Moleculele de ADN se pot autoteleporta, afirma un laureat Nobel

O echipa de cercetatori condusa de bioimalogul Luc Montagnier, cunoscut anterior pentru lucrarile sale in domeniul HIV/AIDS,  a facut descoperirea ca moleculele de ADN se pot teleporta sau cel putin, se pot “imprima” intre tuburile de testare (eprubete) !  Cercetatorul a luat doua eprubete, una continand minuscule fragmente de ADN bacterial, cealalta doar apa distilata pura, si le-a inconjurat cu un camp electromagnetic slab de 7 Hz.  18 ore mai tarziu, folosind ca amplificator de ADN (polymerase chain reaction, PCR) in mod magic, a fost detectat ADN si in eprubeta cu apa distilata! Si mai ciudat este ca ADN-ul initial a fost necesar sa fie diluat de mai multe ori pe parcursul experimentului, ca acesta sa reuseasca! fenomenul se poate descrie ca ”teleportare” sau ” autoimprimare” (amprenta a campului, materiei NT) peste spatiu ! In teste  paralele de control, Montagnier a folosit timpi mai scurti si fara expunere in camp electromagnetic, sau camp cu frecventa mai scazuta, in care in ambele eprubete era apa distilata. In oricare din aceastea, rezultatul obtinut a fost “blanck” sau nimic nu s-a intamplat. Efectul cuantic de amprenta al ADN-ului in apa, nu este el insusi cel mai contradictoriu rezultat al experimentului, cat relativa indelungata marja de timp  necesara, pentru a se putea manifesta! Fenomenele cuantice sunt asumate ca isi arata aspectele, in fractiuni infime de secunda si nu in secunde, minute sau… ore, iar asta se petrece la temperaturi extrem de scazute, aproape de 0 absolut! Descoperirea ca “biologicul” poate sa isi aplice propriile reguli asupra “cuanticului” si inca la temperatura camerei, este uimitoare!

“Este greu de inteles, cum poate fi informatia stocata in apa, mai mult decat picosecunde” afirma   Bochum’s Klaus Gerwert de la Ruhr University in revista New Scientist !

Ce inseamna toare astea? Inseamna ca propagarea vietii in univers poate sa se foloseasca de natura cuantica a realitatii fizice, pentru a se “autoimprima” in forme subtile, sau chiar viata insasi este o proiectie complexa a acestor fenomene cuantice si depinde cu precadere de acestea, in moduri care nu erau coscute pana in prezent, fiind incredibil de greu de detectat !  Ca un corolar al acestui fenomen, ies in evidenta proprietatile  cuantice putin intelese ale moleculei de apa, in afara de proprietatile ei chimice, ce ii dau un rol atat de insemnat in bioingineria formelor de viata! Apa poate fi un bun mediu in care ADN-ul se poate autocopia, folosindu-se de legaturile cuantice si teleportare!  Montagnier face apoi privind prin aceasta noua teorie, speculatii referitoare la felul cum se pot transmite bolile, epidemiile…

 DNA Molecules Can ‘Teleport,’ Nobel Winner Says

NOTA: Tot consecinte ale acestei descoperiri, apar bazele teoretice ale medicinei homeopate, natura vie fara exceptie a Universului , existenta Universului ca o forma de autoperceptie/autocunoastere a  Constiintei Cosmice!  De asemenea, faptul ca viata poate exista si sub forma cuantica “de energie”  explica imortalitatea spiritului, a vietii inca de la inceputuri, Big Bang!

Citat de la: http://georgevalah.wordpress.com/2010/12/21/adn-ul-este-influentat-de-cuvinte-si-frecvente/

ADN-ul uman este un biointernet,  iar in multe privinte, chiar superior acestuia! Ultimele cercetari rusesti in acest domeniu, explica direct sau indirect clarviziunea, intuitia, actele  de vindecare spontane sau de la distanta, autovindecarea, tehnicile de “afirmari pozitive” (tip autosugestie NT), aure neobisnuit de luminoase in jurul anumitor oameni, (maestrii spirituali), influenta mentalului asupra  vremii (meteo) si multe altele ! Ceea ce apare la orizont, este o forma cu totul noua de medicina, in care ADN-ul poate fi influentat si reprogramat prin cuvinte si vibratii, fara  a se taia sau inlocui nici o singura gena !

