Sahara era un tărâm verde

Sahara este cel mai mare desert al planetei, extinzându-se spre sud, an de an, pe masura ce temperatura globala creste iar solul se erodeaza. Dar savantii au emis de multa vreme ipoteza ca odinioara acest imens pustiu era o intindere inverzita, plina de vegetatie luxurianta. Ipoteza care a primit, recent, o neasteptata confirmare, in urma unei descoperiri de senzatie.

Arheologii de la Universitatea din Chicago au descoperit in regiunea Gobero, din Nigeria, un cimitir, cu 200 de morminte umane, iar lânga acestea au descoperit si un numar mare de animale care nu traiesc în desert, precum pesti si crocodili. Universitatea din Chicago, coordonat de paleontologul Paul Sereno, a reusit sa stranga suficienta informatie pentru a realiza o analiza completa a locatiei. Cercetatorii au gasit scheletele in timp ce cautau fosile de dinozauri. Ramasitele umane descoperite fac parte din doua civilizatii: Prima civilizatie, numita Kiffian, a trait acum 10.000-8.000 de ani, când Sahara era o regiune foarte verde si plina de apa; A doua civilizatie, tenerienii, a populat zona acum 7.000-4.500 de ani. Ramasitele polenului de sub trei schelete, o femeie si doi copii, acest fost pat de flori, demonstreaza ca, într-adevar Sahara a fost `verde`, un loc plin de viata, un loc umed. Ambele civilizatii au lasat in urma multe unelte si bijuterii, explica cercetatorii. Sahara este cel mai mare desert din lume, numai ca schimbarile in orbita Pamantului de acum 12.000 de ani au mutat musonii inspre nord pentru o perioada de timp. Arheologii si paleontologii implicati in cercetarea acestui sit au declarat ca au de-a face cu cel mai mare si mai vechi cimtitr care dateaza din Epoca de Piatra. “Descoperirile arunca o noua lumina asupra practicilor funerare, evolutiei anatomiei scheletului uman, sanatatii si dietei primilor vanatori si pescari care traiau pe teritoriul Saharei, cand conditiile climatice le erau inca favorabile”, declara dr. Sereno.
Extinderea sapaturilor a dus la descoperirea a zeci de morminte umane, ca si a unor oseminte de animale, pesti sau crocodili. „Oriunde intorceai privirea se vedeau oase apartinând unor animale care nu traiesc in desert. Atunci am inteles ca ne aflam in Sahara inverzita de odinioara, care a devenit pustiul de astazi din cauza unei modificari a orbitei Pamântului”, spune Sereno. Cimitirul, acoperit timp de mii de ani de vânturile fierbinti ale desertului se afla lânga locul unde, opineaza specialistii, exista odinioara, adica atunci când aici traiau oameni, un lac cu apa dulce. Regiunea numită Gobero se gaseste in desertul nigerian Tenere, un teritoriu ostil si salbatic, numit de tuaregii localnici „desertul din mijlocul desertului”. Dar o surpriza si mai mare a oferit-o analiza osemintelor scoase la iveala, dovedindu-se ca acestea apartineau a doua populatii distincte, care au trait in perioade cu clima umeda, având intre ele o epoca secetoasa. Primul grup, numit Kiffian, vâna animale salbatice cu sulite si pesti mari cu harpoane. Analiza scheletelor releva ca populatia Kiffian numara indivizi inalti de peste 180 cm si cu o constitutie fizica robusta. Al doilea grup, tenerienii, erau mai scunzi si aveau o economie mixta, bazata pe vânat, pescuit si cresterea vitelor. Mormintele gasite arata ca aceste populatii sahariene isi inhumau decedatii in pozitii rituale, dovada ca exista un cult al mortilor, impodobindu-i cu bijuterii realizate de obicei din oase de animale sau fildes.

Bioarheologul Chris Stojanowski, de la Universitatea Statului Arizona spune ca analiza oaselor populatiei de Kiffian demonstreaza ca mai ales barbatii acestei populatii aveau o musculatura extrem de bine dezvoltata, „ceea ce sugereaza ca oamenii consumau o cantitate insemnata de proteine si duceau o viata activa. Populatia de Kiffian avea, probabil, o stare buna de sanatate – ar fi fost dificil sa mentina un corp atât de inalt si de musculos fara o nutritie adecvata. Si este evident ca actualul desert Sahara era pe atunci o regiune cu vegetatie abundenta, ce oferea posibilitatea unei alimentatii complete – atât fructe si radacini cât si carnea animalelor ucise, care se aflau aici din belsug. Dimpotriva, oasele tenerienilor dovedesc ca acestia aveau o hrana mai frugala, compusa probabil mai mult din pesti si grâne, semn ca majoritatea animalelor ale caror oseminte se regasesc in perioada Kiffian, precum girafe, antilope, elefanti, disparusera deja, in urma cu 5000 de ani.”
Sahara s-a uscat treptat, nu brusc, aşa cum s-a crezut. Oamenii de ştiinţă au analizat îndepărtatul lac Yoa de 3,5 kmp şi au descoperit - potrivit studiului publicat în revista „Science”, citat de Reuters – că, în trecut, ţinutul a fost verde. Studiul polenului, sporilor şi organismelor acvatice din sedimentele lacului arată că regiunea s-a transformat din savană într-un mediu arid în decursul a 3.000 de ani. Sahara s-a înverzit în urmă cu 12.000 de ani, la sfârşitul erei glaciare, când temperaturile au crescut. Cercetătorii cred într-o nouă înverzire a Saharei datorate încălzirii globale.

Sahara a devenit cel mai mare desert al planetei in urma cu 2.700 de ani, dupa o perioada de transformare foarte lenta, potrivit unui studiu care repune in discutie o teorie emisa in 2000, potrivit careia desertificarea ar fi fost brusca, si care a fost publicat in revista Science.
In urma cu 7.000 de ani, Sahara era foarte verde, acoperita de arbori, savane si numeroase lacuri. Regiunea, care depaseste ca marime Australia, era locuita de oameni, spun autorii studiului.
Cea mai mare parte din indiciile fizice care ar fi putut oferi informatii despre evolutia geografica a Saharei au disparut. Insa, studiind straturile de sedimente prelevate de pe fundul unuia dintre cele mai mari lacuri care mai exista in Sahara, Yoa, situat intr-o regiune din nordul Ciadului, echipa de cercetatori europeni, canadieni si americani a putut reconstitui istoria regiunii din ultimii 6.000 de ani. Specialistii au analizat sedimentele, au efectuat teste geochimice si au examinat indicatorii biologici, precum polenul provenind din plante care se gaseau peste tot in zona inainte ca desertul sa se instaleze. Cercetatorii au analizat si ramasitele microorganismelor acvatice. Rezultatele contrazic teoria potrivit careia Sahara a devenit un desert in urma cu 5.500 de ani, in doar cateva secole, marcand sfarsitul perioadei umede africane, cand ploi sezoniere udau regulat regiunea, a explicat Stefan Kröpelin, geolog la Institutul de arheologie preistorica de la Universitatea din Koln, Germania, principalul autor al studiului.
In 2000, analiza sedimentelor obtinute in urma forajelor efectuate in largul coastelor din vestul Mauritaniei a indicat o crestere brusca a cantitatii de praf transportat de vanturi care suflau spre exteriorul Africii sahariene, potrivit unui studiu realizat de Peter deMenocal, de la Universitatea din Columbia, New York.
Datele colectate din lacul Yoa arata contrariul, adica faptul ca tranzitia climatica a fost una treptata, a spus Kröpelin. Vegetatia tropicala abundenta s-a redus treptat, dupa care a disparut iarba care acoperea solul, apoi s-a instalat desertul, a explicat acesta. Geologul german nu contesta datele culese de Peter deMenocal, insa este de parere ca aceastea nu au fost interpretate corect.
Lacul Yoa, cu o adancime de 24 de metri, continua sa fie alimentat cu apa de rezervoarele subterane care s-au umplut in perioada umeda a Saharei, ce a inceput in urma cu aproape 15.000 de ani. Rezervele de apa sunt destul de bogate pentru a inlocui cei sase metri de apa pierduti de lac anual prin evaporare, spun cercetatorii care adauga ca precipitatiile anuale nu depasesc cativa milimetri pe mp.
Desertificarea Saharei a avut drept consecinta alungarea populatiilor din sudul Africii de Nord si ar putea fi responsabila de venirea civilizatiei egiptene a faraonilor, spun cercetatorii.

Speranţă de viitor - Sahara verde

Zona deşertică Sahara, cea mai extinsă din lume, a stârnit mereu interes pentru cercetători în aceeaşi măsură în care fascinează şi omul de rând. Un vis al multora dintre ei este acela de a transforma Sahara într-o zonă mult mai blândă şi mai prielnică vieţuitoarelor, cum a fost într-o vreme în trecut...
Există opinii conform cărora deşertul a apărut în urma dispariţiei vegetaţiei, cu posibilitatea de a fi determinate chiar şi de oameni, precum ar putea reprezenta defrişările (despăduririle) pe zone imense de unde ar porni una dintre cauzele împuţinării vegetative, înspre transformarea pe etape în deşertificare.
“The Guardian” în toamna anului 2008 relata despre o echipa de arhitecti si ingineri care a pus la cale un plan ambitios menit sa transforme desertul intr-o adevarata zona verde. 

Pentru Leonard Ornstein, exper în biologie la Mount Sinai - School of Medicine, visul de a vedea deşertul transformat nu a rămas la stadiul de reverie, a găsit soluţii care ar putea duce la cultivarea unor spaţii verzi în plin deşert, iar astfel, în timp, zonele de nisip de astăzi ar deveni adevărate păduri. Ornstein beneficiază şi de colaborarea colegilor săi de la Goddard Institute for Space Studies, din cadrul NASA, specialişti în modelare climaterică. Împreună, au pus la punct un plan de înverzire a Saharei. Planul lor prevede câţiva paşi. Primul lucru de făcut ar fi desalinizarea apei oceanice, care să fie adusă apoi în deşert cu ajutorul unui sistem de pompe şi apeducte solide. Apa va avea un rol crucial, de a iriga direct rădăcinile copacilor pe care cercetătorii revoluţionari plănuiesc să-i facă să crească în mijlocul dunelor de nisip. În timp, rădăcinile arborilor ar fixa chiar solul nisipos predominant în această parte a lumii, la ora actuală. Există specii de copaci, cum ar fi Eucalyptus grandis, care rezistă fără probleme în zone foarte călduroase, atâta timp cât rădăcinile beneficiază de apa necesară. Leonard Ornstein şi colegii săi şi-au făcut cunoscute rezultatele cercetării în revista "Science". Au precizat şi care ar fi beneficiile unei asemenea iniţiative ambiţioase. Ar însemna o bună metodă de a combate încălzirea globală, pentru că un imens spaţiu arid s-ar transforma într-o nouă celulă de plămân verde. Cantitatea de precipitaţii şi copaciii vor creşte, iar prezenţa norilor va fi benefică nu doar pentru oamenii deşertului care se vor bucura de răcoare, ci şi efectul de seră se va diminua, razele solare lovindu-se de nori şi întoarse în spaţiu.

Marele minus al proiectului este legat de costurile punerii lui în practică. După toate estimările, acestea s-ar ridica la 2.000 de miliarde de dolari pe an. Şi alte proiecte ecologice asemănătoare ar avea nevoie de investiţii la fel de serioase. Costurile pentru a implementa un recent studiu Harvard care urmăreşte captarea monoxidului de carbon din atmosferă s-ar ridica tot în jurul acestei sume. Pentru o tonă de poluant scos din atmosferă ar fi necesari 200 de dolari.

Un alt proiect, Sahara Forest, care a inceput deja sa fie dezvoltat in Tenerife, Oman si in Emiratele Arabe Unite, prevede construirea a sute de sere uriase, cu panouri solare, menite sa genereze electricitate prin activarea unor turbine. In plus, evaporand apa marina si folosindu-se de efectul de condens, serele ar urma sa produca de cinci ori mai multa apa decat cea necesara pentru buna lor functionare, surplusul putand fi folosit pentru dezvoltarea sub cerul liber a unui microclimat format din plante mai rezistente.

