Despre oameni si jocuri video - viata reala si/sau viata virtuala

Partea buna a jocurilor video

de Alexandra Lia Grindean , 18 Februarie 2011 , 9am.ro

Cea mai mare prejudecata legata de jocurile video este ca acestea ar constitui o pierdere de vreme sau o modalitate de escapism din viata cotidiana, dar lucrurile nu stau tocmai asa.
Potrivit oamenilor de stiinta, care au cercetat jocurile video mai mult de un deceniu, acestea ar fi cea mai productiva modalitate de ati petrece timpul liber. Jocurile video nu sunt folositoare atunci cand vine vorba de productivitate, insa acestea produc ceva mult mai important – emotii puternice si relatii sociale care ne pot schimba viata si ne pot ajuta sa schimbam lumea, scrie Huffington Post. In momentul de fata exista mai mult de jumatate de milliard de oameni in intreaga lume care se joaca jocuri video cel putin o ora pe zi. Majoritatea oamenilor incep de mici acesta pasiune, iar pana ajung la varsta de 21 de ani, multi dintre ei au la activ mai mult de 10.000 de ore, cam la fel de mult timp cat petrec in scoala.

9am209396 la 17 Februarie 2011, ora 20:53

Am 33 de ani. Seria Call of duty MOH Counter strike Need for speed si multe alte jocuri pe care acum nu mi le amintesc mi-au ocupat timpul liber. Pot vorbi greaca engleza si franceza fluent. Jocurile video iti dezvolta reflexele, face creierul sa reactioneze constant la nevoile jocului. O simpla plimbare nu ar putea face asta. Deci sunt de acord cu oamenii de stiinta. Jocurile sunt cheia succesului. Pentru alte detalii cauta-ti subiecte despre activitatea cerbrala- creierul antrenat.

