all right etc.

- folosirea lui „e” în locul lui „este”

Exemplu:
„Cartea este aşa cum este” devine
„Cartea e aşa cum e”

- folosirea lui „fiindcă” sau „deoarece” în locul lui „pentru că" sau „din cauză că"

Exemplu:
„N-am citit-o din cauză că n-am avut ochelarii” devine
„N-am citit-o fiindcă n-am avut ochelarii”

- Eliminarea din start a repetiţiilor.

Exemplu:
„Stai, stai, stai, stai.” devine
„Stai...”

- eliminarea repetării numelor personajelor care apar foarte des.

Exemplu:
„John, ţi-am spus să citeşti cartea asta” devine
„Ţi-am spus s-o citeşti.”

- în cazul enumerărilor se poate reduce numărul epitetelor.

- evitarea repetării subiectului ce este inclus în desinenţa verbului în limba română, în engleză repetarea sa fiind obligatorie.


- când două propoziţii au subiect comun sau reluat, se pot comprima într-una singură.


Reguli generale

- Nu se vor folosi expresii onomatopeice, acestea neavând nevoie de nicio traducere (oh, ah, ahem, wow etc)

- Nu se vor folosi explicaţii în paranteze, asteriscuri, simbolurile &, $, % sau altele asemenea.

- Nu se vor folosi cuvinte obscene.

- Deşi nu era nevoie s-o mai spun, fără cacofonii.

- Numeralele până la zece se scriu explicit, cu excepţia situaţiilor când apare o argumentare cantitativă, matematică ori ştiinţifică evidentă, sau când e vorba de ore sau date calendaristice. În niciun caz nu se vor folosi exprimări de genul „Am 2 cărţi la mine”, sau „Sunt 6 saşi în 6 saci”. Secolele se vor scrie cu cifre romane, cu articole, fără prescurtări: secolul al XVI-lea, secolul I şi secolul XX.

- Se vor evita pe cât posibil acronimele, fiind obositoare. Sunt permise doar cele extrem de cunoscute gen FBI, CIA, MI5 etc

- Punctele cardinale se scriu cu literă mică, exceptând cazurile în care se referă la zone şi denumiri geografice.

- titlurile anglo-americane de orice fel, reproduse în original, se scriu cu iniţiale majuscule la toate cuvintele, minus cele ajutătoare.

- Citatele se vor pune obligatoriu între ghilimele.
- Pe cât posibil, se vor evita transliteraţiile în engleză ale substantivelor proprii din alte limbi, în special din limbile slave (ex: Mişa în loc de Misha, Elena în loc de Yelina).

PS: Nu uitaţi înainte de a traduce un film vizionaţi-l, pentru a fi în temă cu acţiunea filmului şi pentru a nu apărea greşeli de interpretare.

joi, 11 iunie 2009

Epopeea lui Ghilgameş

( scris de Daniel Apostolu )
Element definitoriu al fiintei umane este si creatia. Insa nu oricine poate sa creeze lucrari literare care dupa mii de ani sa-si mentina prospetimea artistica, valoarea si placerea de a fi citite sau ascultate. Cu toate acestea, locuitorii „tarii dintre rauri”, tinutul minunat si misterios dintre Tigru si Eufrat, au reusit. Cine nu-l proslavea in Mesopotamia, si nu numai, pe eroul Ghilgames, conducator legendar al cetatii Uruk? Epopeea lui Ghilgames este creatia sumerienilor, insa aceasta a depasit granitele spatiale si temporale ale regatului sumerian. Au fost descoperite diferite versiuni ale epopeei in mai multe limbi: sumeriana, hitita, neobabiloniana.

In jurul anului 1850 Austen Henry Layard si Hormuzd Rassam au inceput explorarea la Ninive a palatului lui Senacherib (704 -681 i.Chr.). Surpriza acestor sapaturi a constituit-o descoperirea a aproximativ 25.000 placi si parti de placi alcatuind biblioteca marelui rege Assurbanipal (668-627 i.Chr.). Placile erau din pamant ars, scrise cu caracter cuneiform in limba assiriana, cat si neobabiloniana si cuprindeau descrieri ale razboaielor si faptelor vitejesti ale regilor si imparatilor assirieni si babilonieni, opere literare, insemnari astronomice, diverse acte. "Regele lumii" - regele Assiriei - adunase in biblioteca sa toate operele literare si stiintifice cunoscute in acele timpuri, aproape 1500 de titluri.

La inceputul deceniului opt al secolului al XIX-lea, unul dintre primii assirologi, George Smith a facut cunoscuta mai ales una dintre tablitele descoperite in biblioteca de la Ninive a unei povestiri a potopului care amintea de cea a Bibliei. Povestea potopului constituie a XI-a tableta a "Epopeei lui Ghilgamesh". Descoperirea sa a fost descrisa in lucrarea „ Assyrian discoveries an account of explorations and discoveries on the site of Noineveh, during 1873 and 1874” si mai taziu in 1891 in "Assyriologische Bibliothek" (vol. III).