Charlie Paton, unul dintre membrii echipei, a explicat ca sistemul reprezinta o modalitate deja dovedita de a transforma mediile aride. Ferma solara utilizeaza instalatii care evapora apa marina si pompeaza aer rece si umed in sere. Prin acest procedeu, caldura din interior poate sa fie redusa cu circa 15 grade Celsius, in comparatie cu temperatura din exterior. In acelasi timp, efectul de condens generat de aceasta diferenta de temperatura asigura apa necesara pentru udarea plantelor si curatarea panourilor solare. “Prin urmare, avem in sere conditiile necesare de umiditate ridicata si temperatura scazuta”, explica Paton. Proiectantii au precizat ca in aceste sere pot fi cultivate aproape orice fel de plante. In serele demonstrative cresc deja legume precum rosii si castraveti. In ceea ce priveste ingrasamintele necesare dezvoltarii acestor culturi, ele pot fi extrase din mare.
Costul Proiectului Sahara Forest ar putea fi relativ scazut in conditiile in care aplicabilitatea tehnologiei folosite pentru realizarea a fost deja demonstrata, noteaza “The Guardian”. Proiectantii estimeaza costul construirii unor sere, ce se intind pe 20 de hectare si unde va fi aplicata metoda panourilor solare, la aproximativ 80 de milioane de euro. Potrivit lui Charlie Paton, diferite grupuri din tari din Orientul Apropiat, precum Emiratele Arabe Unite, Kuweitul sau Qatarul, s-au aratat deja interesate sa finanteze o serie de proiecte demonstrative. Noile sere, a subliniat cercetatorul, ar putea contribui la regenerarea panzelor freatice, a caror salinitate a crescut tot mai mult in urma exploatarii intensive practicate de serele de tip obisnuit, care extrag apa din sol. “Frumusetea sistemului Sahara Forest este ca poti inversa acest proces si transforma zone aride in pamant productiv din punct de vedere biologic”, a explicat Paton.

Alte idei sau afirmaţii

Incalzirea globala transforma treptat Sahara, dar si alte regiunile desertice, din zone preponderent aride in zone verzi, cauza fiind ploile din ce in ce mai frecvente, afirma specialistii. Un studiu al cotidianului Biogeosciencies vorbeste despre efectele incalzirii globale asupra regiunilor desertice ale Terrei, in special asupra Saharei. Studiul releva cresteri substantiale in cadrul vegetatiei din zonele centrale ale Chadului si din zonele vestice ale Sudanului.

“Schimbarea este posibila datorita aerului din ce in ce mai cald, care are o capacitate mai mare de a retine umezeala, fenomen care determina aparitia ploilor”, sustine Martin Claussen, specialist la Institutul de Meteorologie Max Planck din Hamburg, Germania, care nu a fost implicat in acest studiu. “Capacitatea de retinere a apei din aer este cauza determinanta” afirma tot Claussen.
Potrivit National Geographic News, aceste ploi pot revitaliza regiunile secetoase, fenomen care poate fi exploatat de fermieri si agricultori. De asemenea, frecventa din ce in ce mai mare a ploilor poate readuce in timp Sahara la conditia de savana, asa cum se considera a fi fost acum 12.000 de ani.
O schimbare climaterica a regiunilor desertice se observa si in imaginile surprinse din satelit asupra regiunii Sahel, o zona semi-desertica de 3860 de km, care delimiteaza Sahara la sud. De asemenea, tot imagini preluate din satelit intre 1982 si 2002 arata o inverzire treptata a acestei zone, ceea ce sustine ipoteza unei transformari gradate a acestei regiuni. Dar, desi imaginile din satelit nu surprind in mod vizibil acoperirea zonelor desertice cu vegetatie, totusi o inspectie riguroasa la nivelul solului scoate la iveala dovezi ale existentei acesteia.
Stefan Kropelin, specialist in studiul climei, sustine ca in sud-vestul Egiptului si in nordul Sudanului au aparut salcami, iar in vestul Saharei locuitorii au marturisit ca nu a fost niciodata atata ploaie si ca nu au vazut niciodata atat de multa vegetatie, ca in ultimii ani. Daca inainte nu exista nici macar un scorpion si nici macar un singur fir de iarba, acum oamenii isi plimba camilele in zone prin care nu s-a trecut de sute de ani. Acum poti gasi in aceste regiuni, mai demult aride, pasari, gazele, chiar si anumite specii de amfibieni, printre arbusti care cresc din ce in ce mai des si din ce in ce mai mari. “Situatia continua de mai mult de 20 de ani. Este incontestabil”, sustine Kropelin.
Si totusi, viitorul zonei nu este suta la suta predictibil. Martin Claussen este de parere ca previziunea asupra felului in care incalzirea globala va afecta regiunea nu este una usoara, din cauza influentei imprevizibile pe care o pot avea tipurile de vant de inalta atitudine, care imprastie ploile musonice.
Potrivit BBC News, desi initial s-a vehiculat ca incalzirea Terrei va determina o extindere a deserturilor, acum situatia pare sa fie una exact contrara. Specialistii sunt de parere ca un alt scenariu se poate derula in locul celui initial, in care apa si viata va pune stapanire pe zonele aride, lucru care determina ingustarea regiunilor desertice.
De asemenea, conform imaginilor din satelit surprinse asupra nordului Africii, desertul Sahara pare sa se retraga treptat, lucru care pare sa confirme aceasta ipoteza. Specialistii cred ca intensificarea ploilor in zonele aride poate fi cauza pentru retragerea gradata a acestora.
Farouk el-Baz, director al Centrului pentru Teledetectie de la Universitatea din Boston, sustine aceasta teorie si considera ca Sahara trece printr-o schimbare climatica de la conditii aride la conditii de umiditate. “Incalzirea pamantului va avea ca rezultat o mai mare evaporare a apei oceanurilor, ceea ce va determina mai multe ploi” afirma el-Baz.

