duminică, 23 mai 2010

Sanda Nicola, "cel mai prietenos roman de pe Facebook", explica mecanismul succesului in retelele sociale

Abordarea optimista a subiectelor, deschiderea si sinceritatea, interesul acordat anumitor cauze umanitare precum si faptul ca nu "impovareaza" pe altii cu problemele personale sunt "tehnicile" care au ajutat-o pe Sanda Nicola, jurnalist si sociolog, sa atraga mii de romani ca prieteni pe contul sau de Facebook.
Aflati din acest interviu cum procedeaza ea, dar si ce o deranjeaza la aceasta retea sociala, in care se afla peste 1 milion de romani, ce greseli a facut si ce sfaturi ofera altor utilizatori. Sanda Nicola are 32 de ani. A activat 17 ani in televiziune ca reporter, prezentator de stiri, moderator de talk-show. In prezent, este sociolog si jurnalist freelancer. Nicola ofera corespondente din estul Europei retelei de stiri France 24, colaboreaza cu Al Jazeera, Channel 4 si are o rubrica de dialog pe Cotidianul.ro.
"In campania electorala din 2009 am gazduit emisiunile electorale de la Kanal D in care am intervievat toti candidatii la Presedintia Romaniei. Acela a fost un moment interesant in comunicarea mea cu prietenii de pe contul meu de Facebook pentru ca am refuzat sa-mi fac publice optiunile politice si am incercat sa-mi reprim propriile frustrari cetatenesti. Foarte multi au apreciat asta", povestestea ea pentru DailyBusiness.ro.
Recent, Cristian Manafu, blogger si managing partner al companiei organizatoare de evenimente Evensys i-a acordat Sandei Nicola titlul neoficial de "Cel mai prietenos roman de pe Facebook". Cititi aici care au fost criteriile alegerii acesteia din cei peste un milion de romani prezenti pe reteaua sociala.
Sanda Nicola face parte si din comunitatea premium de afaceri Key People.
DailyBusiness.ro: Ai cont pe Facebook de un an si ceva - in cat timp ai atras cei 5.000 de prieteni si care ar fi "secretele" a ceea ce multi ar zice ca este "o mare reusita"?
Sanda Nicola: Nu mai tin minte precis cand am creat contul. Cert e ca l-am facut iar ulterior n-am mai dat multa vreme pe acolo. De ziua mea, anul trecut, m-am pomenit cu zeci de urari de bine in casuta de pe Yahoo venite de pe Facebook carora era firesc sa le raspund. Atunci am intrat de-a binelea in retea, i-am inteles functiile si am inceput sa-mi cultiv prieteniile. Reteaua mea a crescut natural, comunicand, aderand la cauzele initiate de altii, oferind feedback la postarile lor, raspunzand celor care mi se adresau. M-am deprins sa tin tot timpul pagina deschisa pe calculator si pe telefon si ii dau refresh de cateva ori pe zi. Practic, mi-am facut un obicei din a consulta Facebook la fel de des ca pe celelalte surse de stiri cu care lucrez.
DB: Cat de mult te-a ajutat notorietatea ta ca jurnalist?
SN: In mare masura, dar nu intru totul. Printre cei cu care comunic sunt si oameni foarte tineri care nu ma stiau din perioada in care eram foarte vizibila pe TV. Altii au crezut initial ca-i doar o coincidenta de nume. Adevarul e ca nu mi-am afisat background-ul jurnalistic pe Facebook, el a iesit la iveala ulterior. Eu n-am intrat in retea ca sa colectionez fani ci ca sa particip la un schimb de idei. Am invatat foarte multe din preocuparile altora si am venit in contact cu cativa oameni exceptionali cu care derulez in prezent campanii umanitare si proiecte profesionale interesante . Cu altii fac doar schimb de informatii despre muzica, si tot e un castig. Foarte multi oameni ma cauta pentru ca vor infomatii despre cancerul de col uterin (Sanda Nicola a luptat cu aceasta boala anii trecuti - n.r.), primesc zilnic mesaje tulburatoare de la femei in suferinta. Asta e principalul motiv pentru care am dat intotdeauna accept, fara rezerve, oricarui necunoscut.
DB: Am observat ca ai si un blog. De cand si cam ce trafic atragi?
SN: Blogul e, fara indoiala, o consecinta a activitatilor mele de pe Facebook si e structurat in baza feedback-ului pe care l-am primit in timp de la cei cu care am comunicat. SandaNicola.ro exista de numai o saptamana, e prematur, cred, sa vorbesc acum despre trafic. Ma bucur sa observ ca cei care au intrat o data obisnuiesc sa revina ulterior pe blog iar pana acum n-am fost nevoita sa cenzurez niciun comentariu. Vizitatorii mei percep platforma mea exact asa cum am gandit-o - un loc in care dezbatem idei, ne completam unii pe altii, ne contram, dar intotdeauna ramanem intr-un registru civilizat.
DB: Ce fel de comentarii/post-uri ai sesizat ca atrag cel mai mult comunitatile de pe Facebook? Care sunt "tehnicile" prin care atragi comentarii/feedback pozitiv din partea comunitatilor de pe Facebook?
SN: Nu sunt pe Facebook ca sa-mi creez un comitet de fani sau o galerie care sa aplaude ce debitez eu. Postez ceea ce simt, uneori lucruri foarte personale, albume foto din calatoriile mele, ponturi care pot fi utile si altora si multa muzica. De exemplu, cand dau peste informatii despre companii care fac angajari in acesta perioada, postez imediat. Stiu ca multi au nevoie de un job. Orice articol pe care-l citesc si care ma inspira in vreun fel pe mine, il dau mai departe. Nu scap niciodata din vedere ca azi, mai mult decat oricand, oamenii au nevoie sa se destinda, sa rada, asa ca postez clipuri care sa le ofere o pauza din incrancenarile de zi cu zi. Cu toate acestea, prietenii mei de pe Facebook au dovedit intotdeauna disponibiliatea de a "digera" si subiecte grave, dramatice. De fiecare data cand popularizez un apel umanitar, ei raspund, se implica, doneaza, fie ca e nevoie de bani, sange sau o semnatura pentru vreo petitie.
DB: Cum ar putea fi "cosmetizat" un post care initial ar parea banal pentru a atrage audienta?
SN: Imi place sa postez intr-o maniera cat mai expresiva si mai ingrijita. Imi aranjez pagina de Facebook asa cum mi-as face ordine in sufragerie ca sa primesc musafiri. Sunt ardeleanca, sufar de complexul gazdei si vreau ca cei care ma viziteaza sa se simta bine la mine. Prefer sa postez un link catre o melodie care transmite o stare in loc sa afirm eu sec "viata-i urata, doamnelor si domnilor". In general, eu nu postez verdicte, ci invitatii la dialog, si acesta este un lucru ce atrage comentarii. Nu livrez oamenilor pareri, ci lansez teme de discutie. Veti fi suprinsi sa aflati cati oameni au chef de vorba si, mai mult, chiar au ceva interesant de spus.
DB: Cat de des recomanzi ca cineva sa posteze pe Facebook pentru crearea unor "prieteni fideli", care sa urmareasca constant contul respectiv?
SN: Recomand sinceritatea in comunicarea cu ceilalti. Daca iti face realmente placere sa participi la discutii, sa te implici in promovarea unui om, a unei cauze, cand dai mai departe cu bucurie ceea ce ai aflat, ceilalti vor simti asta si iti vor fi alaturi. Daca urmaresti doar sa te faci tu cunoscut si vezi in Facebook doar instrumentul de marketing, se vor prinde. Am vazut recent un comentariu foarte destept al unei fete care remarcase ca o serie de personalitati media au cont si un numar impresionant de prieteni, dar nu ies niciodata din pagina lor si nu dau semne sa le intereseze ce fac altii.
Evident ca sunt fete care intra pe Facebook in cautarea lui Fat-Frumos care va fi ravasit de cat de frumoase sunt ele in costum de baie in poza de profil.
DB: In ce scopuri folosesti Facebook si care consideri tu ca este, in definitiv, utilitatea acestui canal de comunicare, pentru tine ca si persoana fizica, pentru (re)numele tau?
SN: Pe mine ca persoana fizica m-a imbogatit comunicarea pe Facebook. Chiar mi-am facut multi prieteni in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca "vizitandu-i" periodic am ajuns sa-i identific pe cei cu care am preocupari comune si nu o data am transferat in offline prieteni de pe Facebook. Pe 17 aprilie o sa fiu alaturi de un amic, pe care inca nu l-am vazut la fata, la lansarea cartii lui in Cluj. Sambata ma vad cu alti "feisbuchisti" la ziua unei fete pe care am ajutat-o impreuna sa mearga la tratament in strainatate. Pentru mine ca jurnalist si sociolog, Facebook e poarta de acces catre preocuparile si ingrijorarile celorlalti, iar asta e foarte important in munca mea.
DB: Poate fi activitatea pe Facebook "o rampa de lansare" si un plus in cazul angajarii intr-o anumita companie? Te-a ajutat vreodata profesional prezenta ta pe Facebook?
SN: Nu mai e cazul sa caut o rampa de lansare, dar Facebook m-a ajutat de multe ori in munca mea. Sunt oameni care, avand posibilitatea de a ma contacta direct, imi livreaza informatii interesante, iar eu la randul meu am acum acces direct la o serie de personalitati pe care as vrea sa le intervievez.