Numai 10% din ADN-ul nostru e folosit pentru a construi proteine si acesta a fost studiat si analizat de cercetatorii vestici. Restul de 90% era considerat “ADN balast” si nu a interesat pe cercetatori! Dar tocmai acest “rest” de 90% a fost subiectul cercetarii rusilor… Iar rezultatele si descoperirile lor, sunt de-a dreptul revolutionare! Dupa acestia, ADN-ul nu are numai rolul de a coordona constructia corpului, ci si de stocare si comunicare! Lingvistii rusi, au gasit codul genetic si mai ales cei 90%,  ca urmeaza aceleasi reguli ca si.. limbajul uman! Pentru aceasta, ei au comparat regulile sintaxei, semanticii  si gramaticii! Ei au realizat ca “alcalinele” ADN-ului nostru, urmeza regulile gramaticii, exact ca in lingvistica umana! Asa ca vorbirea umana nu a aparut “intamplator” ci este sadita in codul nostru genetic! Biofizicianul rus Pjotr Garjajev si colegii sai, au studiat de asemenea si efectul vibratiilor asupra ADN-ului uman. Concluzia: “cromozomii vii functioneza ca si computere “solitonic/holographic”, folosind radiatii  endogene holografice” ! Adica: ei folosesc anumite vibratii tipice modulate, in raze laser cu care influenteaza frecventele ADN-ului  adica informatia genetica insasi! Dar cum ADN-ul este structurat prin perechile alcaline, aidoma limbajului uman, inseamna ca vorbirea este suficienta, fara alta decodare, pentru a  influenta ADN-ul uman! Asta inseamna ca ei au reusit sa moduleze anumite frecvente tipice intr-o raza laser si prin frecventa de vibratie a ADN-ului  si astfel sa influenteze informatia genetica insasi! Iar aceasta a fost demonstrata experimental in ADN-ul viu (nu in vitro!) ! De aceea pot avea efect hipnotismul prin vorbire si sa se repare anumite efecte genetice! Cercetatorii condusi de Garjajeva, au reusit sa repare ADN- ul afectat de razele X! Ei au reusit chiar sa capteze informatiile tipice ale unui anumit ADN si sa il transfere in alta parte, astfel reprogramand celula intr-un alt genom! Astfel, de ex. ei au transformat embrioni de broasca in embrioni de salamandra, pin simplul transfer de informatie ! 

Ezotericii si invatatorii spirituali, au stiut de secole ca trupul nostru e reprogramabil prin vorbire si ganduri, dar asta a fost acum explicat stiintific !  Bineinteles, vibratia trebuie sa fie “corecta”. De aceea nu toti oamenii au aceeasi capacitate si putere! Individul trebuie sa “lucreze” la procesul interior si maturitate, pentru a stabili o comunicare  constienta cu ADN-ul! Cercetatorii rusi lucreaza la o metoda prin care nu mai e dependenta de acesti factori (spirituali NT), dar care “va functiona intotdeauna”, procurand celor ce o folosesc, “frecventa corecta”! Cercetatorii rusi au mai demonstrat ceva: “ADN-ul nostru, poate crea paterne disruptive in vacuum, producand “gauri de vierme (wormholes) magnetizate”! “Gaurile de vierme” sunt echivalentul microscopic al asa ziselor ‘punti Einstein-Roscinen”,  in vecinatatea “gaurilor negre”! Ele sunt “tunele de legatura” intre zone total diferite din Univers, independent de factorul spatiu-timp! ADN-ul atrage acesti “biti” de informatie si ii transfera in lumea noastra! Procesul de “hipercomunicare” este mai efectiva in stare de relaxare. Stressul, grijile sau o minte foarte agitata, impiedica aceasta “hipercomunicare”, sau informatia va fi total distorsionata si deci… nefolositoare! Hipercomunicarea a fost folosita cu succes de milioane de ani! Fluxul organizat de viata al insectelor demonstreaza cu prisosinta! Putini oameni sunt  dotati  cu “intuitie” dar putem recastiga intreaga capacitate originala! Un exemplu din natura: cand “regina unui furnicar este separata spatial de colonie, munca in furnicar continua fervent si cu entuziasm.. Dar daca regina este ucisa, munca se opreste cu totul ! Nici-o furnica nu mai stie ce sa faca! Aparent, regina trimite “telepatic” planurile de constructie atata timp cat  este in viata! La oameni, un asemenea transfer de informatie se numeste intuitie sau..inspiratie! Cand “telecomunicatia” are loc, fenomene speciale au loc in ADN ! Cercetatorii rusi au iradiat mostre ADN cu raze laser… Pe ecran, s-a format  paterne de  vibratii ! Cand mostrele  ADN au fost indepartate, paternele  energetice  de vibratii  de la mostrele ADN indepartate au ramas acolo! Acest fenomen  e acum numit “efectul de  ADN fantoma”!  Se  presupune  ca energie din  afara  spatiului si timpului inca circula acolo, unde o “gaura de vierme” s-a format datorita ADN-ului! In cazul persoanelor ce reusesc    aceasta comunicare in afara spatiului si timpului, ca un efect secundar, este formarea unui camp electromagnetic in vecinatatea lor! Unele aparte precum CD playere si altele, pot sa se opreasca sa mai functioneze ore in sir, apoi cand dispare campul electromagnetic, reincep sa functioneze! Vremea, va fi greu sa fie influentata de un singur om, dar va fi mai usor daca se aduna un grup de oameni, ca in ritualurile de “dans al ploii”! Vremea e puternic influentata de vibratiile Pamantului, asa numitele “frecvente Schumann” . Dar acelasi tip de frcvente sunt produse in creerul nostru, si cand mai multi oameni isi sincronizeaza gandurile si se concentreaza ca un fascicul laser, atunci este stiintific demonstrabil ca ei vor putea schimba … vremea! Cercetatorii au formulat o teorie despre constiinta in grup, sau pentru Civilizatiile Tip I: ” O umanitate care dezvolta o constiinta de grup de tip nou, (sincronizata NT), nu va suferi niciodata din cauza problemelor de mediu sau al penuriei de energie! Ea va putea controla inclusiv…”catastrofele”! O civilizatie umana Tip II, ar putea controla chiar si galaxia in care traiesc! In cartea sa “Nutze die taeglichen Wunder”, este descris acest fenomen: oridecateori mai multi oameni isi concentreaza atentia si constiinta la evenimente precum Craciunul,  campionate mondiale, funerariilr lui Lady Diana, etc, anumite generatoare de numere aleatoare din computere, incep sa genereze numere ordonate, in loc de intamplatoare! Un grup ordonat, creaza ordine in vecinatatea sa !

http://noosphere.princeton.edu/fristwall2.html

(va urma)

http://www.mayanmajix.com/art2016.html

Sahara era un tărâm verde

Sahara este cel mai mare desert al planetei, extinzându-se spre sud, an de an, pe masura ce temperatura globala creste iar solul se erodeaza. Dar savantii au emis de multa vreme ipoteza ca odinioara acest imens pustiu era o intindere inverzita, plina de vegetatie luxurianta. Ipoteza care a primit, recent, o neasteptata confirmare, in urma unei descoperiri de senzatie.