Sursa informaţii: http://www.ziua.net/ ; http://www.nationalgeographic.com/ ; http://www.bbc.co.uk/ ; http://www.terramagazin.ro/ ; http://www.ecomagazin.ro/

Riscuri - Fumatul şi diabetul

Renunţarea la fumat poate duce la apariţia diabetului

Cercetarea a fost efectuată pe un eşantion de 11.000 de persoane de vârstă mijlocie.
O echipă de cercetători de la Şcoala de Medicină, din cadrul Universităţii Johns Hopkins, din Statele Unite ale Americii, a constatat că persoanele care se lasă de fumat prezintă un risc cu 70 la sută mai mare de a se îmbolnăvi de diabetul de tipul 2, comparativ cu persoanele care nu au fumat niciodată.
Cercetătorii americani spun că riscul crescut este pus pe seama faptului că persoanele care renunţă la acest viciu au tendinţa de a se îngrăşa în perioada imediat următoare.
În plus, rezultatele studiului arată că riscurile cele mai mari ca un fost fumător să se îmbolnăvească de diabet sunt în primii trei ani. Mai mult, oamenii de ştiinţă susţin că persoanele care nu renunţă la fumat prezintă un risc mai mic de a dezvolta diabet de tip 2, însă cu 30 la sută mai mare decât cei care nu au fumat niciodată.

Cu toate acestea, specialiştii atrag atenţia că această descoperire nu trebuie folosită ca scuză pentru a nu renunţa la fumat. Importanţa acestui studiu constă în avertizarea asupra riscului fumatului.
"Mesajul este: Nu vă apucaţi de fumat. Dacă fumezi, renunţă. Este cel mai bun lucru de făcut, însă oamenii trebuie să fie atenţi la greutatea lor", spune Hsin-Chieh Yeh, coordonatorul studiului. Cercetarea a fost efectuată pe un eşantion de 11.000 de persoane de vârstă mijlocie, care nu au avut diabet în perioada 1987-1989. Pacienţii au fost monitorizaţi timp de 17 ani şi le-au fost colectate în mod frecvent date despre nivelurile de glucoză din sânge sau greutate.
Peste 500.000 de români suferă de diabet zaharat de tip 2, potrivit datelor Federaţiei Române de Diabet. Potrivit medicilor, diabetul de tip 2 apare la persoanele adulte, iar printre factorii care duc la apariţia acestei afecţiuni se numără stilul de viaţă nesănătos, alimentaţia hipercalorică, bogată în grăsimi saturate şi glucide rafinate, sedentarismul, fumatul, consumul crescut de alcool şi obezitatea abdominală.
În acelaşi timp, diabetul zaharat de tip 2 poate duce la cardiopatie ischemică, infarct miocardic, poate provoca arteriopatii, tulburări circulatorii, insuficienţă renală, retinopatie diabetică şi neuropatie periferică.

