Ne amintim cu groaza de certurile parintilor care ne-au chinuit copilaria, de momentele in care era atata tensiune in casa incat ne doream sa disparem pur si simplu, si de sentimentele confuze de teama, revolta si disperare mai urate ca orice baubau din cartile de povesti.
- de Evenimentul Zilei
Erau vremuri in care majoritatea parintilor puteau doar sa intuiasca efectele pe care le au certurile lor asupra copiilor. Nu aveau acces la materiale de specialitate, emisiuni TV si diverse studii, asa cum au parintii cu copii mici din ziua de azi, din care sa inteleaga clar raul pe care il fac celor mici atunci cand ii fac martori ai scandalurilor inerente din familie.
„Tu nu auzi, proasto, ca te strig?”
In fata unui bloc de langa Parcul Sebastian, un copil de aproximativ 4 ani striga cat il tin plamanii: mamaaaa, mamaaaa! Mama, aflata la cativa metri de el, este prinsa intr-o discutie cu o vecina.
Copilul oboseste sa urle, merge la mama, o loveste cu palma si ii spune: “Tu nu auzi, proasto, ca te strig?”. Femeia, rusinata, il dojeneste usor, lasandu-i cu gura cascata pe cei din preajma. Vecinii stiu ca sunt o familie de scandalagii, urletele lor se incheie tarziu in noapte si nu de putine ori tipetele copilului razbat pana la parterul blocului.
Acesta este un caz extrem in care, este clar, copilul a invatat de mic ca vorbele grele fac legea si ca prin violenta fizica si verbala se poate impune. Ce se intampla, insa, in familiile in care certurile sunt moderate si in ce masura gresesc parintii inchipuindu-si ca situatiile conflictuale nu ii afecteaza pe cei mici?
Atentie la somnul copilului!
Gabriel are 5 ani, iar parintii lui admit ca in urma cu cativa ani nu se fereau sa se certe in fata lui, considerand ca este prea mic sa fie afectat.
„Nu ne certam foarte urat, nu ne aruncam vorbe grele, iar de cele mai multe ori el nu reactiona deloc cand situatia era tensionata. Pana cand, la 3 ani, a inceput sa se tranteasca de pamant de cate ori intram in casa si sa se trezeasca noaptea si sa tipe fara motiv”, povesteste Alina, mama baiatului.
Un prieten psiholog le-a spus ca starile conflictuale il pot afecta pe cel mic mai mult decat lasa el sa se vada, iar problema s-a re zolvat dupa ce parintii si-au schimbat comportamentul in fata lui.
Se imbolnavesc pentru a readuce linistea
Orice modificare de comportament a copilului poate fi un semn ca-i fac rau conflictele parintilor: tulburarile de somn, reactiile exagerate, plansul la gradinita, izolarea de restul copiilor etc.
Simona Buzila, medic specialist in psihiatria copilului si a adoles centului, spune ca sunt frecvente cazurile in care copiii, ob servand ca parintii stau la capataiul lor atunci cand sunt bolnavi si ca nu se mai cearta, isi induc suferintele fizice. „Au dureri de burta sau de cap ori varsa pentru ca stiu ca in felul acesta este liniste in casa”.
Perioadele cele mai sensibile, spune specialistul, sunt pana in adolescenta, cand copilul este foarte vulnerabil. Ulterior, el isi construieste un mecanism de aparare si adaptare, insa si atunci poate reactiona prin gesturi extreme la ase menea conflicte: fuge de acasa sau dezvolta diverse comportamente antisociale.
„Mami, tati, nu e frumos sa tipati!”
Ramona are 32 de ani si isi aminteste ca toata copilaria si adolescenta i-au fost marcate de certurile parintilor si de tensiunea aproape permanenta din familie. Si-a gasit singura, de mica, un mic colac de salvare, care a ajutat-o sa tina la distanta traume ce ar fi putut-o urmari toata viata. „De cate ori ieseam pe usa imi impuneam, si de cele mai multe ori reuseam, sa uit ce se intampla acasa. Aveam doua vieti, iar cea de acasa nu trebuia sa o influenteze pe cealalta”.
Acum are doua fetite mici si evita disputele cu sotul in fata lor. „Cand ridicam tonul unul la altul, cea mare ne pune la punct: mami, tati, nu mai tipati! Nu e frumos sa tipati”. Unul dintre motivele dese de cearta intr-o familie tine chiar de educatia copilului. Cand tatal ii da voie la desene animate atunci cand mama l-a trimis la teme, conflictul este ca si inceput.
„Daca certurile de acest tip au loc de fata cu cel mic, acesta va crede ca neintelegerile parintilor sunt cauzate de el. Repetarea acestor situatii il vor bulversa, nu va intelege ce vor parintii de la el si poate deveni anxios sau se va impotrivi parintelui pe care il percepe ca fiind mai slab”, atentioneaza medicul Simona Buzila.
Conflictele usoare ii fac sociabili pe micuti
Un studiu aparut intr-o publicatie americana de psihologie si psihiatrie infantila arata ca un copil se poate dezvolta armonios chiar daca este expus conflictelor. Conditia este insa ca acestea sa fie civilizate.
In familiile in care mama si tatal isi rezolva conflictele de fata cu copilul prin discutii contradictorii, dar cu argumente rationale expuse pe un ton nu foarte ridicat, cei mici au sanse mai mari de a fi sociabili, empatici si cu un simt dezvoltat al dreptatii.
Publicatia „Journal of Child Psychiatry and Psychology” arata ca micutii invata astfel cum se poate ajunge la compromis si cum pot negocia pentru a obtine ceea ce vor. Studiul a fost efectuat pe copii de 5-7 ani, in 235 de familii, pe o perioada de trei ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu