marți, 12 octombrie 2010

Aloe Vera

Aloe vera este o specie de plantă suculentă originară din Africa de Sud, Madagascar și peninsula Arabică. Specia nu prezintă populații naturale, deși alte aloe sunt prezente în Africa de nord."[1] Specia este adesea folosită în fitoterapie de la începutul secolului I e.n., fiind menționată în Noul Testament (Ioan 19:39 Și a venit și Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă și aloe.... ).[2] Totuși, nu este clar dacă termenul aloe descris în Biblie se referă la Aloe vera. Extractele de A. vera sunt folosite pe scară largă în cosmetică și medicina alternativă, susținându-se că au proprietăți de reîntinerire, vindecare sau analgezice.[3][4][5] Nu există, însă, dovezi științifice clare ale eficienței sau ale siguranței folosirii de extract de A. vera în scopuri cosmetice sau medicale, iar dovezile care apar sunt adesea contrazise de alte studii.[6][7][8][9] Există doar câteva dovezi preliminare că extractele de A. vera ar putea fi utile în tratamentul diabetului și în cazul nivelului ridicat de lipide în organismul uman.[8] Aceste efecte pozitive par a se datora prezenței unor compuși cum ar fi manan, antrachinonă și lectine.
Clasificare științifică: regn: Plantae, încrengatura: Magnoliophyta, clasa: Liliopsida, ordin: Asparagales, familie: Asphodelaceae, gen: Aloe, specie: A. vera.
Cu totii am auzit de aceasta planta, de capacitatile ei de vindecare si de numeroasele produse aparute pe piata medicinei naturiste ce contin, in diferite proportii, suc extras din frunzele ei. Se spune ca inca din cele mai vechi timpuri –exista dovezi cum ca a fost utilizata de peste 3500 de ani- ea a fost folosita in tratarea diferitelor afectiuni, fiind considerata un dar dat de catre zei pentru a-i ajuta pe oameni sa traiasca mai mult si mai bine. In antichitate a fost folosita de catre persi, greci, egipteni, romani, dar si de civilizatii de pe continentul African, cat si de pe cel Asiatic - India, Japonia, Filipine.
Din diversele cercetari s-a descoperit ca exista peste 250 de tipuri diferite de Aloe, dintre care cele mai cunoscute sunt: Aloe Africana –cea mai cautata specie de aloe pana la descoperirea Aloe Vera; Aloe Ferox - consumata in deosebi in Estul indepartat, de catre japonezi, chinezi si taiwanezi; Aloe Socotrina - cea mai raspandita si comercializata specie de aloe inca din Evul Mediu.
Aloe Vera este o planta salbatica originara din Barbados si are doua specii, una verde si una albastra. Ambele au aproximativ aceleasi efecte terapeutice, dupa ce planta a ajuns la maturitate. Aloe Vera verde poate fi utilizata dupa 4 sau chiar 5 ani, pe cand speciei albastre ii trebuie sub 3 ani.
 Planta miraculoasa
Principalele specii utilizate inca din Antichitate au fost denumite de botanisti diferit. Intre acestea, de mentionat sunt: Aloe vulgaris, Aloe vera, Aloe soccotrina, Aloe ferox etc. Aceste specii sunt plante xerofite (de locuri aride), care retin insa in frunze mari cantitati de apa si se aseamana cu speciile de Agave. Sunt plante robuste, cu tulpina scurta, care poarta un buchet de frunze alungite, groase, carnoase, cu aspect ornamental. Toate sunt considcrate plante medicinale, mai putin specia cultivata la noi in ghivece ca planta ornamentala (Aloe arborescens).
Compozitie chimica
Componentul principat este aloina, care cantitativ este intre 40-50%. Este o substanta greu solubila in apa si nu poate fi scindata decat sub actiunea unor agenti de oxidare. Aloina este insotita de rhamnozidele ei (alantozidele A si B). Rasina de Aloe mai contine cantitati mici de aloe-emodina, crizofanol sub forma libera sau heterozidica. Pe langa derivatii antracenici, rasina de Aloe mai contine si alte rezine (10-20%), ulei esential in cantitati foarte mici, aloerezina, saruri minerale etc.
In prezent, prin prelucrari speciale, o buna parte din derivatii antracenici (cu actiune purgativa) sunt indepartati, punandu-se accentul pe continutul foarte mare in aminoacizi: 20 din cei 22 aminoacizi din structura corpului uman si 7 aminoacizi esentiali care nu pot fi sintetizati de organism. Gelul de Aloe vera mai contine enzime si fitohormoni cu rol important in metabolismul celular, peste 20 minerale si microelemente absolut necesare organismului: calciu, fos-for, Ber, potasiu, cupru, clor, zinc, magneziu etc, precum si toate vitaminele necesare zilnic omului. Dintre plante, este singura in care s-a identificat vitamina B12. Produsele moderne pe baza de Aloc vera mai contin lignina si saponozide, precum si alte substante active care actioneaza sinergic.
Efecte
In trecut, rasina de Aloe era considerata ca cel mai eficient produs laxativ purgativ vegetal de tip antrachinonic. Actiunea este in functie de doza: in doze de 0,02-0,06 g are actiune tonic stomahica si colagoga (faciliteaza evacuarea bilei secretate de vezica biliara). In doze de 0,10 g, are actiune laxativa, iar in cantitate de 0,20-0,50 g este purgativ.
In prezent, rasina de Aloe se utilizeaza din ce in ce mai putin, din cauza prezentei derivatilor antrachinonici care sunt pusi sub semnul intrebarii, deoarece utilizarea indelungata ar favoriza dezvoltarea cancerului colono-rectal. De aceea, se procedeaza la eliminarea antracenozidelor prin procedee specifice tehnicii farmaceutice, preparatele pe baza de Aloe vera capatand alte valente terapeutice.