Portocalele şi mierea – alimente care te ajută să renunţi la fumat

Sucul natural din grapefruit sau portocale are capacitatea de a scădea nivelul de nicotină prezent în organism.
Medicii spun că primele zile sunt cruciale în cazul persoanelor care au renunţat la fumat. Explicaţia? Dependenţa de nicotină creează starea de agitaţie, de unde şi tendinţa persoanelor de a-şi aprinde o ţigară pentru a se calma.

Experţii site-ului WellnessStarts.com spun că există câteva alimente care sunt la îndemâna tuturor pentru a trece mai uşor peste perioada de cel puţin două săptămâni de după, interval în care riscul de a reîncepe să fumezi este destul de ridicat. Astfel, sucul natural din grapefruit sau portocale are capacitatea de a scădea nivelul de nicotină prezent în organism. Specialiştii recomandă cel puţin două pahare de suc pe zi. Mierea este un alt aliment care scade nivelul de nicotină din sânge. Mai mult, mierea diminuează simptomele de sevraj, scade starea de iritabilitate, dorinţa de a mânca - stări des întâlnite în rândul persoanelor care vor să renunţe la fumat.
În acelaşi timp, plantele pot fi şi ele un bun aliat în astfel de momente. Specialiştii susţin că ghimbirul, ovăzul sălbatic şi sunătoarea sunt câteva dintre plantele recomandate persoanelor care vor să renunţe la acest viciu.

Astfel, ghimbirul are capacitatea de a reduce stările de vomă resimţite în special dimineaţa, în primele zile în care ai renunţat la ţigări. Se recomandă ca la micul dejun să adăugăm câteva picături de extract natural de ghimbir într-un pahar de suc de fructe. Mai mult, ghimbirul poate fi adăugat în băutură ori de câte ori apare dorinţa de a aprinde o ţigară. Sunătoarea are rolul de a calma stările de anxietate şi nervozitate des întâlnite în rândul persoanelor care doresc să renunţe la acest viciu. Specialiştii spun că ceaiul de sunătoare este recomandat să fie băut seara înainte de culcare, deoarece acesta are efectul de calmare. Dacă e băut în timpul zilei, ne vom confrunta cu stări de moleşeală şi somnolenţă. Ovăzul sălbatic este foarte eficient pentru refacerea echilibrului de vitamine din organism, extrem de afectat pe parcursul anilor în care am fost dependenţi de tutun. Specialiştii spun că vitamina C,D şi E ajută la depăşirea simptomelor apărute atunci când renunţăm la ţigări, precum pofta excesivă de a fuma, diminuarea senzaţiei de gură uscată şi a stărilor de nervozitate.

Ce băuturi scad riscul de apariţie a diabetului

Cafeaua şi ceaiul neîndulcite previn riscul de instalare a diabetului zaharat. Totuşi, medicii cred că nu cofeina este responsabilă de aceste beneficii, ci magneziul şi o serie de antioxidanţi.
Medicii australieni au descoperit recent că persoanele care obişnuiesc să bea cafea sau ceai fără zahăr sunt mai puţin expuse riscului de apariţie a diabetului zaharat de tip doi. Pentru realizarea acestei cercetări, specialiştii de la Universitatea din Sydney (Australia) au analizat rezultatele a nu mai puţin de 18 studii, la care au participat 500.000 de voluntari, informează BBC News Online. Potrivit medicilor, persoanele care beau trei-patru ceşti de cafea sau de ceai în fiecare zi reduc cu o cincime riscul declanşării diabetului de tip doi. Această protecţie oferită organismului ar putea să nu fie asociată cu cofeina, din moment ce cafeaua decofeinizată are cel mai mare efect dintre băuturile testate în cadrul acestui studiu.

Aceeaşi cantitate de cafea, însă decofeinizată, are un efect şi mai pronunţat, scăzând acest risc cu până la o treime, precizează specialiştii australieni. Cercetătorii australieni au remarcat, în urma analizei combinate a datelor, că fiecare ceaşcă suplimentară de cafea neîndulcită consumată în fiecare zi reduce riscul de apariţie a diabetului cu până la şapte la sută. În concluzie, oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Sydney consideră că nu cofeina din cafea şi din ceai este responsabilă cu aceste beneficii medicale, ci alţi compuşi din cele două băuturi, inclusiv magneziul şi o serie de antioxidanţi, cunoscuţi sub numele de lignani sau acizi clorogenici.
Diabetul zaharat de tip doi apare, de cele mai multe ori, după vârsta de 40 de ani, când organismul încă mai poate să sintetizeze insulină, însă în cantităţi insuficiente, ori atunci când insulina produsă nu mai acţionează corespunzător.