Hairstylistii, croitorii, fotografii, pana si bucatarii se pot afirma lesne in comunitatea Facebook
DB: Cum te poate ajuta Facebook in dezvoltarea propriei companii? Se pot gasi clienti/parteneri pe aceasta retea sociala, poti primi feedback important? Da-mi te rog cateva exemple, daca se poate.
SN: Am supus vreo doua idei profesionale dezbaterilor de pe Facebook si mi-a fost util feedback-ul ca sa inteleg oportunitatea unor proiecte. Pe de alta parte, nu cred ca este indicat sa luam absolut totul in serios si sa dam valoare de studiu de piata comunicarii de acolo. O avalansa de "I like"-uri nu-ti garanteaza in niciun fel ca cei care au dat click chiar au vizionat ce ai postat.
DB: Ce fel de companii ar trebui sa fie prezente obligatoriu pe Facebook? De ce?
SN Pentru companiile de media cred ca este un "must" sa se integreze in comunitatea Facebook, foarte multe publicatii si televiziuni din toata lumea au cont acolo si castiga tot mai multi cititori pe online. Facebook inglobeaza multi oameni cu diverse nevoi si cred ca-i poate favoriza pe micii intreprinzatori. Daca as fi un instalator bun, sigur m-as afirma in comunitatea de acolo. Cred ca orice client prefera sa apeleze la un meserias pe care il stie cat de cat, macar din poze, decat sa cheme un necunoscut sa se ocupe in miez de noapte de o teava sparta in baie. Hairstylistii, croitorii, fotografii, pana si bucatarii cred ca se pot afirma lesne in comunitate.
DB: Da-mi te rog exemplu de 3 lucruri pe care o companie e indicat sa le faca pe Facebook si 3 lucruri pe care NU trebuie sa le faca niciodata acolo.
SN: E indicat sa isi plaseze reclama pe coloana din dreapta, sa aiba un fan page daca vorbim de un brand cunoscut sau, daca afacerea e noua, un cont de user. In oricare situatie, pagina trebuie alimentata constant cu noutati pentru ca brandul sa fie cat mai des vizibil in news feed. E contraindicat sa arunce reclama la produsele lor pe paginile altora. Pagina mea e "sufrageria" mea, nu-i normal sa pui tu mobila si sa-mi vopsesti peretii cum vrei. De asemenea, e contraindicat sa fie o entitate rece, institutionala, lipsita de personalitate. Pe Facebook suntem "prieteni", nu furnizori si clienti. In al treilea rand, nu recomand sa te folosesti de reputatia unui "prieten" ca sa cresti cota produselor tale. De exemplu, daca Victor Rebengiuc (cel mai prestigios "feisbuchist", in opinia mea) iti transmite, printr-un mesaj privat, ca a mancat iaurt de care vinzi tu si i-a placut, nu-i in regula sa jubilezi in status "Lui Victor Rebengiuc ii place iaurtul nostru, hehehe, ce tari suntem". Asta e un abuz.
DB: Vorbesti despre importanta atitudinii deschise si optimiste. Cat de important este acest lucru pentru succesul in business? De multe ori efectele crizei ii coplesesc pe manageri, mai ales pe cei care stiu ca de ei depind poate sute de angajati. Ce le recomanzi lor?
SN: Cred ca atitudinea deschisa si optimista e importanta in absolut toate aspectele vietii. Cine isi doreste inca un morocanos prin preajma? Nu cred ca o atitudine prietenoasa e garantia succesului in afaceri dar in mod sigur nu-ti dauneaza. Am vazut firme care mergeau binisor atunci cand erau doar mici afaceri "de familie", atunci cand isi tratau clientii "prieteneste" si care au dat chix atunci cand s-au transformat in organizatii de tip "corporate", rigide si prea protocolare. N-am un sfat pentru managerii care poarta azi raspunderea pentru securitatea financiara a sute de familii, ii compatimesc. Pot doar sa le recomand sa nu piarda prea mult timp pe Facebook, nici ei, nici angajatii lor. "Escapismul" in Farmville nu le va readuce firma pe profit.
DB: Ce schimbari de atitudine ai remarcat intr-un an de zile in comunitatea de romani de pe Facebook? S-a "diluat" calitatea lor sau a comentariilor?
SN: Pot sa ma refer exclusiv la cei care viziteaza pagina mea. Acestia sunt oameni din toate paturile sociale, oameni care cauta informatia utila, aceea care sa-i ajute sa-si rezolve problemele, oameni care nu sunt deloc straini de problemele politice, sociale si economice si care isi manifesta ingrijorarile. Pe durata campaniei electorale am vazut o dezlantuire de furie pe Facebook, oameni care luau foc la cuvinte cheie precum "Basescu", "Geoana", "alegeri", "presedinte", cred ca atunci s-a degradat un pic calitatea comentariilor. Insa nu pot sa nu remarc ca reteaua aceasta de socializare a facilitat o dezbatere fara precedent si bag mana in foc ca Facebook are niste merite in prezenta destul de ridicata a tinerilor la vot pe 6 decembrie 2009.
Am dat accept aproape tuturor celor care voiau sa intre in legatura cu mine, dar i-am eliminat apoi pe cei care se dovedeau de neam prost injurandu-i pe altii sau postand trivilitati pe pagina mea.
DB: Consideri ca Facebook-ul se va umple usor-usor cu asa-zisii "cocalari" si "pitipoance". Ai sesizat ceva in acest sens?
SN: Evident ca sunt fete care intra pe Facebook in cautarea lui Fat-Frumos care va fi ravasit de cat de frumoase sunt ele in costum de baie in poza de profil, dupa cum sunt si indivizi dubiosi care adauga in lista numai si numai femei fotogenice. Da, pe Facebook "locuiesc" si oameni vulgari, deviati sau infractori, si e absolut normal sa fie asa. Insa ai destule instrumente sa te pui la adapost de penibil si sa-ti selectezi anturajul.
DB: In functie de ce factori ai ales prietenii de pe Facebook si cat de des "renunti" la unii dintre ei, pentru a putea sa adaugi pe altii?
SN: Am dat accept aproape tuturor celor care voiau sa intre in legatura cu mine eliminand apoi pe cei care se dovedeau de neam prost injurandu-i pe altii sau postand trivilitati pe peretele meu. Gazduiesc absolut orice parere cata vreme limbajul e unul civilizat. Cand am atins limita de 5.000 de prieteni am fost nevoita sa mai elimin si am anuntat ca ma despart de cei care n-au alte activitati decat Farmville si Mafia Wars, aplicatii pe care eu nu le folosesc. Cineva "m-a tras de urechi" explicand ca simplul fapt ca nu comenteaza ce spun eu nu inseamna ca nu-i intereseaza ce am eu de spus si atunci mi-am dat seama ca oamenii au obiceiuri diverse de consum si pe Facebook. Daca un om se destinde pe Facebook jucandu-se in Farmville si nu intra in dezbaterile mele asta nu insemna ca n-a dat fuga sa doneze sange cand am postat eu un apel disperat. Asa ca am renuntat la criteriul acesta si am eliminat doar cateva persoane care, de regula, afiseaza mai multa nuditate decat am eu nevoie sa vad.
DB: Spune-mi te rog ce fel de personalitate consideri ca esti si cum se reflecta aceasta pe Facebook.
SN: Sunt un om foarte deschis si foarte curios. Nu am pretentia ca parerile mele sunt mai bune decat ale altora si cred ca numai din confruntarea de idei se naste progresul, atat individual cat si colectiv. Nu scriu articole pe blog ca sa primesc comentarii de genul "bravo, esti cea mai tare, tine-o tot asa!". Eu aduc in discutie prespectiva mea asupra unor lucruri si ofer tuturor prilejul sa ma combata sau sa ma completeze. Pretind doar decenta, nimic mai mult.
Facebook este in mare masura oglinda mintii si a sufletului meu dar as minti sa spun ca intru totul. Daca ma uit acum pe postarile mele din ultimul an si as incerca sa-mi fac o parere exclusiv in baza informatiilor de acolo, ar reiesi ca Sanda Nicola o duce tare bine, calatoreste mult, asculta muzica intr-o veselie, face poze si nu se enerveaza prea tare din nimic. Ceea ce, sincer vorbind, nu-i chiar asa. Deschid larg usa catre bucuriile si ideile mele dar niciodata catre necazurile mele cele mari. Simt ca n-am niciun drept sa-i incarc pe ceilalti cu problemele mele.
DB: Ofera-mi te rog cateva informatii despre Play Media, firma ta - angajati, venituri, profit. De asemenea, da-mi te rog cateva exemple deproductii realizate de tine.
SN: Play Media este firma prin care imi derulez toate activitatile profesionale si al carei unic asociat sunt. Ca si pentru multi dintre micii intreprinzatori romani, si pentru mine a fost un an foarte dificil, in care am fost nevoita sa-mi reorganizez planurile si sa renunt la colaboratori. Sunt multumita ca am reusit sa supravietuiesc si, desi m-a tentat de cateva ori, n-a fost nevoie sa suspend activitatea. Deocamdata, Play Media nu este un brand, ci doar cadrul legal in care Sanda Nicola desfasoara activitati de productie media, training tv, comunicare si PR. Sunt ceea ce se numeste freelancer sau self-employed, nu ma consider "patron".