Arheologii de la Universitatea din Chicago au descoperit in regiunea Gobero, din Nigeria, un cimitir, cu 200 de morminte umane, iar lânga acestea au descoperit si un numar mare de animale care nu traiesc în desert, precum pesti si crocodili. Universitatea din Chicago, coordonat de paleontologul Paul Sereno, a reusit sa stranga suficienta informatie pentru a realiza o analiza completa a locatiei. Cercetatorii au gasit scheletele in timp ce cautau fosile de dinozauri. Ramasitele umane descoperite fac parte din doua civilizatii: Prima civilizatie, numita Kiffian, a trait acum 10.000-8.000 de ani, când Sahara era o regiune foarte verde si plina de apa; A doua civilizatie, tenerienii, a populat zona acum 7.000-4.500 de ani. Ramasitele polenului de sub trei schelete, o femeie si doi copii, acest fost pat de flori, demonstreaza ca, într-adevar Sahara a fost `verde`, un loc plin de viata, un loc umed. Ambele civilizatii au lasat in urma multe unelte si bijuterii, explica cercetatorii. Sahara este cel mai mare desert din lume, numai ca schimbarile in orbita Pamantului de acum 12.000 de ani au mutat musonii inspre nord pentru o perioada de timp. Arheologii si paleontologii implicati in cercetarea acestui sit au declarat ca au de-a face cu cel mai mare si mai vechi cimtitr care dateaza din Epoca de Piatra. “Descoperirile arunca o noua lumina asupra practicilor funerare, evolutiei anatomiei scheletului uman, sanatatii si dietei primilor vanatori si pescari care traiau pe teritoriul Saharei, cand conditiile climatice le erau inca favorabile”, declara dr. Sereno.
Extinderea sapaturilor a dus la descoperirea a zeci de morminte umane, ca si a unor oseminte de animale, pesti sau crocodili. „Oriunde intorceai privirea se vedeau oase apartinând unor animale care nu traiesc in desert. Atunci am inteles ca ne aflam in Sahara inverzita de odinioara, care a devenit pustiul de astazi din cauza unei modificari a orbitei Pamântului”, spune Sereno. Cimitirul, acoperit timp de mii de ani de vânturile fierbinti ale desertului se afla lânga locul unde, opineaza specialistii, exista odinioara, adica atunci când aici traiau oameni, un lac cu apa dulce. Regiunea numită Gobero se gaseste in desertul nigerian Tenere, un teritoriu ostil si salbatic, numit de tuaregii localnici „desertul din mijlocul desertului”. Dar o surpriza si mai mare a oferit-o analiza osemintelor scoase la iveala, dovedindu-se ca acestea apartineau a doua populatii distincte, care au trait in perioade cu clima umeda, având intre ele o epoca secetoasa. Primul grup, numit Kiffian, vâna animale salbatice cu sulite si pesti mari cu harpoane. Analiza scheletelor releva ca populatia Kiffian numara indivizi inalti de peste 180 cm si cu o constitutie fizica robusta. Al doilea grup, tenerienii, erau mai scunzi si aveau o economie mixta, bazata pe vânat, pescuit si cresterea vitelor. Mormintele gasite arata ca aceste populatii sahariene isi inhumau decedatii in pozitii rituale, dovada ca exista un cult al mortilor, impodobindu-i cu bijuterii realizate de obicei din oase de animale sau fildes.

Bioarheologul Chris Stojanowski, de la Universitatea Statului Arizona spune ca analiza oaselor populatiei de Kiffian demonstreaza ca mai ales barbatii acestei populatii aveau o musculatura extrem de bine dezvoltata, „ceea ce sugereaza ca oamenii consumau o cantitate insemnata de proteine si duceau o viata activa. Populatia de Kiffian avea, probabil, o stare buna de sanatate – ar fi fost dificil sa mentina un corp atât de inalt si de musculos fara o nutritie adecvata. Si este evident ca actualul desert Sahara era pe atunci o regiune cu vegetatie abundenta, ce oferea posibilitatea unei alimentatii complete – atât fructe si radacini cât si carnea animalelor ucise, care se aflau aici din belsug. Dimpotriva, oasele tenerienilor dovedesc ca acestia aveau o hrana mai frugala, compusa probabil mai mult din pesti si grâne, semn ca majoritatea animalelor ale caror oseminte se regasesc in perioada Kiffian, precum girafe, antilope, elefanti, disparusera deja, in urma cu 5000 de ani.”
Sahara s-a uscat treptat, nu brusc, aşa cum s-a crezut. Oamenii de ştiinţă au analizat îndepărtatul lac Yoa de 3,5 kmp şi au descoperit - potrivit studiului publicat în revista „Science”, citat de Reuters – că, în trecut, ţinutul a fost verde. Studiul polenului, sporilor şi organismelor acvatice din sedimentele lacului arată că regiunea s-a transformat din savană într-un mediu arid în decursul a 3.000 de ani. Sahara s-a înverzit în urmă cu 12.000 de ani, la sfârşitul erei glaciare, când temperaturile au crescut. Cercetătorii cred într-o nouă înverzire a Saharei datorate încălzirii globale.