Eroi în viaţa virtuală, învinşi în lumea reală

articol de Mihaela Dincă , Marţi 1 mar 2011 , ziar Adevarul
Un joc pe calculator te poate face să pierzi tot: familia, prietenii şi locul de muncă. Pentru unii este un vis urât, alţii l-au trăit deja. A fost mai bine de 10 ani prins într-un joc care i-a schimbat complet viaţa. Îşi spune AsaSinA, aşa cum îl ştiu prietenii lui din mediul virtual.
„Jucam opt ore pe zi. Veneam de la serviciu, mă aşezam la calculator şi mă culcam la 2.00-3.00 dimineaţa", povesteşte AsaSinA. În joc, femeie, dar în lumea reală, un bărbat de 33 de ani. Jocul care l-a prins se numeşte „Lineage II", un fantasy Massive Multiplayer Online Role-Playing Game (MMORPG), care aduce zilnic online 5.000 de playeri din România.
Prietenii din lumea virtuală i-au devenit, timp de 10 ani în care jocul a fost pe primul loc în viaţa lui, şi singurii amici din lumea reală. Mai ales după ce s-a despărţit şi de soţia lui, pe motiv că „nu-i înţelegea pasiunea". „Patru ani de relaţie, doi ani de căsnicie. Ea nu mă înţelegea şi nu se implica în ce-mi plăcea mie. În ultima perioadă a relaţiei începuse să-mi reproşeze că mă joc şi că nu mai avem viaţă socială", încearcă să explice AsaSinA.
Susţine că nu regretă că s-a despărţit de soţie, sugerând faptul că pasiunea lui era doar un lucru care a accentuat prăpastia dintre ei. Priveşte însă cu regret către cei 10 ani în care viaţa lui a însemnat doar „Lineage". „Pentru mine, viaţa reală a învins, după mulţi ani risipiţi - am pierdut licenţă la facultate, examene. N-aş mai face acelaşi lucru pentru că am îmbătrânit. Acum am contact cu jocul doar ca asistent de administrator. Joc foarte rar", spune AsaSinA. Momentul care l-a făcut să-şi dea seama că trebuie să se oprească a fost atunci când s-a trezit singur. A înţeles că prietenii din lumea virtuală nu-i pot înlocui pe cei din lumea reală. Mai mult, îşi aminteşte că a pierdut şi un loc de muncă bun, de specialist IT, din cauza jocului. „Eram dependent de joc. Într-o zi m-am trezit singur". Acum are o nouă relaţie, un nou loc de muncă, şi încearcă să rămână conectat cu oamenii din lumea reală. Îşi aminteşte că în urmă cu câţiva ani avea întâlniri frecvente cu oamenii din joc. Se întâlneau în lumea reală, ieşeau la bere, la o discuţie.
Întâlniri între gameri
AsasinA vorbeşte cu admiraţie despre alţi colegi de joc care şi-au întemeiat relaţii chiar prin intermediul acestui canal. Un exemplu este Blonda, o tânără de 21 de ani, care este prinsă de joc de mai bine de doi ani. Joacă în prezent patru ore pe zi şi spune că acest lucru nu-i afectează viaţa de student. Pe actualul ei partener de viaţă l-a cunoscut tot în joc, în urmă cu ceva timp.
El este administratorul unui server şi s-au văzut faţă în faţă la o întâlnire cu gaşca din joc. „El m-a plăcut, dar nu mi-a spus nimic atunci. După ce am terminat o relaţie în care eram implicată, un prieten comun ne-a făcut să ne întâlnim", povesteşte Blonda. O altă jucătoare şi-a părăsit prietenul pentru un gamer francez, cu care s-a cunoscut în „Lineage II". La două săptămâni după ce au interacţionat în joc, ea s-a mutat în Franţa.
Un pas spre adicţie
Întâlnirile cu prietenii din joc au devenit însă din ce în ce mai rare pentru cei care s-au lăsat de această pasiune. „Am rămas prieten cu mulţi. Dar sunt amintiri şi atât", spune AsaSinA. „Sunt puşti care nu-şi dau seama în ce intră. Unii sunt buni, altii urmează să ajungă foarte buni". AsaSinA a încercat să stea de vorbă cu o parte din tinerii care se apucă acum de joc. „Ei spun că nu îţi creează dependenţă. Îşi dau seama când ajung ca mine". 
Neoficial în România
„Lineage II: The Chaotic Throne" este un fantasy Massive Multiplayer Online Role-Playing Game, în care acţiunea se petrece cu 150 de ani înaintea primului joc, numit „Lineage". Lumea lui Lineage II, un joc lansat în Coreea de Sud în 2003, este un pământ sfâşiat de război, iar trei regate rivalizează pentru putere. Playerii pot juca pe serverele oficiale din SUA şi din Europa, însă trebuie să plătească o taxă. În România există mai multe servere neoficiale, unde jucătorii se pot loga fără să plătească nimic. Aceştia îşi creează un avatar şi pot interacţiona cu ceilalţi jucători. Nu pot deveni însă renumiţi la nivel mondial pentru că nu joacă pe serverele oficiale şi nu pot câştiga bani din joc. Singura modalitate de a câştiga bani, pentru cei care joacă oficial, este prin vânzarea caracterelor, după ce acestea devin puternice.