sâmbătă, 8 mai 2010

Din viaţa privată a fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu

Puţine lucruri despre viaţa personală a lui Nicolae Ceauşescu ar fi răzbătut către oamenii de rand, dar o mulţime de amănunte, unele incredibile, au fost făcute publice în cărţile, memoriile, interviurile unor oameni care i-au ştiut obiceiurile.
Una dintre mărturisirile făcute de Ceauşescu e devoalată de Mihaela Moraru Ceauşescu, în cartea ei “Nu regret, nu mă jelesc, nu strig”. La începutul anilor ’80, ca nepoată a liderului comunist, fiind fiica lui Marin, unul dintre fraţii lui, s-a aflat ea însăşi în contact cu cuplul dictatorial. Mihaela, dorea să divorţeze de primul soţ, în vreme ce Ceauşeştii, care erau aproape de apogeul puterii lor, se opuneau cu vehemenţă. “În familia Ceauşescu nu poate exista nici o persoană divorţată. Pentru că noi trebuie să oferim o imagine a noului tip de familie”, consemnează Mihaela Moraru Ceauşescu.
Ar fi vrut să meargă cu tramvaiul
Dincolo de asta, într-o zi în care reuşeşte să discute între patru ochi cu unchiul ei, acesta îi mărturiseşte, surprinzător, unul dintre marile lui regrete: “Mi-e dor să mă plimb cu tramvaiul. Să fie lume multă şi să mă calce cineva pe picior”. La remarca Mihaelei că i s-ar putea aranja uşor o astfel de plimbare de către cei de la “protocol”, Nicolae Ceauşescu îi precizează, cu amărăciune: “Nu cu un tramvai special, condus de vreun general deghizat, ci cu un tramvai normal, plin de oameni care vin de la lucru. Ei, nu ştii tu ce groaznic e să-ţi dai seama că niciodată n-o să mai poţi face un anumit lucru!”.
Era fan al serialului «Kojak»
Suzana Andreiaş, cea pomenită ca “tanti Suzana” în amintirile lui Roguski, a fost femeia care timp de 30 de ani a administrat vilele fostului dictator. La rândul său, ea descrie, în cartea “La curtea lui Ceauşescu”, amănunte din viaţa de zi cu zi a acestuia. Astfel, putem afla că Ceauşescu era ordonat, aranjându-şi singur hainele, că era fan al serialul “Kojak”, cu Telly Savalas (acel om chel), dar urmărea şi filmele poliţiste americane, că-i plăcea să mănânce simplu: ciorbă de ştevie, urzici, spanac şi n-a băut niciodată “Pepsi”.
Dormea în cămaşă de noapte ţărănească
În cartea “Adevăruri interzise”, Camil Roguski, arhitectul lui Ceauşescu, îşi aminteşte de câteva dintre obiceiurile acestuia, dar şi ale soţiei sale, Elena.
“Ei au ascultat doctorii. Nu voiau să se îngraşe. În fiecare dimineaţă se sculau la ora 6.00, îşi făceau toaleta intimă, îşi puneau în spate un rucsac cu o anumită greutate şi mergeau aşa o jumătate de oră, trei sferturi de oră, pe aleile grădinii (n.r.- grădina vilei din Primăverii, str. Herăstrău 50, Bucureşti)... Mâncau multe legume, iar carne mai deloc. Dar l-am auzit spunând valetului: «Mă, Lie, a plecat doctorul?». «Da». «Atunci, fă-mi şi mie o friptură»”
În vila din cartierul Primăverii, Ceauşescu se simţea în largul lui.
Avea doi măgari în Primăverii
Tot Roguski povesteşte că Ceauşescu avea şi doi măgari pe care-i plimba pe aleile vilei din Primăverii, crezând, precum împăraţii romani, că-i vor aduce noroc. În plus, se pare că Ceauşescu obişnuia să doarmă “echipat” într-o cămaşă de noapte ţărănească. “Şi mi s-a părut ciudat că aceasta era cam gălbuie la gât şi am întrebat: «Ce-i, tanti Suzana, cu cămaşa asta murdară?». «Păi, mata nu ştii că dumnealui suferă cu gâtul şi se dă cu untură de urs, care-i face bine?»”. Despre Elena Ceauşescu, Roguski spune că îşi trata reumatismul cu foi de varză, iar în tinereţe i se spunea “Elena lui Briceag”, tatăl ei ascuţind bricege.
A dat 1.000.000 $ mănăstirilor româneşti de pe muntele Athos
Nicolae Ceauşescu a avut momente de apropiere faţă de religie. La mijlocul anilor ’70, Nicolae Ceauşescu a ajutat aşezămintele religioase româneşti aflate pe muntele Athos. Întâmplarea e relatată de scriitorul Ion Brad, ambasador al României în Grecia în acea perioadă, în volumul intitulat “În umbra zeilor”. Aflat în vizită oficială acolo, în martie 1976, Ceauşescu a acceptat să primească vizita a trei călugări bătrâni, din cadrul mănăstirilor româneşti aflate pe muntele Athos, toţi trecuţi de vârsta de 70 de ani. “Pe rând, toţi trei i-au prezentat şefului statului român preocupările şi necazurile lor, ţinând să laude - ca să audă şi pereţii Palatului - buna lor colaborare cu fraţii greci, dar şi dorinţa de a primi din România «sânge proaspăt», călugări tineri, să mai salveze ceva din aşezămintele şi valorile spirituale româneşti. (...) I-au dăruit lui Ceauşescu o icoană nouă şi câteva obiecte din lemn, un potir, o cutie plină cu smirnă şi tămâie. (...) Iar acesta le-a promis sprijinul Cultelor din România”, notează Brad. Dar, conform lui Camil Roguski, fostul arhitect al lui Ceauşescu, ajutorul s-a concretizat şi în suma de 1.000.000 de dolari.