Dintre proprietatile preparatelor moderne de Aloe vera, le vom mentiona pe cele mai importante:
Capacitatea de penetrare – produse din aceasta planta, studiate si aprobate de cele mai competente foruri stiintifice internationale, au demonstrat ca gelul de Aloe penctreaza pana la al saptelea nivel, de la piele pana la os, antrenand substantele active. Apa si solutiile apoase (infuzii, decocturi, macerate) patrund doar doua straturi ale pieiii.
Actiunea antiinfectioasa, respectiv proprietatile antibacteriene, antiparazitare, antivirale, este remarcabila. Aceste preparate moderne intaresc capacitatea sistemului imunitar si stimuleaza regenerarea celulara prin tonifierea acestei functii. Nu este de neglijat nici actiunea sedativa, ele inducand o stare de calm si relaxare. Prin marirea diurezei in actiune detoxifianta, regleaza metabolismul general.

Recomandari
— stimularea digestiei, circulatiei sanguine, limfatice, a functiei hepatice, colecistului si rinichilor;
— in diabetul non-insulinodependent, regleaza metabolismul glandei pancreatice sau chiar vindeca aceasta boala dupa un tratament de cel putin sase luni. In diabetul insulinodependent scade doza zilnica necesara cu pana la 50%;
— in ulcerul gastroduodenal are actiune cicatrizanta si antibacteriana asupra Helicobacter pylori, in special daca se asociaza cu Hydrastis canadensis si cu factorul U, antiulceros din sucul celular de Varza alba;
— in afectiunile hepatobiliare stimuleaza secretia de interferon, care, dupa cum se stie, joaca un rol esential in vindecarea hepatitelor virale B si C si, in acelasi timp, stimuleaza regenerarea celulei hepatice;
— in afectiunile oculare reduce opacitatea cristalinului in cataracte, amelioreaza vederea in cazurile de miopie si hipermetropie si vindeca blefaritele si conjunctivitele;
In tratamentul extern se recomanda in plagi, atat pentru efectul dezinfectant cat si pentru cicatrizarea ranilor; in durerile reumatismale, prin aplicarea gelului de Aloe se obtine o diminuare a acestora. Se recomanda asocierea tratamentului extern cu cel intern.
In alergii, preparatele de Aloe vera atenueaza pruritul si previn eruptiiie cutanate; la fel si in unele dermatite, se recomanda asocierea tratamentului extern cu cel intern.
La prima vedere, recomandarile de utilizare a preparatelor pe baza de Aloe vera ar parea prea multe. Dar, aceste produse nu pot fi considerate medicamente care se adreseaza unui organ afectat; ele se adreseaza intregului organism. Datorita complexitatii compozitiei chimice, substantele active, prin actiunea lor sinergica, au efecte favorabile asupra intregului organism.
In prezent, in stadiul experimental se afla si alte produse din aceasta „miraculoasa planta”, ca factor colagen, in aplicatii topice, asupra sistemului imunitar si pentru efectele antiinflamatorii, ca antioxidant in bolile canceroase, in psoriazis, in ulcerul peptic etc. Pe masura ce rezultatele clinice vor confirma aceste efecte si aplicatii terapeutice, gama afectiunilor care pot beneficia de produsele din Aloe vera se va largi.
Contraindicatii
Produsele pe baza de Aloe vera pot avea efecte adverse sau reactii secundare la unele persoane sensibile. In literatura de specialitate se mentioneaza, in rare cazuri, o hipersensibilitate la unele produse pe baza de Aloe, dupa o utilizare indelungata, care se manifesta prin dermatite. Se pare insa ca acestea se datoreaza calitatii produselor insuficient purificate. Unele persoane sunt sensibile la produsele care contin acid citric si sorbat de potasiu, ca si alti conservanti.
Si unele sortimente de „Aloe amar”, probabil din cauza glicozidelor antrachinonice care nu au fost eliminate din gelul de Aloe prin procedee tehnologice adecvate, pot produce, dupa ulilizare indelungata, efecte secundare.
 Afectiunile tratate de Aloe Vera