Epopeea lui GhilgamesUlterior, au fost descoperite si alte fragmente, in diferite limbi ce descriau faptele vitejesti ale eroului Ghilgames. Textul epopeei a fost reconstituit de Paul Haupt. Alaturi de fragmentul din biblioteca lui Assurbanipal alte doua fragmente au fost date la lumina de Friedrich Delitzsch. Acestea se refereau la legenda despre potop iar unul dintre ele, era scris in limba neobabiloniana. Alte trei parti ale epopeei dateaza din vremea primului imperiu babilonian. Odata cu descoperirea ei, „Epopeea lui Ghilgames” devine opera literara orientala cea mai tradusa si dezbatuta.

In limba romana epopeea a fost tradusa din limbile germana si franceza de catre Ioan Mihalcescu in anul 1920 la „Tipografia Cartilor Bisericesti”. O a doua varianta in limba romana apartine Virginiei Serbanescu si lui Alexandru Dima, traducere aparuta in anul 1967 si reeditata ulterior.

Acest poem a fost creat in mileniul III i.Chr. Din cele 3600 de versuri pe care se banuieste ca le-a avut in forma sa initiala nu au ajuns la noi decat aproape jumatate. Opera babiloniana descoperita s-a infiripat din vechi poeme si balade sumeriene dintre care ni s-au pastrat un numar de sase si anume: „Ghilgames si Tara celor vii”, „Ghilgames si Taurul ceresc”, „Potopul”, „Moartea lui Ghilgames”, „Ghilgames si Agga din Kis” si „Ghilgames, Enkidu si Infernul”, aceasta impartire apartinand lui Al. Dima. In schimb I. Mihalcescu a impartit epopeea in patru parti: „Legarea prieteniei dintre Ghilgames si Enkidu”, „Faptele vitejesti ale celor doi eroi”, „Cautarea vietii vesnice”, „Aratarea spiritului lui Enkidu lui Ghilgames”.

„Epopeea lui Ghilgames” este alcatuita din 12 placi dintre care ultima are un caracter distinct.

Inca din primele versuri sesizam dorinta poetului sau poetilor anonimi de a-l slavi pe Ghilgames „cel care a vazut totul pana la marginea lumii/Cel care a stiut totul si a cunoscut totul”. Ghilgames este fiul zeitei Ninsun si al unui muritor „doua treimi din el sunt divine si o treime omeneasca”, dar poemul este dominat in primul rand de componenta umana a eroului. Divinitatea sa este dezvaluita de frumusetea, curajul, mandria sa. El este regele Urukului pastorul cetatii si al oamenilor. Ghilgames, cel care a inconjurat Urukul cu ziduri puternice este un despot crud, femeile ii servesc poftelor sale sexuale, barbatii sunt trimisi in razboaie. Supusii impovarati de opresiunile la care sunt obligati cer ajutor „superiorilor” regilor: Zeii, pentru a-i elibera de stapanul lor. Anu, tatal zeilor, zeul cerului si protectorul cetatii Uruk, ordona lui Aruru, zeita zamislirii de a da viata unui alt Ghilgames pentru ca cei doi sa se impotriveasca unul altuia, iar Urukul „sa-si gaseasca linistea”.

Zidurile orasului Uruk, cladite de GhilgamesCel creat este Enkidu, semi salbatic, mai mult animal decat om. Enkidu traieste in grote si terenuri necultivate, printre gazele si fiare salbatice, nu cunoaste civilizatia si este dotat cu o forta colosala.

Ghilgames il vede mai intai in vis, apoi afla de existenta lui printr-un vanator trimis la rege la povata tatalui sau. De la Ghilgames va primi ocurtezana cu misiunea de a-l seduce. Cum forta lui Enkidu era foarte mare era necesara domesticirea sa prin poftele sexuale specifice atat omului, cat si animalelor. Curtezana reuseste sa-l seduca pe Enkidu; se unesc timp de sapte zile si sapte nopti si ajunge sa-l faca om. Dupa ce animalele se sperie de omul din el, Enkidu o urmeaza pe curtezana in oras, la Uruk. Intre oameni, Enkidu invata ce inseamna civilizatia. Aici il va intalni pe regele Ghilgames. Infruntarea dintre cei doi fiind inevitabila, fiecare dintre ei incearca sa se impuna asupra celuilalt. Natura divina a lui Ghilgames isi va spune cuvantul, regele invinge, dar leaga prietenie pe viata cu Enkidu.