marți, 27 aprilie 2010

Misterele din liftul ucigas

Suntem in masura sa va prezentam, in exclusivitate, o prima varianta a filmului de groaza petrecut in interiorul " Liftului ucigas ", unde si-a pierdut viata studenta Luminita Popa, in noaptea de 13 spre 14 aprilie, pe baza declaratiei scrise, depusa la dosar, a singurului martor - studentul Dumitru Cosma - cel care a fost alaturi de ea in cabina, pina la momentul in care s-a prabusit in neant. Informatiile pe care le-am primit si declaratia studentului nu reusesc sa aduca lumina in acest mister si ramane datoria anchetatorilor sa stabileasca adevarul. Astfel, in seara zilei de 13 aprilie, Luminita Popa, studenta la Facultatea de Geografie a UBB, s-a deplasat impreuna cu un grup de fete in Caminul XVI, mai precis in camera unor studenti de la etajul IX. In jurul orei 1,45 dimineata, Luminita ar fi dorit sa mearga pentru a vedea sala de lectura, aflata la un etaj inferior.
Cum nimeni din grupul de fete si baieti aflat in camera nu s-a aratat interesat de aceasta idee, Luminita ar fi insistat sa fie insotita de unul dintre baieti pina la acel loc. In cele din urma Dumitru Simion Cosma a decis sa o conduca. Potrivit marturiei acestuia, consemnate la dosar, cei doi au mers la lift, l-au chemat la etajul IX si dupa ce a pornit ascensorul, acesta s-a oprit intre etajul IX si VIII.In declaratia scrisa pe care a dat-o, Dumitru Simion Cosma sustine ca liftul s-a blocat singur si ca a incercat sa deschida mai intai usa de la etajul IX insa distanta era prea mare pina la dispozitivul de zavorare. Apoi, studentul Cosma sustine ca a incercat sa dezavorasca usa de la etajul VIII, insa nu a reusit, renuntand la orice tentativa de a mai deschide usa intrucat dispozitivul de dezavorare refuza sa cedeze. Ei bine!... parcurgerea declaratiei singurului martor al nenorocirii ne duce la primul moment de suspans si de mare nedumerire al acestui film de groaza. Potrivit lui Dumitru Cosma, victima a fost cea care ar fi dezavorat usa de la etajul VIII al Caminului XVI si tot Luminita ar fi fost cea care ar fi iesit prima din cabina liftului blocat intre paliere. "Victima a parasit cabina prin spatiul dintre podeaua cabinei si nivelul superior al usii de la etajul VIII, cazand in fundatura casei liftului", se precizeaza in declaratia lui Cosma. Va reamintesc ca primele relatari ale presei, care au consemnat marturia colegului de camera al lui Cosma, asa cum i-au fost relatate de acesta, imediat dupa nenorocire, precizeaza ca el ar fi fost cel care a iesit primul din cabina. Vezi in acest sens, marturia studentului Mircea Iederan, publicata in Adevarul din 14 aprilie 2010 ( http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Cluj-Napoca-Tragedia_din_lift-_moarta_este_de_vina_0_243576177.html) „La scurt timp, după ce cei doi au plecat din cameră, am auzit strigăte pe hol, a venit Cosma şi a strigat «Vedeţi că a picat». Era în stare de şoc", a povestit Mircea Iederan, colegul de cameră a lui Cosma. După aceasta a fugit pe scări până la parter. „Am încercat să o ajut, dar ea îşi dădea ultima suflare", a încheiat Iederan. Mai precizam ca Dumitru Cosma a refuzat sa vorbeasca cu presa dar si cu colegii sai pentru a le spune ce s-a intamplat in cabina si apoi a plecat la domiciliul sau din Bistrita Nasaud. De asemenea, in declaratia scrisa a lui Cosma, acesta sustine ca inainte de a parasi cabina liftului, Luminita ar fi sunat o colega sau o prietena pentru a o anunta ca s-a blocat in lift. Pentru a va prezenta toate informatiile la care am avut acces in timpul investigatiei noastre neterminate, mai trebuie sa va spun ca expertizele efectuate de catre ISCIR Cluj si ITM Cluj releva ca liftul se afla intr-o stare corespunzatoare din punct de vedere tehnic si ca soneria acustica, menita sa avertizeze portarul in cazul blocarii liftului , functiona corespunzator. De asemenea, in interiorul liftului se aflau instructiuni precise, cu numere de telefon, in cazul blocarii liftului. La final, am lasat amanuntul tehnic esential: cu o zi inaintea nenorocirii, adica in data de 12 aprilie,firma care intretine acest lift a facut in control tehnic de intretinere, in urma caruia s-a consemnat ca liftul se afla intr-o stare buna de functionare.
In aceste conditii, raman cateva intrebari care inca nu-si gasesc raspuns:
1. Cum de a reusit Luminita sa desfaca zavorul usii de la etajul VIII, in timp ce baiatul, care se presupune ca este mai puternic fizic, declara ca el nu a avut puterea sa deschida usa liftului?
2. De ce a iesit Luminita prima din lift si daca asa a fost, cum de a mai avut curaj Dumitru Cosm sa paraseasca Dumitru Cosma locul sigur al cabinei, in conditiile in care se afla in stare de soc?
3. De ce Luminita a preferat sa sune o prietena pentru a anunta ca e blocata in lift si nu a actionat soneria de alarma sau sa sune la dispeceratul firmei de intretinere?
4. De ce s-a blocat liftul imediat dupa comanda in conditiile in care expertizele tehnice de dupa accident arata ca acesta functiona corespunzator si fusese verificat tehnic cu o zi inaintea nenorocirii?
Si, intrebarea fundamentala: De ce nu a sunat Dumitru Cosma pe unul dintre colegii ramasi in camera pentru a o ajuta pe Luminita sa iasa in siguranta din lift, atunci cand a constatat ca ea vrea sa iasa prima din ascensorul blocat iar camera pe care tocmai o parasisera se afla la un palier distanta???!!! Potrivit marturiei lui Cosma dar si a colegilor din camera cu pricina, acesta ar fi actionat dupa ce a auzit bufnitura determinata de prabusirea trupului Luminitei. Declaratia martorului subliniaza "bufnitura" ce a urmat prabusirii in gol a Luminitei. Cel putin pina la aceasta ora nu avem cunostinta despre "tipatul de groaza" al Luminitei in timp ce se prabusea, ci doar despre "bufnitura" care l-ar fi determinat si pe el sa iasa din liftul blocat si apoi sa ceara, disperat si socat, ajutorul colegului sau de camera.
Mai merita sa spunem ca trei cauze ar fi putut determina blocarea liftului: oprirea curentului electric, varianta exclusa intrucat acest fapt nu s-a produs; miscarile bruste ale celor aflati in cabina si comanda sau incercarea de oprire a ascensorului în timpul coborarii. Sunt intrebari si mistere la care noi nu avem raspuns in acest moment, dar pe care anchetatorii vor trebui sa le lamureasca de la singurul martor. Vorba colegului sau de camera, Mircea Iederan: "Doar el stie ce s-a intamplat acolo."

În urmă cu câteva zile, pe 15.04.2010, a mai fost un articol postat pe aceeasi tema, îl citez sau îl preiau mai jos ca citat, cred că ar avea importanţă :