Pasiune până la epuizare
Mulţi gameri îşi petrec nopţile în săli de joc
În urmă cu câteva săptămâni, un bărbat din China a murit de epuizare, după ce s-a jucat non-stop pe calculator, timp de trei zile, într-un Internet cafe din Beijing. Cazuri tragice ca acestea s-au întâmplat însă de mai multe ori de când febra jocurilor pe calculator a cuprins lumea. În 2009, un adolescent britanic a ajuns la spital după ce a jucat 24 de ore „World of Warcraft", un joc similar cu Lineage. La fel, în 2005, un tânăr de 28 de ani din Coreea de Sud a murit după ce s-a jucat fără pauză pe computer timp de 50 de ore. Prezenţa unor cazuri extreme în lumea playerilor este confirmată şi de rezultatele mai multor studii la nivel internaţional, care arată că din ce în ce mai mulţi adolescenţi, dar şi adulţi devin dependenţi de jocuri.
Potrivit unei cercetări citate de AFP, aproximativ unul din zece copii americani care folosesc jocuri video ar putea fi dependenţi de această metodă de petrecere a timpului. Aproape 90% din tinerii între 8 şi 18 ani au declarat că folosesc jocurile video, iar 8,5% din ei demonstrează „modele de joc patologice" şi prezintă cel puţin 6 din cele 11 simptome clinice ale dependenţei. În medie, un tânăr petrece 16,4 ore pe săptămână jucându-se pe calculator sau pe consolă.
Înaintea sexului
Jocurile pe calculator au intrat şi în dormitor, susţin 70% din femeile care au participat la un studiu şi care se plâng că partenerul le acordă mai puţină atenţie decât computerului. Potrivit unei cercetări citate de „The Daily Mail", 50% din bărbaţi au refuzat sexul pentru a se juca pe calculator, iar 5% spun că pasiunea lor i-a costat chiar relaţia. Cel mai „vinovat" joc este „Call of Duty", urmat de „Football Manager", „Grand Theft Auto", „Fifa" şi Medal of Honor. 4 din 10 gameri recunosc că se joacă în fiecare noapte.
Game over: când jocul devine dependenţă
Dependenţa de jocuri pe calculator este ca orice altă adicţie, nocivă precum jocurile de noroc, drogurile sau alcoolul, spune psihoterapeutul Cristiana Leviţchi. „Internetul şi calculatorul sunt instrumente folositoare, însă depinde cum le folosim. Jocul pe calculator este virtual, este ca şi cum trăim într-o altă lume. E o lume paralelă, fără legătură cu realitatea", adaugă Leviţchi. Nu oricine ajunge însă captiv în aceste jocuri pe calculator şi, implicit, în lumi virtuale în care îşi poate crea o identitate ireală.
„Cei care ajung dependenţi au un fond mai adictiv sau sunt persoane timide, cu probleme în a se integra în societate. De obicei, sunt băieţi, adolescenţi, care nu pot avea un contact fizic real cu o persoană şi caută un refugiu pe internet, unde este mai simplu să se dezvolte", mai spun specialiştii. Cei care ajung să conştientizeze faptul că au o problemă ar trebui să facă în primul rând o vizită la psihiatru, iar apoi să apeleze la consiliere psihologică. De multe ori, problema de fond nu e dependenţa, iar pentru a rezolva adicţia trebuie descoperită cauza reală. „Poate a preluat o dependenţă din familie, sau poate este vorba de o serie de trăiri: neîncredere, deprimare, complexe de inferioritate, mai ales sociale. Mulţi ajung captivi în lumea virtuală din lipsă de prieteni în lumea reală", afirmă Cristiana Leviţchi.
Prieteni ireali
Relaţiile create în interiorul unui astfel de joc sunt de cele mai multe ori baloane de săpun. Atât în cazul prieteniilor, cât şi în cazul relaţiilor de iubire, ceea ce îi leagă pe parteneri este o pasiune comună, cea pentru joc. Dacă pasiunea dispare, este foarte posibil să se piardă şi lucrurile bune din relaţie.
„Într-o prietenie e nevoie de mai mult. Poate nu au valori comune, un stil de viaţă asemănător", crede psihoterapeutul. Dacă relaţiile din interiorul jocului sunt, de fapt, unele la distanţă, cele din lumea reală sunt greu de menţinut în cazul în care unul dintre parteneri este dependent de jocuri pe calculator. Dacă acesta nu-şi rezolvă problema, e căsătorit de fapt cu dependenţa, iar familia este pe locul doi.
"Cei care ajung dependenţi sunt persoane timide, cu probleme în a se integra în societate. De obicei, sunt băieţi, adolescenţi, care nu pot avea un contact fizic real cu o persoană şi caută un refugiu pe internet." - Cristiana Leviţchi psihoterapeut