Cei doi prieteni sunt in cautare de faima, astfel ca pleaca sa-l invinga pe Huwawa (in alte texte Humbaba), paznicul padurii cedrilor, pus in aceasta demnitate chiar de catre zei. Pregatirea celor doi prieteni in vederea infrangerii lui Huwawa este laborioasa, primesc sfaturi de la batranii cetatii, le sunt facute special pentru aceasta lupta arme, demne de asemenea eroi. Huwawa este temut de muritori, strigatele lui „sunt ca vuetul potopului,/ Gura lui e insasi Focul, rasuflarea-i moarte”. Eroii Urukului il gasesc pe Huwawa intr-o padure cu cedri fabulosi si reusesc dupa mai multe peripetii sa-l invinga. Ca semn al victoriei aduc la Uruk capul lui Huwawa pe care il trag in teapa dinaintea marii porti a Cetatii.

IshtarLa intoarcerea victorioasa in Uruk, Ghilgames primeste avansuri de la zeita Ishtar, zeita a dragostei. Daca prima oara cand Ishtar si Ghilgames trebuiau sa se intalneasca, eroul nostru a fost impiedicat de Enkidu care l-a provocat la lupta, de data aceasta Ghilgames o refuza pe Ishtar. Slavita zeita este invinuita de a-si fi distrus toti iubitii si de a fi „pacura care manjeste omul”. Viata zeitei este guvernata de infidelitate si de cruzime. Refuzul si jignirile lui Ghilgames o fac pe Ishtar sa ceara tatalui sau, Anu, trimiterea asupra pamantenilor, dar mai ales impotriva ofensatorului ei a „Taurului ceresc”. In schimbul distrugerilor provocate de Taur, Ishtar va da 7 ani de rod.

Enkidu si Ghilgames unindu-si inca o data fortele vor reusi sa ucida „Taurul Ceresc”. Imbatat de victorie, Enkidu sfideaza zeita si o insulta. Aceasta se razbuna si ii da o boala, iar dupa 12 zile de agonie moare. Ghilgames sufera la moartea prietenului sau si este incosolabil.

Dupa inmormantarea prietenului sau, Ghilgames pleaca in desert inspaimantat de perspectiva mortii. Pierderea tovarasului sau il face sa-si dea seama de nefericirea de a fi muritor. Chiar daca are aproape totul, eroul nostru tinteste spre supremul ideal: nemurirea, si pleaca in cautarea ei. Secretul nemuririi considera ca il poate afla de la Utnapistim, cel care a supravietuit potopului si a capatat de la zei viata vesnica . Cautarea nemuririi duce la noi aventuri, trecerea prin mai multe probe. Poarta soarelui ii este deschisa de catre paznici: oamenii-scorpii, care discern in el cele doua treimi de divinitate. Ghilgames este indrumat catre Utnapistim de unul dintre oamenii scorpie „ pe calea pe care o strabate Soarele in timpul noptii”. Umbla 12 leghe in tenebrele subterane ajungand la malul marii cele adanci, la nimfa Siduri. Siduri incearca sa-l intoarca din drumul sau. Nereusind sa-l abata de la dorinta sa, Siduri il povatuieste pe Ghilgames sa se duca la Unsanabi, corabierul lui Utnapistim „cel de pe taramuri indepartate”. In cele din urma il gaseste, Ghilgames afland de la acesta ca nu poate capata nemurirea, aceasta nu va fi nicicand a oamenilor, pentru ca vesnicia-i taina zeilor.

Totusi, Utnapistim, alaturi de sotia sa, singurii oameni nemuritori si supravietuitori ai Potopului, ii dezvaluie taina Potopului si a Nemuririi. Astfel, pentru a capata nemurirea, eroul din Uruk trebuie sa nu doarma timp de sase zile si sapte nopti. Insa Ghilgames nu indeplineste aceasta conditie, adormind, datorita demonului mortii. La rugamintile sotiei sale, Utnapistim il indruma pe Ghilgames catre o alta cale de a dobandi nemurirea: aceea de a lua de pe malul marii o anumita buruiana. Ghilgames izbandeste in incercarea sa de a dobandi nemurirea. Dorinta sa este de a se intoarce la Uruk si de a-si face supusii nemuritori. Impreuna cu Ursanabi pleaca spre Uruk. La un popas, Ghilgames face baie intr-un izvor cu apa proaspata, profitand de neatentia sa, un sarpe ii fura buruiana vietii.

Tableta a XII-a este distincta de restul operei. In aceasta parte - varianta -, Enkidu traieste dar pleaca in Infern sa-i caute stapanului si prietenului sau doua instrumente muzicale, ale caror muzica fermecasera pe toti. Duhul lui Enkidu se intoarce in Infern si ii descrie lui Ghilgames viata de apoi.