Liftul blestemat care a ucis-o pe studenta a fost blocat din interior

 Va propun sa pornim impreuna intr-o ancheta jurnalistica al carei prim pas este sa incercam sa reconstituim ce s-a intamplat in noaptea de 13 spre 14 aprilie. Potrivit informatiilor pe care le avem, in jurul orei 2 dimineata, la etajul al IX-lea al Caminului XVI din Hasdeu, in fata liftului, se aflau tinerii Luminita Popa si Dumitru Cosma.
Cheama liftul care se afla la unul din etajele intermediare. O precizare: unele surse sustin ca cei doi veneau de la un chef. Nu stim inca ce planuri aveau pentru noaptea aceea intrucat Dumitru Cosma a plecat din Cluj la parintii sai din Bistrita Nasaud. In fine... Liftul a ajuns la etajul IX. Imi imaginez ca Dumitru a avut atata tact incat a lasat-o pe Luminita sa intre prima in lift, dupa care a intrat si el. Repet: nu stim cu ce ganduri; cu ce intentii si cu ce fantezii. Usa s-a inchis iar liftul a pornit spre etajul VIII. Brusc, s-a oprit intre etaje. Oprirea s-ar fi facut din interiorul liftului, comandata voit sau accidental. Deocamdata nu stim. La acest moment va propun sa zabovim un pic si sa reconstituim scena in mintea noastra. Cei care ati trait experienta bocarii liftului intre etaje veti putea mult mai usor sa reconstituit scena tragediei. Deci, in momentul in care au deschis usa (probabil ca Dumitru a facut acest lucru, actionand acel buton situat undeva sus, deasupra usii, in stanga) au avut in fata, urmatoarea priveliste, dar si urmatoarea alternativa de a actiona. Sa presupunem varianta cea mai convenabila: ca palierul ce desparte cele doua etaje era pe la mijlocul usii deschise. Cabina liftului este la 5-10 cm de limita casei liftului. Am mentionat acest amanunt tehnic pentru a sublinia absurdul deciziei luate de catre Luminita, si anume de ce a iesit din lift la etajul VIII (unde exista riscul de a se prabusi in gol) si nu la etajul IX, unde, repet, din cauza spatiului mic dintre cabina si palier, distanta era de maxim 10 cm iar fata nu avea cum sa cada. In cel mai rau caz, daca n-ar mai fi tinut-o puterile, ajutata fiind de Dumitru, care o ridica sa iasa pe cea mai sigura cale, ar fi cazut inapoi in cabina liftului. Or, dimpotriva: Luminita, intr-un gest de bravura decide sa iasa pe unde este mai riscant, adica pe la etajul inferior si, mai mult decat atat, iese prima, lipsindu-se astfel, in cazul unei dezechilibrari, ameteli sau salt gresit de bratele puternice ale lui Dumitru, care ar fi putut-o prinde. Secundele din viata Luminitei sunt tot mai putine si se scurg repede din clepsidra vietii. Fata e hotarata sa iasa din liftul blestemat cat mai repede, fara a apasa soneria liftului, care ar fi atentionat portarul si fara a face nimic care sa-i prezerve sanatatea si viata. Pur si simplu vrea sa scape de acolo si... Aici ne oprim pentru ca nu stim ce a facut. A vrut sa sara? A sarit si a ametit / s-a dezechilibrat si a cazut? S-a prins in maini de cabina liftului, lasandu-si in jos picioarele pentru a ajunge pe palierul etajului VIII si, poate, fara a-l atinge s-a lasat crezand ca va ateriza pe un taram solid si, in schimb s-a prabusit in hau si moarte. Ceea ce stim - si asta o datoram reporterului Ioana Oros - e ca tatal Luminitei l-a intrebat pe Dumitru de ce nu a tinut-o de maini ca sa o salveze. Nu stim raspunsul tanarului, insa presupunem ca acesta i-o fi spus ca n-a putut, fapt care l-a facut pe sarmanul parinte sa spuna despre el ca e un om slab. Nici asta nu stim, acum. Cel putin mie nu mi se pare un om slab. Dimpotriva, calmul si calculul acestui tanar m-au pus pe ganduri. A refuzat sa discute cu presa; a facut doar declaratii anchetatorilor si apoi a plecat acasa, la Bistrita. In urma lui ramane intrebarea fundamentala: De ce Luminita a ales sa iasa din lift pe la etajul VIII, pe partea cea mai periculoasa, care o expunea riscului de a se prabusi in gol si a muri? La momentul la care scriu aceste randuri, Politia clujeana a promis ca saptamana viitoare vom avea primele concluzii ale anchetei.
Inspectorii ISCIR Cluj veniti sa verifice starea tehnica a liftului din Caminul XVI Hasdeu, care s-a blocat in dimineata zilei de 13 aprilie si a provocat prabusirea si moartea unei studente, au ajuns la o concluzie socanta, care schimba datele problemei si ii determina pe anchetatori sa urmeze si alta pista pentru elucidarea adevarului si a cauzelor care au provocat aceasta tragedie. Astfel, in urma inspectiei tehnice facute s-a concluzionat ca liftul a fost blocat din interior, intre etajele IX si VIII, la ora 2 dimineata. Precizam ca in lift alaturi de studenta Luminita Popa se afla si studentul Dumitru Cosma care sustine ca la acea ora tarzie din noapte a vrut sa-i arate Luminitei sala de lectura. Mai precizam ca Luminita Popa, asa cum o arata o fotografie postata de colegii ei la intrarea in lift, era o fata foarte frumoasa. Caminul XVI din Hasdeu este un camin de baieti, iar fetelor le este interzis accesul dupa ora 23. In aceste conditii, anchetatorii vor trebui sa gaseasca raspuns la cateva intrebari pe care acum o singura persoana le poate lamuri, respectiv Dumitru Cosma: cine a blocat liftul din interior?; de ce a facut asta? si de ce Luminita a fost cea care a iesit prima din lift? Concluzia tehnica a blocarii liftului din interior pune de acum sub semnul intrebarii ipoteza vehiculata pana acum conform careia gestul tinerei a fost unul cel putin imprudent si teribilist.

autorul articolului : Ion Novacescu , http://www.novacescu.ro/

vineri, 23 aprilie 2010

Marian Roman din Piteşti ar propune să fie schimbat Imnul României

Piteşteanul este autorul versurilor Imnului Piteştiului, dar este hotărât să nu se oprească aici şi propune un concurs naţional de poezie patriotică, în scopul găsirii unor versuri reprezentative pentru Imnul României.
În 1991, Marian Roman punea pe hârtie prima variantă a Imnului Municipiului Piteşti. A fost nevoie de 17 ani pentru ca versurile lui să răsune în sfârşit, în 2008, pe muzica lui Tiberiu Hărăguş, ca imn al oraşului. Piteştiul împlinea atunci 630 de ani de atestare documentară, iar versurile melodiei au prins repede la public.
„Din legende strămoşeşti
Te-ai născut, iubit Piteşti
Fii acum şi-n viitor
Fala argeşenilor!
”
(refren Imnul Piteştiului)
După succesul versurilor sale, Marian Roman şi-a luat inima în dinţi pntru a propune organizarea unui concurs naţional de poezie patriotică. ,,Ar fi frumos să găsim nişte versuri patriotice care să ne reprezinte pe noi ca popor, mai mult decât o face actualul imn national”, argumentează Marian Roman
„Actualul imn nu e reprezentativ pentru noi”
Marian Roman crede că versurile din „Deşteaptă-te, române!“ nu sunt suficient de reprezentative pentru români. „Cele 11 strofe se referă la perioada Revoluţiei de la 1848 din cele trei principate: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, perioadă care a fost foarte scurtă. Acest moment istoric, petrecut înaintea Unirii de la 24 ianuarie 1859, nu poate să definească identitatea istorică a românilor, mai ales că lipsesc cei 160 de ani care despart epoca fanariotă de epoca modernă a României din sec. al XXI-lea”, explică Marian Roman.
Marian Roman este de părere că Imnul României ar trebui să facă referire la mult mai multe momente din istoria poporului român.
„În aceşti ani de istorie a românilor, au avut loc evenimente remarcabile. La 24 ianuarie 1859 a avut loc Unirea Moldovei cu Ţara Românească, născându-se în lume o nouă ţară, numită România. A urmat instaurarea domniei Regelui Carol I şi dobândirea Independenţei de la 1877. Trebuie amintită şi Unirea Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie 1918. Nu trebuie trecută cu vederea instaurarea puterii comuniste, în perioada anilor 1944, Revoluţia din Decembrie 1989, care a marcat căderea comunismului în România şi nici aderarea României la NATO, în anul 2004, sau intrarea în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007”, spune Marian Roman
 Argumentele pe care Marian Roman le aduce la iniţierea concursului de poezie patriotică sunt, potrivit acestuia, multiple. „Paradoxul mesajului pe care-l transmite actualul imn constă în faptul că poporul român este chemat la luptă împotriva asupririi turceşti, spre a dobândi independenţa, atunci, în anul 1848, iar astăzi, în 2004, suntem ţară membră NATO alături de Turcia, care în Imnul României este duşmanul nostru. Dacă poporul turc ar cunoaşte conţinutul integral al celor 11 strofe ale imnului nostru, oare nu s-ar declanşa un scandal de proporţii la nivel diplomatic?”, se întreabă Marian Roman.
Prima propunere. Pentru a porni concursul, Marian Roman vine cu prima propunere de poezie patriotică ce ar putea candida, după spusele sale, la transformarea în imn naţional.

"Noi ne-am născut români, din daci şi din romani,
Ne spun strămoşii noştri, de două mii de ani.
De noi vorbesc Danubiul, Carpaţii cei bogaţi,
Şi marea şi câmpia, cu care suntem fraţi.

Prin Mircea, Vlad, Ştefan, Mihai, ce-n vremuri au domnit,
Ne definim pe noi; popor viteaz, popor unit.
Suntem datori ca să păstrăm hotarul strămoşesc,
Stropit mereu în lupte mari, cu sânge românesc.