Romania, te iubesc: Second Life - viata virtuala

StirileProTV.ro

de la "Romania, te iubesc", PRO TV : Second Life, jocul inventat in urma cu 6 ani, numara acum nu mai putin de 16 milioane de oameni care petrec in acest spatiu virtual si 12 ore pe zi. Nu este de mirare succesul pe care il are acest joc, avand in vedere ca distanta de la inhibitie la dezinhibitie e doar de un singur click si ca este singurul mediu in care domneste libertatea absoluta. Mai mult decit atat, o gospodina din Germania a devenit recent milioanara in dolari cat se poate de reali, dupa ce a facut o serie de tranzactii imobiliare intr-o lume pur virtuala - Second Life. Reversul medaliei este insa unul dureros: divorturile din viata reala, cauzate de aventurile pur virtuale, sunt un fapt.

De cand suntem mici visam la tot felul de experiente si ne punem o groaza de intrebari. Calculatorul ni le ofera. Daca te intrebi cati locuitori are un mic orasel din Asia, internetul iti raspunde in 30 secunde. Daca ai vrea sa vezi un animal disparut demult, nu mai e nevoie sa mergi la muzeu sau sa cumperi carti rare si scunpe. Daca iti doresti senzatii tari, nu merita sa pleci in excalade pe munti. Totul se rezolva cu un click. Totul la tine acasa, la dispozitia ta oricand, fara sa-ti ceara nimic. O fi bine? O fi rau? Poate nici bine, nici rau ci doar foarte diferit de cum era inainte de a avea calculator si internet. Asta face ca generatiile sa fie foarte diferite intre ele si sa aiba impresia ca nu mai gasesc activitati similare. 

Psiholog Anca Pietraru : Uneori pare o ocupatie la moda, alteori devine o problema iar alteori chiar o drama. De la copii a caror dezvoltare verbala, intelectuala, relationala si afectiva se opreste, la adolescenti care abandoneaza scoala si orice alte activitati, la adulti care renunta la serviciu si isi pericliteaza relatia cu partenerul si proprii copii, intalnim toate tipurile de situatii. Jocurile online par a fi in top dar si "hoinaritul" pe diferite site-uri, chat-urile si filmele descarcate de pe net. De fapt, timpul ocupat cu statul pe net este atat de mare incat putem spune ca persoana ajunge sa paraseasca viata reala, locul si timpul in care traieste si sa le inlocuiasca cu o viata virtuala. Impatimitii jocurilor si filmelor sunt de fapt cu gandul, dorintele si visele in planul "realitatii" din spatele ecranului. Fie ca este vorba despre relatii cu alti jucatori, cu cei cunoscuti pe chat sau cu personajele din filme, ele devin mai importante decat ceea ce se intampla in viata reala. Daca privim ca un refugiu acest comportament, ne intrebam ce a dus la el, ce anume a fost de nesuportat in viata reala astfel incat persoana a ales sa o paraseasca in favoarea celei virtuale: dezamagirea in relatiile cu partenerul, colegii sau familia; senzatia de neputinta, de inferioritate; depresia care l-a izolat de lume, neincrederea in el insusi; incapacitatea sau dificultatea de a investi afectiv intr-o activitate sau relatie reala; efortul care este necesar pentru alte placeri sau activitati relaxante (distractii, sport, hoby-uri). 
Am vorbit intr-un articol despre dependenta de internet dar reluam intr-un fel aceasta tema si ii adaugam noi aspecte pentru ca ea este intr-adevar o problema care merita toata atentia noastra din moment ce atat de multe persoane, de toate varstele, sunt afectate de ea. Asadar pentru inceput, ne intrebam: 

• Care sunt cauzele care au dus la alegerea acestei vieti virtuale?
• Care sunt consecintele asupra respectivei persoane sau asupra celor din jur?
• Care ar fi modalitatile prin care putem aborda aceasta problema?
• Ajung aceste persoane sa ceara sau sa beneficieze de ajutor psiho-terapeutic, de consiliere sau sa reia comunicarea cu persoanele reale din viata lor?
• Exista modalitati de prevenire si care sunt ele?
• Putem ajuta persoanele care nu cer acest ajutor si care nu sunt constiente de consecintele care decurg din aceasa izolare?
• In cazul special al copiilor si adolescentilor, ce pot face parintii pentru a-i ajuta sa-si continue dezvoltarea si evolutia scolara si relationala?
• In cazul in care un adult este in aceasta situatie, ce poate face partenerul sau cei apropiati pentru el?
• Cum se modifica relatiile parinti-copil cand apare o astfel e "problema"?

Va rog sa ascultati totodata pe cineva dependent de internet, fara a mai putea scapa de aceasta problema : http://www.trilulilu.ro/leomiro/b51130dab8d270 , http://www.trilulilu.ro/axn/b3d4e846e17c40