Aceasta planta are frunze lungi, cu spini pe margini, iar in interiorul ei se gaseste un gel. Cu cat se demareaza mai multe studii, cu atat de descopera ca aceasta aduce mai multe beneficii. Ea trateaza afectiuni cutanate (psoriazis, micoze, eczeme, seboree, eruptii cutanate), afectiuni intestinale (ajuta la digestia proteinelor, normalizeaza tractul intestinal, echilibreaza nivelul bacteriilor digestive, este utila in caz de indigestie), afectiuni respiratorii, intareste sistemul imunitar si distruge virusii.
Aloe Vera accelereaza si normalizeaza metabolismul, regenereaza vilozitatile intestinale si detoxifica organismul. In plus, planta are efect antiseptic, dezinfectant, antiinflamator si poate chiar stimula regenerarea celulara. Ea hraneste, detoxifica, normalizeaza tractul digestiv si favorizeaza absorbtia alimentelor.
In general, din aceasta planta se prepara un gel, folosit atat in industria cosmetica, unde are rolul de a hidrata si ingriji pielea. Acest gel grabeste vindecarea ranilor, controleaza acumularea de fluide in corp si calmeaza inflamatiile. De asemenea, acest gel reduce discomfortul si inflamatiile cauzate de baterii si fungi.
Aloe Vera este utilizata in terapia diferitelor afectiuni: alergie, astm, anemie, artrite, artroze, afectiuni ale prostatei, afectiuni ale unghiilor, abcese, boli carentiale, bronsite, colita intestinala, cefalee, cistite, crampe musculare, combaterea efectelor secundare ale chimioterapiei si radioterapiei, cataracta, constipatie cronica, diabet zaharat, depresii, entorse, escoriatii, eruptii cutanate, foliculite, furunculoze, faringite, gingivite, hemoroizi, herpes, hepatita cronica, insomnie, inflamatii cutanate, infectii fungice, intinderi musculare, ligamente, intepaturi de insecte, keratroza, keratite, pancreatita cronica, psoriazis, piele uscata, scleroza multipla, unghie incarnata, urticarie, viroze, vergeturi, varice, zona zoster.Aloe Vera, planta miraculoasa Desi inca multe studii nu sunt finalizate, se pare ca acesta planta are si o oarecare valoare in tratamentul cancerului si al atritelor. Companiile cosmetice folosesc diferite parti ale plantei pentru a fabrica produse de machiaj, servetele umede, sapunuri, creme de protectie solara, lotiuni si sampoane.
Sucul de Aloe Vera grabeste regenerarea celulara si impiedica imbatranirea pielii. Un tratament cu aceasta planta previne aparitia ridurilor. Este necesar ca, de cateva ori pe saptamana sa se aplice comprese cu suc de aloe, timp de zece minute. De asemenea, planta se mai poate folosi si pentru tratarea pielii uscate.
Aloe Vera poate fi cultivata chiar si in apartamente, planta nefiind foarte pretentioasa. Totusi, este bine ca, atunci cand vreti sa va folositi de proprietatile ei in tratarea unei afectiuni, sa cereti parerea unui specialist in medicina naturista.
  De ce este Aloe Vera atat de benefica?
Pare incredibil ca o singura planta sa poata vindeca atat de multe si diverse afectiuni. Motivul pentru care ea si-a castigat in timp titlul de “regina plantelor” este numarul incredibil de mare de substante pe care il contine.
In sucul din interiorul frunzelor se gasesc vitamine (vitamina A – lupta impotriva radicalilor liberi; vitaminele B1, B2, B3, B6, B9, B12 – toate cu efecte in detoxifierea organismului, anemii sau carente; vitaminele C si E – extrem de importante in stabilizarea membranei celulare sau in intarirea sistemului imunitar), substante minerale (Aloe Vera contine 20 de minerale extrem de importante dintre care se numara urmatoarele: calciu, fosfor, potasiu, fier, sodiu, clor, mangan, magneziu, cupru, crom, zinc), laxative (12 antrachinone, care asigura un efect analgezic, antibacterian, antifungic cat si antiviral: aloina, acidul de Aloe, emodin de Aloe si multe altele), aminoacizi sau proteine care furnizeaza energie (contine 7 din cei 8 aminoacizi esentiali -izoleucina, valina, lizina- si 11 din cei 14 neesentiali -serina, prolina- de care organismul nostru are nevoie).