Prin martirii Brâncoveni, istoria ne-a lăsat
Pildă de curaj şi jertfă, când duşmanul ne-a călcat.
Ca în vremea paşoptistă, pentru toţi românii fraţi,
Libertatea şi Bălcescu, au fost marii exilaţi.
"

Aşa începe varianta propusă de Marian Roman şi continuă cu şapte strofe, ale căror versuri, mărturiseşte autorul, nu au fost alese la întâmplare. „Pentru realizarea acestei poezii patriotice, pe care aş vedea-o Imnul de Stat la României, am consultat în prealabil lucrarea „Istoria românilor“, enciclopedie - 1997, autor prof. dr. Costin Scorpan. Aşa am reuşit să indic din cine s-a format poporul român, locul unde a trăit, etapele de dezvoltare în istorie, faptele de vitejie ale înaintaşilor noştri şi poziţia actuală a României în lume.“
Poezie patriotică în 11 strofe. Marian Roman face un apel către autorităţile centrale pentru organizarea şi susţinerea concursului propus de el. Autorul primei propuneri s-a gândit la toate detaliile: „Poezie patriotică din 11 strofe, pusă pe note muzicale, prin care să se definească identitatea poporului român, între secolele II – XXI. Lucrarea care va avea textul şi muzica cele mai reprezentative pentru România să fie declarată, de un juriu naţional, drept imn de stat. Orice cetăţean român să poată participa la acest concurs, deoarece avem mulţi oameni de valoare, care pot dărui ţării un imn cu adevărat reprezentativ”, susţine Marian Roman.
Întrebări şi răspunsuri:
De când scrieţi versuri?
"Din copilărie. Făceam portretele în versuri ale colegilor de clasă, spre satisfacţia atât a lor, cât şi a profesorilor, pentru că reuşeam să redau în catrene profilul lor, fie el pozitiv sau negativ."
Aveţi deja la activ un imn al Piteştiului şi o propunere pentru Imnul României. Aveţi o înclinaţie pentru imnuri?
"Pot spune că da. Am compus şi versurile Imnului FC Argeş: Vulturii din galerie/ Stăm mereu la datorie/ Plouă, ninge sau e soare,/ Pentru noi e sărbătoare./Amintiri din cer ne vin,/ Jocul, fenta lui Dobrin,/El vrea iar să te numeşti/ Campioana din Piteşti."
Ce-i place
„Îmi place drapelul naţional, tot ce are legătură cu identitatea noastră românească, tot ce ţine de tradiţiile noastre, tot ce ne identifică pe noi ca români”
Ce nu-i place
„Nu-mi plac mincinoşii, puturoşii şi certăreţii. Nu-mi plac femeile care nu ştiu să păstreze echilibrul unei familii”

Profilul lui:
Născut: 15 mai 1944, Piteşti, jud Argeş
Studii: Liceul „Nicolae Bălcescu“, profil matematică-fizică
Experienţă: mecanic utilaje

miercuri, 24 februarie 2010

Un mare aeroport al Europei Centrale se face la Cluj cu ajutorul lui Donald Trump

Consiliul Judetean Cluj (C.J.) a initiat demersurile pentru efectuarea Studiului Aeronautic in baza caruia va fi stabilit amplasamentul Aeroportului " TRANSILVANIA", care va fi nu numai cel mai mare aeroport al Romaniei dar si cel mai important din Europa Centrala si de Sud-Vest. Presedintele C.J. Cluj, Alin Tise ne-a declarat in exclusivitate ca Aeroportul Transilvania va fi cel mai important nod aerian al acestui spatiu european si va avea o dimensiune comparabila cu cea a Aeroportului din Frankfurt, fiind, astfel, mult mai mare decat aeroporturile din Viena si Budapesta.
Mega aeroport pe 300 de ha
Potrivit lui Tise, aeroportul se va intinde pe o suprafata intre 300 si 400 de ha, va avea 10 piste de aterizare si decolare si va fi destinat transportului aerian transcontinental cargo si de persoane. De asemenea, proiectul include cateva malluri si un mare parc de distractii. Licitatia pentru desemnarea firmei acreditate de Autoritatea Aeronautica Romana sa efectueze Studiul Aeronautic va avea loc in perioada urmatoare iar dupa realizarea acestuia, C.J. va trece la etapa a doua a proiectului, respectiv parteneriatul cu acea primarie din Campia Transilvaniei care detine cele 300 de ha. In cazul in care aceasta varianta nu satisface nevoia de teren, se va recurge la expropieri. "Amplasamentul Aeroportului Transilvania nu poate fi decat in zona Campiei Transilvania, respectiv in jurul localitatilor Turda - Campia Turzii, unde relieful permite o asemenea investitie iar teren este suficient", sustine Alin Tise. Un alt argument pentru amplasarea aeroportului in acea zona este vecinatatea Autostrazii Transilvania. Va reamintim ca un proiect conceput la inceputul anilor 90 viza mutarea Aeroprtului din Cluj - care in maxim 10 ani va deveni parte componenta a cartierului Someseni care se tot extinde si care-i va bloca dezvoltarea - in locul Aeroportului militar de la Luna ( in apropierea municipiului Campia Turzii). Calendarul proiectului Aeroportului Transilvania prevede ca la finele anului 2011 sa fie finalizate licitatiile pentru proiectarea, construirea si administrarea noului aeroport iar din primavara anului 2012 constructorul sa inceapa executarea sa. Alin Tise a precizat ca exista un mare interes politic in realizareaa acestei investitii uriase, care ar rezolva problema locurilor de munca din toata Campia Transilvaniei si ar genera o dinamizarea a dezvoltarii Transilvaniei.
Aeroport cu banii lui Donald Trump sau ai miliardarului indian?
Pentru a da greutate proiectului sau, presedintele CJ Cluj le-a trimis in toamna anului trecut o adresa oficiala presedintilor consiliilor judetene si primarilor din resedintele judetelor Alba, Bihor, Bistrita Nasaud, Maramures, Mures, Satu Mare si Salaj, in care le propunea asocierea intr-un mare consortiu al autoritatilor publice locale din Transilvania in scopul finantarii proiectului. Au raspuns favorabil, consiliile judetene Alba, Maramures si Salaj si Primaria Tg. Mures.De asemenea, premierul Romaniei, Emil Boc, si-a declarat sustinerea pentru materializarea proiectului cu atat mai mult cu cat acesta va fi construit in parteneriat public-privat si cu finantare externa. In acest sens, Tise ne-a declarat ca in ultimele luni a avut intalniri la Cluj cu " oameni importanti, unii miliardari din afara Romaniei, care s-au aratat extrem de interesati de proiectul Aeroportului Transilvania si care si-au manifestat interesul pentru a finanta construirea acestuia, in conditiile in care administrarea aeroportului va fi una privata", a precizat presedintele CJ Cluj. La o prima estimare, spune Tise, pentru construirea terminalelor si pistelor aeroportului sunt necesari cel putin 500 de milioane de euro. Toti potentialii investitori l-au asigurat pe oficialul clujean ca pentru un proiect de asemenea anvergura gasirea fondurilor necesare nu reprezinta o problema. Presedintele CJ Cluj a mai spus ca toti investitorii care au venit la Cluj sunt constienti de potentialul economic urias al Transilvaniei. Presedintele CJ a refuzat sa nominalizeze " oamenii importanti" care s-au declarat gata sa finanteze proiectul insa o retrospectiva, in ultimele sase - noua luni, a vizitelor unor miliardari sau trimisi ai acestora la Cluj, ne arata doar doua nume si doua intalniri importante: miliardarul indian Anil Ambani a venit la Cluj in iunie 2009, interesat sa investeasca in proiecte imobiliare din zona iar la sfarsitul lui septembrie 2009, s-a aflat la Cluj Bernd Lembcke, vicepresedinte executiv al Trump Organization, patronata de miliardarul american Donald Trump. Precizam ca Trump Organization este un holding specializat in dezvoltarea imobiliara si este controlat de omul de afaceri american.
Sursa: www.novacescu.ro

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Sahara era un tărâm verde

Sahara este cel mai mare desert al planetei, extinzându-se spre sud, an de an, pe masura ce temperatura globala creste iar solul se erodeaza. Dar savantii au emis de multa vreme ipoteza ca odinioara acest imens pustiu era o intindere inverzita, plina de vegetatie luxurianta. Ipoteza care a primit, recent, o neasteptata confirmare, in urma unei descoperiri de senzatie.