Sahara a devenit cel mai mare desert al planetei in urma cu 2.700 de ani, dupa o perioada de transformare foarte lenta, potrivit unui studiu care repune in discutie o teorie emisa in 2000, potrivit careia desertificarea ar fi fost brusca, si care a fost publicat in revista Science.
In urma cu 7.000 de ani, Sahara era foarte verde, acoperita de arbori, savane si numeroase lacuri. Regiunea, care depaseste ca marime Australia, era locuita de oameni, spun autorii studiului.
Cea mai mare parte din indiciile fizice care ar fi putut oferi informatii despre evolutia geografica a Saharei au disparut. Insa, studiind straturile de sedimente prelevate de pe fundul unuia dintre cele mai mari lacuri care mai exista in Sahara, Yoa, situat intr-o regiune din nordul Ciadului, echipa de cercetatori europeni, canadieni si americani a putut reconstitui istoria regiunii din ultimii 6.000 de ani. Specialistii au analizat sedimentele, au efectuat teste geochimice si au examinat indicatorii biologici, precum polenul provenind din plante care se gaseau peste tot in zona inainte ca desertul sa se instaleze. Cercetatorii au analizat si ramasitele microorganismelor acvatice. Rezultatele contrazic teoria potrivit careia Sahara a devenit un desert in urma cu 5.500 de ani, in doar cateva secole, marcand sfarsitul perioadei umede africane, cand ploi sezoniere udau regulat regiunea, a explicat Stefan Kröpelin, geolog la Institutul de arheologie preistorica de la Universitatea din Koln, Germania, principalul autor al studiului.
In 2000, analiza sedimentelor obtinute in urma forajelor efectuate in largul coastelor din vestul Mauritaniei a indicat o crestere brusca a cantitatii de praf transportat de vanturi care suflau spre exteriorul Africii sahariene, potrivit unui studiu realizat de Peter deMenocal, de la Universitatea din Columbia, New York.
Datele colectate din lacul Yoa arata contrariul, adica faptul ca tranzitia climatica a fost una treptata, a spus Kröpelin. Vegetatia tropicala abundenta s-a redus treptat, dupa care a disparut iarba care acoperea solul, apoi s-a instalat desertul, a explicat acesta. Geologul german nu contesta datele culese de Peter deMenocal, insa este de parere ca aceastea nu au fost interpretate corect.
Lacul Yoa, cu o adancime de 24 de metri, continua sa fie alimentat cu apa de rezervoarele subterane care s-au umplut in perioada umeda a Saharei, ce a inceput in urma cu aproape 15.000 de ani. Rezervele de apa sunt destul de bogate pentru a inlocui cei sase metri de apa pierduti de lac anual prin evaporare, spun cercetatorii care adauga ca precipitatiile anuale nu depasesc cativa milimetri pe mp.
Desertificarea Saharei a avut drept consecinta alungarea populatiilor din sudul Africii de Nord si ar putea fi responsabila de venirea civilizatiei egiptene a faraonilor, spun cercetatorii.

Speranţă de viitor - Sahara verde

Zona deşertică Sahara, cea mai extinsă din lume, a stârnit mereu interes pentru cercetători în aceeaşi măsură în care fascinează şi omul de rând. Un vis al multora dintre ei este acela de a transforma Sahara într-o zonă mult mai blândă şi mai prielnică vieţuitoarelor, cum a fost într-o vreme în trecut...
Există opinii conform cărora deşertul a apărut în urma dispariţiei vegetaţiei, cu posibilitatea de a fi determinate chiar şi de oameni, precum ar putea reprezenta defrişările (despăduririle) pe zone imense de unde ar porni una dintre cauzele împuţinării vegetative, înspre transformarea pe etape în deşertificare.
“The Guardian” în toamna anului 2008 relata despre o echipa de arhitecti si ingineri care a pus la cale un plan ambitios menit sa transforme desertul intr-o adevarata zona verde. 