Potrivit medicilor specialişti, acest tip de diabet se tratează cu ajutorul unei diete sănătoase, care presupune reducerea semnificativă a consumului de zaharuri şi carbohidraţi, şi prin intensificarea activităţilor fizice. De asemenea, este necesar deseori tratamanetul medicamentos sau injecţiile cu insulină.

30 de minute de mişcare zilnic reduc cu 40% riscurile apariţiei diabetului

Până în anul 2025, numărul persoanelor care sunt afectate de diabet ar putea ajunge la 380 de milioane.
Cu ocazia Zilei Mondiale a Diabetului, sărbătorită pe 14 noiembrie, Federaţia Internaţională de Diabet atrage atenţia asupra riscurilor creşterii incidenţei diabetului la nivel mondial. Până în anul 2025, numărul persoanelor care sunt afectate de diabet ar putea ajunge la 380 de milioane.

În prezent, circa 250 de milioane de oameni suferă de această afecţiune în toată lumea, dintre care 55,2 milioane în Europa. "Creşterea cazurilor de diabet de la an la an este alarmantă, iar previziunile pentru viitor nu sunt deloc optimiste. Situaţia actuală este în primul rând dovada unei lipse de informare şi educaţie în cadrul publicului larg, dar şi a unei atitudini pasive generale. Prevenţia diabetului nu presupune deloc un efort deosebit, ci în primul rând asumarea unei vieţi echilibrate din punct de vedere alimentar şi al activităţii fizice", spune prof. dr. Nicolae Hâncu, preşedinte al Federaţiei Române pentru Diabet.
Cel puţin 30 de minute de mişcare zilnică pot reduce cu aproximativ 40 la sută riscurile apariţiei diabetului zaharat de tip 2, spun specialiştii. Medicii diabetologi atrag atenţia că un stil de viaţă nesănătos duce la apariţia acestei maladii. Sedentarismul, mâncărurile de tip fast-food, care au un conţinut caloric destul de ridicat, şi dulciurile sunt principalele cauze ale apariţiei acestei boli.

Diabetul nu se manifestă prin dureri, principalul simptom care ne trimite la medic. Semnele sale sunt mult mai greu de interpretat de către omul obişnuit şi pot părea inofensive. Iată care sunt acestea: sete exagerată, foame exagerată, pentru că, în lipsa insulinei, muşchii şi organele interne nu primesc energia de care au nevoie.
Odată diagnosticat diabetul, tratamentul este permanent. Diabeticul trebuie întotdeauna să-şi măsoare glicemia, să-şi administreze insulina, să păstreze o greutate normală, să controleze cantitatea de mâncare consumată şi să facă mişcare, recomandă medicii.

Fumatul ar putea ucide 1 miliard de oameni în acest secol. 94% din populaţia mondială este neprotejată

Fumatul ucide 5 milioane de oameni în fiecare an, cea mai mare parte a populaţiei mondiale nu este protejată de legi împotriva fumatului, iar avertismentele de pe pachetele de ţigări au efect mai mare daca sunt mai blânde, arată un raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, citat de Reuters.

Aproximativ 94% din populaţia Globului nu beneficiază de legi care să-i protejeze de acest obicei, iar cei 5 milioane de oameni care mor anual din cauza bolilor asociate fumatului s-ar putea transforma în 8 milioane până în 2030, majoritatea în ţări în curs de dezvoltare. Un alt studiu, al World Lung Foundation, avertiza în luna august că peste un miliard de oameni ar putea muri în acest secol din cauza bolilor asociate fumatului, dacă trendul continuă. De asemenea, raportul OMS spune că alte 600.000 de persoane mor în fiecare an din cauza fumatului pasiv, acestă consecinţă a fumatului fiind responsabilă de mai multe boli grave, dar şi de pierderi de zeci de miliarde de dolari anual. Fumatul este considerată în continuare principala cauză a morţii care poate fi prevenită.
OMS notează un progres, în 2008, în ceea ce priveşte introducerea în lume a legilor anti-fumat, ponderea noilor protejaţi crescând cu 2,3% la nivel mondial, sau 154 de milioane de oameni. Potrivit raportului OMS, în ultimii 30 de ani numărul fumătorilor a scăzut în rândul ţărilor dezvoltate precum SUA, Franţa, Japonia, dar a crescut în cele subdezvoltate. Şapte state - Columbia, Djibouti, Guatemala, Mauritius, Panama, Turcia şi Zambia - au introdus legi împotriva fumatului în 2008.