Arheologii de la Universitatea din Chicago au descoperit in regiunea Gobero, din Nigeria, un cimitir, cu 200 de morminte umane, iar lânga acestea au descoperit si un numar mare de animale care nu traiesc în desert, precum pesti si crocodili. Universitatea din Chicago, coordonat de paleontologul Paul Sereno, a reusit sa stranga suficienta informatie pentru a realiza o analiza completa a locatiei. Cercetatorii au gasit scheletele in timp ce cautau fosile de dinozauri. Ramasitele umane descoperite fac parte din doua civilizatii: Prima civilizatie, numita Kiffian, a trait acum 10.000-8.000 de ani, când Sahara era o regiune foarte verde si plina de apa; A doua civilizatie, tenerienii, a populat zona acum 7.000-4.500 de ani. Ramasitele polenului de sub trei schelete, o femeie si doi copii, acest fost pat de flori, demonstreaza ca, într-adevar Sahara a fost `verde`, un loc plin de viata, un loc umed. Ambele civilizatii au lasat in urma multe unelte si bijuterii, explica cercetatorii. Sahara este cel mai mare desert din lume, numai ca schimbarile in orbita Pamantului de acum 12.000 de ani au mutat musonii inspre nord pentru o perioada de timp. Arheologii si paleontologii implicati in cercetarea acestui sit au declarat ca au de-a face cu cel mai mare si mai vechi cimtitr care dateaza din Epoca de Piatra. “Descoperirile arunca o noua lumina asupra practicilor funerare, evolutiei anatomiei scheletului uman, sanatatii si dietei primilor vanatori si pescari care traiau pe teritoriul Saharei, cand conditiile climatice le erau inca favorabile”, declara dr. Sereno.
Extinderea sapaturilor a dus la descoperirea a zeci de morminte umane, ca si a unor oseminte de animale, pesti sau crocodili. „Oriunde intorceai privirea se vedeau oase apartinând unor animale care nu traiesc in desert. Atunci am inteles ca ne aflam in Sahara inverzita de odinioara, care a devenit pustiul de astazi din cauza unei modificari a orbitei Pamântului”, spune Sereno. Cimitirul, acoperit timp de mii de ani de vânturile fierbinti ale desertului se afla lânga locul unde, opineaza specialistii, exista odinioara, adica atunci când aici traiau oameni, un lac cu apa dulce. Regiunea numită Gobero se gaseste in desertul nigerian Tenere, un teritoriu ostil si salbatic, numit de tuaregii localnici „desertul din mijlocul desertului”. Dar o surpriza si mai mare a oferit-o analiza osemintelor scoase la iveala, dovedindu-se ca acestea apartineau a doua populatii distincte, care au trait in perioade cu clima umeda, având intre ele o epoca secetoasa. Primul grup, numit Kiffian, vâna animale salbatice cu sulite si pesti mari cu harpoane. Analiza scheletelor releva ca populatia Kiffian numara indivizi inalti de peste 180 cm si cu o constitutie fizica robusta. Al doilea grup, tenerienii, erau mai scunzi si aveau o economie mixta, bazata pe vânat, pescuit si cresterea vitelor. Mormintele gasite arata ca aceste populatii sahariene isi inhumau decedatii in pozitii rituale, dovada ca exista un cult al mortilor, impodobindu-i cu bijuterii realizate de obicei din oase de animale sau fildes.

Bioarheologul Chris Stojanowski, de la Universitatea Statului Arizona spune ca analiza oaselor populatiei de Kiffian demonstreaza ca mai ales barbatii acestei populatii aveau o musculatura extrem de bine dezvoltata, „ceea ce sugereaza ca oamenii consumau o cantitate insemnata de proteine si duceau o viata activa. Populatia de Kiffian avea, probabil, o stare buna de sanatate – ar fi fost dificil sa mentina un corp atât de inalt si de musculos fara o nutritie adecvata. Si este evident ca actualul desert Sahara era pe atunci o regiune cu vegetatie abundenta, ce oferea posibilitatea unei alimentatii complete – atât fructe si radacini cât si carnea animalelor ucise, care se aflau aici din belsug. Dimpotriva, oasele tenerienilor dovedesc ca acestia aveau o hrana mai frugala, compusa probabil mai mult din pesti si grâne, semn ca majoritatea animalelor ale caror oseminte se regasesc in perioada Kiffian, precum girafe, antilope, elefanti, disparusera deja, in urma cu 5000 de ani.”
Sahara s-a uscat treptat, nu brusc, aşa cum s-a crezut. Oamenii de ştiinţă au analizat îndepărtatul lac Yoa de 3,5 kmp şi au descoperit - potrivit studiului publicat în revista „Science”, citat de Reuters – că, în trecut, ţinutul a fost verde. Studiul polenului, sporilor şi organismelor acvatice din sedimentele lacului arată că regiunea s-a transformat din savană într-un mediu arid în decursul a 3.000 de ani. Sahara s-a înverzit în urmă cu 12.000 de ani, la sfârşitul erei glaciare, când temperaturile au crescut. Cercetătorii cred într-o nouă înverzire a Saharei datorate încălzirii globale.

Sahara a devenit cel mai mare desert al planetei in urma cu 2.700 de ani, dupa o perioada de transformare foarte lenta, potrivit unui studiu care repune in discutie o teorie emisa in 2000, potrivit careia desertificarea ar fi fost brusca, si care a fost publicat in revista Science.
In urma cu 7.000 de ani, Sahara era foarte verde, acoperita de arbori, savane si numeroase lacuri. Regiunea, care depaseste ca marime Australia, era locuita de oameni, spun autorii studiului.
Cea mai mare parte din indiciile fizice care ar fi putut oferi informatii despre evolutia geografica a Saharei au disparut. Insa, studiind straturile de sedimente prelevate de pe fundul unuia dintre cele mai mari lacuri care mai exista in Sahara, Yoa, situat intr-o regiune din nordul Ciadului, echipa de cercetatori europeni, canadieni si americani a putut reconstitui istoria regiunii din ultimii 6.000 de ani. Specialistii au analizat sedimentele, au efectuat teste geochimice si au examinat indicatorii biologici, precum polenul provenind din plante care se gaseau peste tot in zona inainte ca desertul sa se instaleze. Cercetatorii au analizat si ramasitele microorganismelor acvatice. Rezultatele contrazic teoria potrivit careia Sahara a devenit un desert in urma cu 5.500 de ani, in doar cateva secole, marcand sfarsitul perioadei umede africane, cand ploi sezoniere udau regulat regiunea, a explicat Stefan Kröpelin, geolog la Institutul de arheologie preistorica de la Universitatea din Koln, Germania, principalul autor al studiului.
In 2000, analiza sedimentelor obtinute in urma forajelor efectuate in largul coastelor din vestul Mauritaniei a indicat o crestere brusca a cantitatii de praf transportat de vanturi care suflau spre exteriorul Africii sahariene, potrivit unui studiu realizat de Peter deMenocal, de la Universitatea din Columbia, New York.
Datele colectate din lacul Yoa arata contrariul, adica faptul ca tranzitia climatica a fost una treptata, a spus Kröpelin. Vegetatia tropicala abundenta s-a redus treptat, dupa care a disparut iarba care acoperea solul, apoi s-a instalat desertul, a explicat acesta. Geologul german nu contesta datele culese de Peter deMenocal, insa este de parere ca aceastea nu au fost interpretate corect.
Lacul Yoa, cu o adancime de 24 de metri, continua sa fie alimentat cu apa de rezervoarele subterane care s-au umplut in perioada umeda a Saharei, ce a inceput in urma cu aproape 15.000 de ani. Rezervele de apa sunt destul de bogate pentru a inlocui cei sase metri de apa pierduti de lac anual prin evaporare, spun cercetatorii care adauga ca precipitatiile anuale nu depasesc cativa milimetri pe mp.
Desertificarea Saharei a avut drept consecinta alungarea populatiilor din sudul Africii de Nord si ar putea fi responsabila de venirea civilizatiei egiptene a faraonilor, spun cercetatorii.