De asemenea, Aloe Vera mai contine si numeroase enzime (celulaza, catalaza, proteaza, lipaza etc, ), mono si polizaharide (celuloza, glucoza, manoza, acemannan), steroizi (cu efect antiinflamattor, antiseptic si analgezic: lupeol, calerina, compestrina),hormoni (cu efect antiinflamator si regenerator: auxina, gibberelina) si acid salicilic.
Denumita de vechii egipteni si chinezi "elixirul tineretii", "planta nemuririi" sau "remediu armonios", Aloe Vera este o planta medicinala care are efecte benefice asupra sanatatii si totodata este principalul ingredient utilizat in industria cosmetica. Niciun studiu realizat pana in prezent nu a fost in masura sa explice cum poate o planta atat de mica sa faca minuni foarte mari. Felul in care compusii sai lucreaza intr-un mod miraculos tratand sau atenuand unele dintre cele mai grave boli, precum cancerul sau SIDA, este inexplicabil. Planta Aloe Vera sau "Aloe Barbadensis" este originara din Africa de Nord si este raspandita in zonele unde terenurile sunt fertile si clima blanda. Aspectul exterior este asemanator cu cel al unui cactus, iar interiorul are un miez suculent, format in cea mai mare parte din apa. Aceasta planta este recunoscuta in intreaga lume si a fost intens folosita din cele mai vechi timpuri pentru caracteristicile sale vindecatoare extraordinare. Fiecare civilizatie a folosit-o pentru efectele benefice asupra sanatatii si frumusetii. Egiptenii folosesc aloe impreuna cu alte plante medicinale pentru anomalii interne si externe. Dupa Al Doilea Razboi Mondial, Aloe Vera a fost folosit la tratarea victimelor care au avut de suferit in urma catastrofei de la Hiroshima si Nagasaki, datorita capacitatii sale de a atenua durerea pacientilor si de a reface tesuturile pielii.
Proprietatile plantei Aloe Vera:
Substanta intrebuintata este gelul de aloe, un lichid gros, vascos, continut de frunzele plantei. Acestea sunt folosite la tratarea arsurilor impreuna cu aloina - un lichid laptos, amar, galbui, care este folosit si ca un laxativ.
Planta contine 20 de minerale (calciu, magneziu, zinc, crom, seleniu), 12 vitamine (A, B, C, E, acid folic), 20 din cei 22 de aminoacizi necesari pentru organismul, peste 200 de componente active, inclusiv enzime si polizaharide.
Efecte benefice pe care le are Aloe asupra organismului uman:
- Sustine functia imunitara datorita celor 23 de peptide continute.
- Accelereaza si reglementeaza metabolismul.
- Purifica organismul de toxine.
- Are efect antiseptic (distruge bacteriile, virusurile si ciupercile).
- Dezinfecteaza ranile si previne infectiile.
- Stimuleaza procesul de reinnoire a celulelor.
- Contribuie la functionarea optima a sistemului digestiv.
- Ofera intregului organism o stare generala de echilibru.
- Afectiuni tratate cu Aloe Vera:
- Aloe Vera s-a dovedit a fi foarte eficient in tratarea alergiilor, afectiunilor mai complicate, plagilor si infectiilor pielii.
Cu ajutorul acestei plante pot fi tratate multe afectiuni interne si externe precum astmul bronsic, virozele, artritele, artrozele, gingivita, bronsita, faringita, inflamatiile intestinale, constipatiile, obezitatea, entorsele si inflamatiile cutanate. Eficacitatea plantei a fost demonstrata si in tratarea cazurilor de anemie, insomnie si depresie. Aloe Vera mai ajuta si la diminuarea efectelor secundare care apar dupa tratamentele impotriva diabetului, hepatitei, pancreatitei si sclerozei multiple. Planta Aloe Vera pote fi consumata impreuna cu fructe, sub forma de suc natural, deoarece contine multe vitamine si tonifica organismul. De asemenea este recomandat ca sucul din frunze de Aloe sa fie consumat in orice anotimp. Vara previne deshidratarea, iarna ne apara de raceala si gripa.