Pentru Leonard Ornstein, exper în biologie la Mount Sinai - School of Medicine, visul de a vedea deşertul transformat nu a rămas la stadiul de reverie, a găsit soluţii care ar putea duce la cultivarea unor spaţii verzi în plin deşert, iar astfel, în timp, zonele de nisip de astăzi ar deveni adevărate păduri. Ornstein beneficiază şi de colaborarea colegilor săi de la Goddard Institute for Space Studies, din cadrul NASA, specialişti în modelare climaterică. Împreună, au pus la punct un plan de înverzire a Saharei. Planul lor prevede câţiva paşi. Primul lucru de făcut ar fi desalinizarea apei oceanice, care să fie adusă apoi în deşert cu ajutorul unui sistem de pompe şi apeducte solide. Apa va avea un rol crucial, de a iriga direct rădăcinile copacilor pe care cercetătorii revoluţionari plănuiesc să-i facă să crească în mijlocul dunelor de nisip. În timp, rădăcinile arborilor ar fixa chiar solul nisipos predominant în această parte a lumii, la ora actuală. Există specii de copaci, cum ar fi Eucalyptus grandis, care rezistă fără probleme în zone foarte călduroase, atâta timp cât rădăcinile beneficiază de apa necesară. Leonard Ornstein şi colegii săi şi-au făcut cunoscute rezultatele cercetării în revista "Science". Au precizat şi care ar fi beneficiile unei asemenea iniţiative ambiţioase. Ar însemna o bună metodă de a combate încălzirea globală, pentru că un imens spaţiu arid s-ar transforma într-o nouă celulă de plămân verde. Cantitatea de precipitaţii şi copaciii vor creşte, iar prezenţa norilor va fi benefică nu doar pentru oamenii deşertului care se vor bucura de răcoare, ci şi efectul de seră se va diminua, razele solare lovindu-se de nori şi întoarse în spaţiu.

Marele minus al proiectului este legat de costurile punerii lui în practică. După toate estimările, acestea s-ar ridica la 2.000 de miliarde de dolari pe an. Şi alte proiecte ecologice asemănătoare ar avea nevoie de investiţii la fel de serioase. Costurile pentru a implementa un recent studiu Harvard care urmăreşte captarea monoxidului de carbon din atmosferă s-ar ridica tot în jurul acestei sume. Pentru o tonă de poluant scos din atmosferă ar fi necesari 200 de dolari.

Un alt proiect, Sahara Forest, care a inceput deja sa fie dezvoltat in Tenerife, Oman si in Emiratele Arabe Unite, prevede construirea a sute de sere uriase, cu panouri solare, menite sa genereze electricitate prin activarea unor turbine. In plus, evaporand apa marina si folosindu-se de efectul de condens, serele ar urma sa produca de cinci ori mai multa apa decat cea necesara pentru buna lor functionare, surplusul putand fi folosit pentru dezvoltarea sub cerul liber a unui microclimat format din plante mai rezistente.

Charlie Paton, unul dintre membrii echipei, a explicat ca sistemul reprezinta o modalitate deja dovedita de a transforma mediile aride. Ferma solara utilizeaza instalatii care evapora apa marina si pompeaza aer rece si umed in sere. Prin acest procedeu, caldura din interior poate sa fie redusa cu circa 15 grade Celsius, in comparatie cu temperatura din exterior. In acelasi timp, efectul de condens generat de aceasta diferenta de temperatura asigura apa necesara pentru udarea plantelor si curatarea panourilor solare. “Prin urmare, avem in sere conditiile necesare de umiditate ridicata si temperatura scazuta”, explica Paton. Proiectantii au precizat ca in aceste sere pot fi cultivate aproape orice fel de plante. In serele demonstrative cresc deja legume precum rosii si castraveti. In ceea ce priveste ingrasamintele necesare dezvoltarii acestor culturi, ele pot fi extrase din mare.
Costul Proiectului Sahara Forest ar putea fi relativ scazut in conditiile in care aplicabilitatea tehnologiei folosite pentru realizarea a fost deja demonstrata, noteaza “The Guardian”. Proiectantii estimeaza costul construirii unor sere, ce se intind pe 20 de hectare si unde va fi aplicata metoda panourilor solare, la aproximativ 80 de milioane de euro. Potrivit lui Charlie Paton, diferite grupuri din tari din Orientul Apropiat, precum Emiratele Arabe Unite, Kuweitul sau Qatarul, s-au aratat deja interesate sa finanteze o serie de proiecte demonstrative. Noile sere, a subliniat cercetatorul, ar putea contribui la regenerarea panzelor freatice, a caror salinitate a crescut tot mai mult in urma exploatarii intensive practicate de serele de tip obisnuit, care extrag apa din sol. “Frumusetea sistemului Sahara Forest este ca poti inversa acest proces si transforma zone aride in pamant productiv din punct de vedere biologic”, a explicat Paton.