Acţiunile pentru prevenirea fumatului sunt reduse din lipsă de fonduri, iar valoarea totală a acestora într-un an este depăşită de 173 de ori se suma colectată la nivel mondial din taxe atribuite ţigărilor.
Majoritatea eforturilor luate OMS împotriva tutunului sunt orientate spre Conveţia Cadru asupra Controlului Tutunului, un tratat internaţional ratificat de aproape 170 de ţări în 2003. Teoretic, statele sunt obligate să acţioneze pentru reducerea consumului de tutun, însă nu este clar cum sau dacă ele pot fi sancţionate pentru neîndeplinirea obligaţiilor.
În cadrul mic studiu, o echipă de psihologi din SUA, Germania şi Elveţia a demonstrat că mesajele de avertizarea fără legătură cu decesul, precum "fumatul te face mai neatrăgător", sau "fumatul îi afectează puternic pe apropiaţii tăi", au un efect mai puternic asupra fumătorilor. Mesajele de genul "Fumatul ucide", care le reaminteşte fumătorilor de consecinţele fatela ale obiceiului, s-ar putea să-i facă să fumeze mai mult ca o modalitate de a se împăca cu inevitabilitatea morţii.

Expoziţie - arhitect Ion Mincu - Muzeul Naţional de Artă

Ion Mincu. Desene şi proiecte de arhitectură

Ion Mincu (1852-1912) este creatorul stilului neoromânesc în arhitectură. Sursele sale de inspiraţie au fost arhitectura bisericească bizantină, arhitectura vechilor conace boiereşti şi a caselor ţărăneşti, precum şi pitorescul mahalalelor bucureştene, care păstrau elemente cu influenţe orientale.

În expoziţie sunt prezentate şase foi de examen cu schiţe de proiecte pe teme date şi trei carnete însumând 85 de schiţe din perioada studiilor lui Ion Mincu la Şcoala Naţională de Belle Arte din Paris. La acestea se adaugă desene şi acuarele cu peisaje şi vestigii arheologice din timpul călătoriilor sale în Italia, precum şi trei schiţe pentru proiectul restaurantului cu specific românesc care urma să fie instalat la Expoziţia Universală de la Paris din anul 1889. Din expunere face parte şi unul dintre planurile de faţadă pentru Şcoala Centrală de Fete, cel mai reprezentativ proiect arhitectonic în stil neoromânesc al lui Ion Mincu. Se mai pot vedea, de asemenea, schiţe de arhitectură funerară şi de mobilier bisericesc realizate de marele arhitect.
Această expoziţie are loc la Muzeul Naţional de Artă în perioada dintre 15 aprilie 2009 (miercuri) - 31 ianuarie 2010 (duminică)
ADRESA: Calea Victoriei 49-53, Bucureşti, România

Cabinetul de Desene şi Gravuri al Muzeului Naţional de Artă al României prezintă expoziţia temporară Ion Mincu. Desene şi proiecte de arhitectură, deschisă publicului în cadrul Galeriei de Artă Românească Modernă, în sălile dedicate expunerii de arte grafice. Organizatoarea expoziţiei este Elena Olariu, specialist al Muzeului Naţional de Artă al României.


Expoziţia Ion Mincu. Desene şi proiecte de arhitectură este o premieră absolută, întrucât treizeci şi cinci de proiecte şi desene, la care se adaugă trei carnete de schiţe ale marelui arhitect, sunt expuse pentru prima dată într-un muzeu. Lucrările fac parte dintr-o nouă colecţie dedicată desenelor de arhitectură din cadrul Cabinetului de Desene şi Gravuri, iniţiată în anul 2005. Toate schiţele şi proiectele lui Ion Mincu provin din fondul Muzeului Al. Saint-Georges.