luni, 4 octombrie 2010

Trandafirul deşertului - Adenium obesum

Trandafirul desertului (Adenium obesum) este o planta cu aspect neobisnuit, destul de putin cultivata ca planta de apartament la noi.

Adenium este o plantă tropicală, originară din Africa de Est. Este foarte răspândită în ţările acestei regiuni. Face parte din categoria plantelor suculente, deseori crescută ca bonsai. Adenium are tulpina îngroşată, care îi dă aspectul de copăcel. Din tulpină cresc rămurele subţiri şi lungi, care poartă flori roz, roşii, albe sau bicolore. Florile au aspect de pâlnie, relativ asemănătoare cu florile de leandru. Frunzele sunt mici, lucioase, de culoare verde închis, cu vârf ascuţit. Un alt aspect care apropie Adenium de leandru este seva otrăvitoare. înfloreşte spre sfârşitul verii, în lunile august-septembrie.

Cum se îngrijeşte
Adenium nu este pretenţioasă. Dată fiind zona de origine, are nevoie de foarte multă lumină pentru a se dezvolta şi a face flori. Cel mai bine este să stea în dreptul unui geam. Temperatura optimă este între 12-20ºC.  Solul trebuie să fie bine drenat şi nisipos. Este recomandabil un pământ pentru plante suculente şi cactuşi, amestecat cu un nisip cu granulaţie mare.  Rădăcinile plantei nu sunt foarte bine dezvoltate şi nu trebuie folosite ghivece mari.  Se udă rar, cu puţină apă, doar atunci când pământul de la suprafaţă este uscat, pentru că tulpina îngroşată a plantei funcţionează ca un rezervor de apă, Adenium dozându-şi cantitatea necesară. Adenium are nevoie de fertilizare lunară cu îngrăşământ pentru suculente, în special primăvara şi vara. Iarna are nevoie de repaus, perioadă în care trebuie să stea într-un loc luminos şi răcoros, pentru a-şi recăpăta forţele. După perioada de repaus planta poate fi tunsă în forma dorită, în cazul în care este crescută ca bonsai.
Oferiti-i un pervaz luminos, cu cateva ore zilnice de soare direct, un ghiveci stabil, prevazut cu multe gauri de scurgere si un substrat adecvat, bine drenat. Se uda rar, cu cantitati mici de apa si numai cand substratul se usuca bine la suprafata. In perioada de inflorire cresteti usor cantitatea de apa administrata. Peste iarna are nevoie de repaus, preferand incaperile luminoase si neincalzite. Radacinile nu sunt foarte dezvoltate de aceea folositi recipiente mici pentru ca apa sa nu se acumuleze in exces. Taierile pentru corectarea formei sau cele specifice bonsailor se vor aplica numai primavara dupa trecerea perioadei de reapus a plantei. Se transplanteaza la 2-3 ani numai daca este nevoie.
Adenium trebuie plasat intr-o camera/zona din gradina cu multa lumina si bine aerisita. Chiar si iarna trebuie tinut la lumina puternica. In perioada de crestere temperatura nu trebuie sa scada sub 12C, iar iarna ideala este o temperatura intre 12-16C, pentru a oferi plantei repausul necesar. Udati-l putin iarna, mai ales daca il tineti intr-un loc racoros; in perioada de crestere si inflorire se uda din abundenta. In general, adenium se uda ca portulaca, crasuula si alte suculente, si, la fel ca ele, isi va pierde frunzele daca este udata prea mult. Primavara si vara se fertilizeaza lunar cu o substanta lichida speciala pentru bonsai. Taierile, daca sunt necesare, se fac dupa perioada de repaus a plantei. Se recomanda taieri minime, pentru ca adenium pierde multa seva prin aceasta operatie.
Atentie! Seva este otravitoare - spalati-va bine pe maini dupa ce intrati in contact cu ea si feriti ranile deschise de seva.
Ghiveciul se schimba la fiecare 2 ani, primavara, si se replanteaza intr-un amestec de 2 parti pamant pentru bonsai, 2 parti pietris si 1 parte nisip. Nu este nici o problema daca radacinile cresc prea mult.