Alte idei sau afirmaţii

Incalzirea globala transforma treptat Sahara, dar si alte regiunile desertice, din zone preponderent aride in zone verzi, cauza fiind ploile din ce in ce mai frecvente, afirma specialistii. Un studiu al cotidianului Biogeosciencies vorbeste despre efectele incalzirii globale asupra regiunilor desertice ale Terrei, in special asupra Saharei. Studiul releva cresteri substantiale in cadrul vegetatiei din zonele centrale ale Chadului si din zonele vestice ale Sudanului.

“Schimbarea este posibila datorita aerului din ce in ce mai cald, care are o capacitate mai mare de a retine umezeala, fenomen care determina aparitia ploilor”, sustine Martin Claussen, specialist la Institutul de Meteorologie Max Planck din Hamburg, Germania, care nu a fost implicat in acest studiu. “Capacitatea de retinere a apei din aer este cauza determinanta” afirma tot Claussen.
Potrivit National Geographic News, aceste ploi pot revitaliza regiunile secetoase, fenomen care poate fi exploatat de fermieri si agricultori. De asemenea, frecventa din ce in ce mai mare a ploilor poate readuce in timp Sahara la conditia de savana, asa cum se considera a fi fost acum 12.000 de ani.
O schimbare climaterica a regiunilor desertice se observa si in imaginile surprinse din satelit asupra regiunii Sahel, o zona semi-desertica de 3860 de km, care delimiteaza Sahara la sud. De asemenea, tot imagini preluate din satelit intre 1982 si 2002 arata o inverzire treptata a acestei zone, ceea ce sustine ipoteza unei transformari gradate a acestei regiuni. Dar, desi imaginile din satelit nu surprind in mod vizibil acoperirea zonelor desertice cu vegetatie, totusi o inspectie riguroasa la nivelul solului scoate la iveala dovezi ale existentei acesteia.
Stefan Kropelin, specialist in studiul climei, sustine ca in sud-vestul Egiptului si in nordul Sudanului au aparut salcami, iar in vestul Saharei locuitorii au marturisit ca nu a fost niciodata atata ploaie si ca nu au vazut niciodata atat de multa vegetatie, ca in ultimii ani. Daca inainte nu exista nici macar un scorpion si nici macar un singur fir de iarba, acum oamenii isi plimba camilele in zone prin care nu s-a trecut de sute de ani. Acum poti gasi in aceste regiuni, mai demult aride, pasari, gazele, chiar si anumite specii de amfibieni, printre arbusti care cresc din ce in ce mai des si din ce in ce mai mari. “Situatia continua de mai mult de 20 de ani. Este incontestabil”, sustine Kropelin.
Si totusi, viitorul zonei nu este suta la suta predictibil. Martin Claussen este de parere ca previziunea asupra felului in care incalzirea globala va afecta regiunea nu este una usoara, din cauza influentei imprevizibile pe care o pot avea tipurile de vant de inalta atitudine, care imprastie ploile musonice.
Potrivit BBC News, desi initial s-a vehiculat ca incalzirea Terrei va determina o extindere a deserturilor, acum situatia pare sa fie una exact contrara. Specialistii sunt de parere ca un alt scenariu se poate derula in locul celui initial, in care apa si viata va pune stapanire pe zonele aride, lucru care determina ingustarea regiunilor desertice.
De asemenea, conform imaginilor din satelit surprinse asupra nordului Africii, desertul Sahara pare sa se retraga treptat, lucru care pare sa confirme aceasta ipoteza. Specialistii cred ca intensificarea ploilor in zonele aride poate fi cauza pentru retragerea gradata a acestora.
Farouk el-Baz, director al Centrului pentru Teledetectie de la Universitatea din Boston, sustine aceasta teorie si considera ca Sahara trece printr-o schimbare climatica de la conditii aride la conditii de umiditate. “Incalzirea pamantului va avea ca rezultat o mai mare evaporare a apei oceanurilor, ceea ce va determina mai multe ploi” afirma el-Baz.

Sursa informaţii: http://www.ziua.net/ ; http://www.nationalgeographic.com/ ; http://www.bbc.co.uk/ ; http://www.terramagazin.ro/ ; http://www.ecomagazin.ro/