vineri, 22 ianuarie 2010

Speranţă de viitor - Sahara verde

Zona deşertică Sahara, cea mai extinsă din lume, a stârnit mereu interes pentru cercetători în aceeaşi măsură în care fascinează şi omul de rând. Un vis al multora dintre ei este acela de a transforma Sahara într-o zonă mult mai blândă şi mai prielnică vieţuitoarelor, cum a fost într-o vreme în trecut...
Există opinii conform cărora deşertul a apărut în urma dispariţiei vegetaţiei, cu posibilitatea de a fi determinate chiar şi de oameni, precum ar putea reprezenta defrişările (despăduririle) pe zone imense de unde ar porni una dintre cauzele împuţinării vegetative, înspre transformarea pe etape în deşertificare.
“The Guardian” în toamna anului 2008 relata despre o echipa de arhitecti si ingineri care a pus la cale un plan ambitios menit sa transforme desertul intr-o adevarata zona verde. 
Pentru Leonard Ornstein, exper în biologie la Mount Sinai - School of Medicine, visul de a vedea deşertul transformat nu a rămas la stadiul de reverie, a găsit soluţii care ar putea duce la cultivarea unor spaţii verzi în plin deşert, iar astfel, în timp, zonele de nisip de astăzi ar deveni adevărate păduri. Ornstein beneficiază şi de colaborarea colegilor săi de la Goddard Institute for Space Studies, din cadrul NASA, specialişti în modelare climaterică. Împreună, au pus la punct un plan de înverzire a Saharei. Planul lor prevede câţiva paşi. Primul lucru de făcut ar fi desalinizarea apei oceanice, care să fie adusă apoi în deşert cu ajutorul unui sistem de pompe şi apeducte solide. Apa va avea un rol crucial, de a iriga direct rădăcinile copacilor pe care cercetătorii revoluţionari plănuiesc să-i facă să crească în mijlocul dunelor de nisip. În timp, rădăcinile arborilor ar fixa chiar solul nisipos predominant în această parte a lumii, la ora actuală. Există specii de copaci, cum ar fi Eucalyptus grandis, care rezistă fără probleme în zone foarte călduroase, atâta timp cât rădăcinile beneficiază de apa necesară. Leonard Ornstein şi colegii săi şi-au făcut cunoscute rezultatele cercetării în revista "Science". Au precizat şi care ar fi beneficiile unei asemenea iniţiative ambiţioase. Ar însemna o bună metodă de a combate încălzirea globală, pentru că un imens spaţiu arid s-ar transforma într-o nouă celulă de plămân verde. Cantitatea de precipitaţii şi copaciii vor creşte, iar prezenţa norilor va fi benefică nu doar pentru oamenii deşertului care se vor bucura de răcoare, ci şi efectul de seră se va diminua, razele solare lovindu-se de nori şi întoarse în spaţiu.

Marele minus al proiectului este legat de costurile punerii lui în practică. După toate estimările, acestea s-ar ridica la 2.000 de miliarde de dolari pe an. Şi alte proiecte ecologice asemănătoare ar avea nevoie de investiţii la fel de serioase. Costurile pentru a implementa un recent studiu Harvard care urmăreşte captarea monoxidului de carbon din atmosferă s-ar ridica tot în jurul acestei sume. Pentru o tonă de poluant scos din atmosferă ar fi necesari 200 de dolari.
Un alt proiect, Sahara Forest, care a inceput deja sa fie dezvoltat in Tenerife, Oman si in Emiratele Arabe Unite, prevede construirea a sute de sere uriase, cu panouri solare, menite sa genereze electricitate prin activarea unor turbine. In plus, evaporand apa marina si folosindu-se de efectul de condens, serele ar urma sa produca de cinci ori mai multa apa decat cea necesara pentru buna lor functionare, surplusul putand fi folosit pentru dezvoltarea sub cerul liber a unui microclimat format din plante mai rezistente.

Charlie Paton, unul dintre membrii echipei, a explicat ca sistemul reprezinta o modalitate deja dovedita de a transforma mediile aride. Ferma solara utilizeaza instalatii care evapora apa marina si pompeaza aer rece si umed in sere. Prin acest procedeu, caldura din interior poate sa fie redusa cu circa 15 grade Celsius, in comparatie cu temperatura din exterior. In acelasi timp, efectul de condens generat de aceasta diferenta de temperatura asigura apa necesara pentru udarea plantelor si curatarea panourilor solare. “Prin urmare, avem in sere conditiile necesare de umiditate ridicata si temperatura scazuta”, explica Paton. Proiectantii au precizat ca in aceste sere pot fi cultivate aproape orice fel de plante. In serele demonstrative cresc deja legume precum rosii si castraveti. In ceea ce priveste ingrasamintele necesare dezvoltarii acestor culturi, ele pot fi extrase din mare.
Costul Proiectului Sahara Forest ar putea fi relativ scazut in conditiile in care aplicabilitatea tehnologiei folosite pentru realizarea a fost deja demonstrata, noteaza “The Guardian”. Proiectantii estimeaza costul construirii unor sere, ce se intind pe 20 de hectare si unde va fi aplicata metoda panourilor solare, la aproximativ 80 de milioane de euro. Potrivit lui Charlie Paton, diferite grupuri din tari din Orientul Apropiat, precum Emiratele Arabe Unite, Kuweitul sau Qatarul, s-au aratat deja interesate sa finanteze o serie de proiecte demonstrative. Noile sere, a subliniat cercetatorul, ar putea contribui la regenerarea panzelor freatice, a caror salinitate a crescut tot mai mult in urma exploatarii intensive practicate de serele de tip obisnuit, care extrag apa din sol. “Frumusetea sistemului Sahara Forest este ca poti inversa acest proces si transforma zone aride in pamant productiv din punct de vedere biologic”, a explicat Paton.
Alte idei sau afirmaţii
Incalzirea globala transforma treptat Sahara, dar si alte regiunile desertice, din zone preponderent aride in zone verzi, cauza fiind ploile din ce in ce mai frecvente, afirma specialistii. Un studiu al cotidianului Biogeosciencies vorbeste despre efectele incalzirii globale asupra regiunilor desertice ale Terrei, in special asupra Saharei. Studiul releva cresteri substantiale in cadrul vegetatiei din zonele centrale ale Chadului si din zonele vestice ale Sudanului.

“Schimbarea este posibila datorita aerului din ce in ce mai cald, care are o capacitate mai mare de a retine umezeala, fenomen care determina aparitia ploilor”, sustine Martin Claussen, specialist la Institutul de Meteorologie Max Planck din Hamburg, Germania, care nu a fost implicat in acest studiu. “Capacitatea de retinere a apei din aer este cauza determinanta” afirma tot Claussen.
Potrivit National Geographic News, aceste ploi pot revitaliza regiunile secetoase, fenomen care poate fi exploatat de fermieri si agricultori. De asemenea, frecventa din ce in ce mai mare a ploilor poate readuce in timp Sahara la conditia de savana, asa cum se considera a fi fost acum 12.000 de ani.
O schimbare climaterica a regiunilor desertice se observa si in imaginile surprinse din satelit asupra regiunii Sahel, o zona semi-desertica de 3860 de km, care delimiteaza Sahara la sud. De asemenea, tot imagini preluate din satelit intre 1982 si 2002 arata o inverzire treptata a acestei zone, ceea ce sustine ipoteza unei transformari gradate a acestei regiuni. Dar, desi imaginile din satelit nu surprind in mod vizibil acoperirea zonelor desertice cu vegetatie, totusi o inspectie riguroasa la nivelul solului scoate la iveala dovezi ale existentei acesteia.
Stefan Kropelin, specialist in studiul climei, sustine ca in sud-vestul Egiptului si in nordul Sudanului au aparut salcami, iar in vestul Saharei locuitorii au marturisit ca nu a fost niciodata atata ploaie si ca nu au vazut niciodata atat de multa vegetatie, ca in ultimii ani. Daca inainte nu exista nici macar un scorpion si nici macar un singur fir de iarba, acum oamenii isi plimba camilele in zone prin care nu s-a trecut de sute de ani. Acum poti gasi in aceste regiuni, mai demult aride, pasari, gazele, chiar si anumite specii de amfibieni, printre arbusti care cresc din ce in ce mai des si din ce in ce mai mari. “Situatia continua de mai mult de 20 de ani. Este incontestabil”, sustine Kropelin.
Si totusi, viitorul zonei nu este suta la suta predictibil. Martin Claussen este de parere ca previziunea asupra felului in care incalzirea globala va afecta regiunea nu este una usoara, din cauza influentei imprevizibile pe care o pot avea tipurile de vant de inalta atitudine, care imprastie ploile musonice.
Potrivit BBC News, desi initial s-a vehiculat ca incalzirea Terrei va determina o extindere a deserturilor, acum situatia pare sa fie una exact contrara. Specialistii sunt de parere ca un alt scenariu se poate derula in locul celui initial, in care apa si viata va pune stapanire pe zonele aride, lucru care determina ingustarea regiunilor desertice.
De asemenea, conform imaginilor din satelit surprinse asupra nordului Africii, desertul Sahara pare sa se retraga treptat, lucru care pare sa confirme aceasta ipoteza. Specialistii cred ca intensificarea ploilor in zonele aride poate fi cauza pentru retragerea gradata a acestora.
Farouk el-Baz, director al Centrului pentru Teledetectie de la Universitatea din Boston, sustine aceasta teorie si considera ca Sahara trece printr-o schimbare climatica de la conditii aride la conditii de umiditate. “Incalzirea pamantului va avea ca rezultat o mai mare evaporare a apei oceanurilor, ceea ce va determina mai multe ploi” afirma el-Baz.

Sursa informaţii: http://www.ziua.net/ ; http://www.nationalgeographic.com/ ; http://www.bbc.co.uk/ ; http://www.terramagazin.ro/ ; http://www.ecomagazin.ro/