Cum se înmulţeşte
Înmulţirea plantei nu este greoaie, dar este de durată. Se poate înmulţi prin seminţe, care se seamănă în pământ pentru suculente după ce au fost ţinute câteva ore în apă călduţă. Acestea se acoperă cu un strat subţire de pământ şi ghiveciul se aşează la lumină. Se udă zilnic câteva zile, până apar semnele încolţirii.
O altă metodă de înmulţire, mai simplă, este prin butaşi. Se taie butaşi viguroşi, care se ţin la loc răcoros 2 zile şi apoi se sădesc în pământ amestecat cu nisip şi pietriş. Se udă moderat, având grijă să nu aibă umezeală foarte mare. Se ţin la lumină.Înmulţirea prin butasi, care trebuie uscati 3-4 zile inainte de a-i planta intr-un amestec de nisip si pietris. Se preleveaza butasi sanatosi, vigurosi care se tin 2-3 zile pentru uscarea taieturii dupa care se planteaza in sol format din amestec de parti egale de nisip si pietris. Se tin in lumina puternica si se uda cu cantitati mici de apa pana la inradacinare. Atentie, sunt foarte sensibile la excesul de umezeala.
 Precauţii
Excesul de apă poate duce la pierderea frunzelor şi chiar la uscarea întregii plante. Dacă nu beneficiază de lumină puternică ziua, planta nu va înflori şi nici nu se va dezvolta optim.

Increngatura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Gentianales
Familia : Apocynaceae
Genul : Adenium
Specia : Adenium obesum
Denumire populara : Trandafirul desertului
Sinonime : Nerium obesum
Tipul plantei : Suculenta
Durata de viata : Perena
Origine : Africa de Est (din estul Africii pana in sudul Arabiei)
Inaltime (Gabarit): de la 15 cm pana la 1,8 m (in mediul natural)
Expunere: plin soare
Perioada de inflorire: sfarsitul primaverii/inceputul verii, mijlocul toamnei
Pamant: neutru sau alcalin, bine dranabil
Udare: se uda in perioada de crestere, nu iarna (se uda normal in toate anotimpurile, exceptie facand iarna cand il vom uda foarte rar)