Epopeea lui Ghilgames

Miturile assiro-babiloniene afirma ca omul a fost creat ca sa fie slujitor al zeilor, asa cum omul e menit sa-l slujeasca pe om. Regele fiecarei cetati sumeriene era in acelasi timp preot al divinitatii protectoare a orasului, era intermediarul intre zei si oameni. Ghilgames este eroul sumerian, conducatorul Urukului, rege tiranic, apoi aventurier. El ilustreaza intr-o maniera dramatica conditia umana chiar daca doua treimi din el sunt divine. Ghilgames este mereu in cautarea unui ideal: cat mai multe femei, intarirea si infrumusetarea orasului, mari fapte de arme si in final tinde sa obtina nemurirea menita zeilor. Ghilgames este un om adevarat care iubeste si uraste, plange si se bucura, lupta si este abatut, spera si cunoaste disperarea.

Enkidu este cel menit de zei sa imblanzeasca caracterul semet al lui Ghilgames. Enkidu est „omul salbatic” pentru ca apoi sa devina cel intelept, este complementarul lui Ghilgames. Cu exceptia zeilor, celor doi nimic nu le sta in cale. Legarea prieteniei dintre cei doi este petcetluita prin prezentarea lui Enkidu zeitei Ninsun, mama lui Ghilgames. Ghilgames este personajul central al acestei capodopere literare. Ghilgames este amintit in „Vechiul Testament” sub numele de Nimrod („Geneza”, X, 8-9), fiind stapan peste Babilon, Uruk, Akkad. De asemenea, el este amintit si de o legenda greaca.

P. Jensen considera ca numarul tabletelor nu este intamplator, placile sunt simbolul celor 12 fiinte sau grupe de fiinte care compun semnele zodiacale. Cele 7 paini pe care le pregateste sotia lui Utnapistin pentru drumul eroului coincid cu cele 7 varste ale vietii dupa credinta sumeriana si akkadiana. Ghilgames este socotit un mit al Soarelui, iar faptele sale ar fi trecerea Soarelui in fiecare an prin cercul zodiacal.

Un alt mit intalnit atat in Epopeea lui Ghilgames cat si in Biblie este mitul creatiei: zeita Anuru il creeaza pe Enkidu la fel cum va face Dumnezeu cu Adam. In mitologia greaca in mod asemanator este episodul Pygmalion cu Galateea. Tot in mitologia greaca un personaj al lui Ghilgames este Hercules, fiul lui Zeus si al unei femei de pe Pamant. Hercules are si el un tovaras de arme si lupta impotriva unui monstru, la fel cum o va face Sfantul Gheorghe impotriva dragonului – mitul monstrului.

Moartea tovarasului de arme si cautarea vietii vesnice sunt motive des intalnite in literatura culta si populara universala. Legati printr-o fratie de sange vor fi si alti eroi legendari: Castor si Pollux, Achile si Patroclu. Parte din ispraviile lui Alexandru Macedon din legendele dedicate lui sunt inspirate in unele parti de Epopeea lui Ghilgames. Ca si Izdubar – alt nume al lui Ghilgames, Alexandru rataceste si el printr-un tinut al intunericului si groazei in cautarea apei datatore de viata.

Un episod important este descrierea Infernului, regasit ulterior la Dante Aligheri in Divina Comedie; un alt motiv universal este cel al sarpelui, simbol al perfidiei, iar cel al taurului simbol al puterii.

In epopee un loc de prim plan il joaca visurile, visurile pe care le au eroii inaintea unor momente senficative ale destinului lor, vise care se adeveresc – credinta sumerienilor in destin. Nu trebuie uitat nici simbolurile cifreleor si al jumatatii: trei, sase, sapte, douasprezece, respectiv jumatatea de drum, unitatea prieteniei celor doi eroi. Fiecare dintre ei – Enkidu si Ghilgames – sunt o jumatate, impreuna sunt un intreg.

Bibliografie

P. P. Brunel, Dictionnaires des mythes litteraires, Editions du Rocher, 1988.

Fernand Comte, Les Grandes Figures des mythologies, Editions Larousse, 1997

Epopeea lui Ghilgames, traducator I. Mihalcescu, Bucuresti, 1920.

Epopeea lui Ghilgames, traducatori Virginia Serbanescu si Alexandru Dima, Bucuresti, 1996.

Gandirea asiro-babiloniana in texte, editie ingrijita de C. Daniel, traducator Athanase Negoita, Bucuresti, 1975.

Scrieri din Orientul Antic, editie ingrijita de C. Daniel si I. Acsan, Bucuresti, 1981.

S. N. Kramer, Istoria incepe la Sumer, Bucuresti, 1962.