Temperatura medie minima: 12C
Toleranta la caldura: excelenta
Habitat : Zone tropicale ale Africii, poate fi crescuta ca planta de interior inclusiv sub forma de bonsai
Inflorire : August-Septembrie
Temperatura : 12-19°C (tolereaza foarte bine temperaturi ridicate, iar iarna nu mai putin de 12 grade C)
Umiditate : Redusa
Luminozitate : Semiumbra; iubeste soarele
Tipul de sol : Substrat comercial destinat cactusilor si suculentelor, asezat pe un strat de pietris pentru imbunatatirea drenajului; neutru sau alcalin, bine drenat
Fertilizare : Primavara si vara se fertilizeaza lunat cu ingrasamant lichid destinat cactusilor si suculentelor sau cu ingrasamant special pentru bonsai daca este crescut sub aceasta forma. Se fertilizeaza primavara si vara cu ingrasamant special pentru bonsai.
Descriere : Este o planta suculenta cu aspect de tufa cu tulpina ingrosata si ramurile subtiri. Frunzele sunt ovale, carnoase colorate in verde crud. Florile de forma unor palnii pot fi albe, rosii, roz sau bicolore. Anumite parti ale plantei si seva acesteia sunt toxice.
Adenium este o planta tropicala extraordinara. Originar in principal din Africa de est, unde il gasim sub diferite subspecii in tari ca Yemen, Namibia, Sudan, etc., isi trage numele de la Aden, un golf alfat intre Marea Rosie si Oceanul Indian.
Este o planta suculenta de talia unui arbust (desi are mai mult aspect de tufa), caracterizata printr-o tulpina foarte groasa, ramuri subtiri si flori foarte frumoase, rosii sau roz. Desi are aspectul unui bonsai, Trandafirul desertului nu este bonsai adevarat, dar se poate adapta acestui tip de cultivare in climate nu foarte calduroase. Adenium dezvolta o radacina masiva pe masura ce imbatraneste si incepe sa infloreasca de cand are numai 15 cm inaltime. Frunzele sunt carnoase iar florile au forma de trompete.  Boli si daunatori : Este o planta destul de rezistenta la boli si daunatori, insa este extrem de sensibila in ce priveste udarile si expozitia.

Beneficii : Chiar daca este o planta pretentioasa, merita sa alegeti Adenium pentru a va infrumuseta locuinta. Este o planta decorativa prin frunze, flori si prin forma daca aveti experienta si indemanarea modelarii ei sub forma unui frumos bonsai.
Alte specii : Adenium boehmianum, Adenium oleifolium, Adenium socotranum, Adenium somalense, Adenium swazicum, Adenium arabicum, Adenium multiflorum, etc.

Flori, frunze, fructe: Adenium este o planta tropicala deosebit de frumoasa. Avandu-si originea in principal din Africa de est, unde se gaseste in numeroase subspecii in tari ca Yemen, Namibia, Sudan, etc., a fost denumit dupa Aden, un golf aflat intre Marea Rosie si Oceanul Indian. Adeniumul este o planta suculenta de marimea unui arbust (are mai mult aspect de tufa), are tulpina foarte groasa, ramuri subtiri si flori diferite nuante de roz si rosu.Trandafirul desertului se poate adapta si la clime nu foarte calduroase. Adenium infloreste inca de cand are 15 cm, in timp tulpina ingrosandu-se. Frunzele sunt carnoase iar florile au forma de trompete de diferite nuante de la alb, roz pana la rosu intens. Poate inflori pe la sfarsitul primaverii si inceputul verii sau in mijlocul toamnei


Conditii de iernare: Fiind iubitoare de caldura si lumina trebuie plasata in plin soare si loc bine aerisit. Iarna trebuie tinut la lumina puternica si temperatura ideala intre 12-16C, pentru a oferi plantei repausul necesar. Se uda putin, mai ales daca il tineti intr-un loc racoros;

Nu este deloc o planta pretentioasa si avem mari sanse sa o revigoram daca a suferit vreun soc de la apa, caldura sau lumina; Adeniumul se uda mai mult in perioada de crestere si inflorire, totusi trebuie sa fim atenti la cantitatea de apa, surplusul ducand la caderea frunzelor.Daca este necesar sa ajustam adeniumul trebuie sa o facem primavara, recomandandu-se taieri minime, pentru ca adenium pierde multa seva prin aceasta operatie. Ghiveciul se schimba la fiecare 2 ani, primavara si se replanteaza intr-un amestec de 2 parti pamant pentru bonsai, 2 parti pietris si 1 parte nisip. Nu este nici o problema daca radacinile cresc prea mult.La fel ca la leandru, seva sa este otravitoare, deci se recomanda spalarea pe maini daca am avut contact cu seva acestuia.
Specii si varietãti: Adenium obesum,  Adenium multiflorum