And I Say Romania Is My Country…

Tiberiu Lovin - Corespondenţă din Athens, SUA.
Nicoleta Corbu i-a trimis un nou material simpatic din State. Cum credeti ca reactioneaza americanii cand le spune ca este din Romania? Si unde se afla tara asta cu nume exotic? Merita sa va delectati cu povestile ei. Sunt ca savarinele de odinioara. Sa te lingi pe degete. De data asta miscand cursorul pe text.
“Încă nu mă pot obişnui cu stilul american. Cu acea politeţe formală înnebunitoare. Toată lumea te întreabă ce faci. Nimeni nu vrea să afle cu adevărat ce faci. Nici în România nimeni nu vrea să afle cu adevărat ce faci, totuşi proverbialul „ce mai faci?” e urmat de măcar cinci minute de conversaţie. De fapt probabil e vorba de puterea obişnuinţei, adevărul e că nici în cele cinci minute româneşti nimeni nu e interesat de ce mai faci de cele mai multe ori. Ceea ce mă frapează însă este că americanii nu devin obosiţi niciodată de chestia asta. In timp ajungi să faci acelaşi lucru. E contagios. Partea cea mai frumoasă este când mă întreabă de unde sunt. Pentru că au două reacţii tipice. Prima e foarte entuziastă: „Wow! Really? Wow!”. De parcă ar şti pe dinafară totul despre România şi wow, ce chestie, chiar uite pe cineva de acolo. A doua e încă şi mai imbecilă: din care parte a României? Nu, să nu vă imaginaţi că ştiu despre Transilvania. Sau ştiu, dar în niciun caz nu fac legătura cu România. Întrebarea e absolut gratuită. Le e egal dacă spun din Sud sau din Nord sau din Centru. De regulă răspund că din capitală, adăugând şi care este asta. Dar de fiecare dată nu pot să nu mă gândesc la bancul ăla cu „de unde eşti maică aşa negru?” . Raspuns: „din Togo”. Intrebarea fatala: „Şi al cui eşti tu maică din Togo?”. Cum m-am convins însă că oamenii habar n-au despre ce vorbesc, dar probabil le sună exotic. Întâmplarea face să locuiesc într-un complex de apartamente universitare, într-un apartament cu 4 camere, cu încă 3 mexicance. Tot timpul m-am întrebat cum de am nimerit cu mexicance (întâmplarea e una fericită, fetele sunt cel puţin ok, dar eram curioasă), dacă a existat un criteriu. Şi am aflat. Mi-a povestit un prieten al fetelor că era la Recepţie când se discuta despre apartamentul nostru şi oamenii spuneau că a patra (eu, fetele fiind aici deja de anul trecut) e cineva din America Latină. Adică oamenii s-au gândit că România e în America Latină şi drept urmare s-au gândit să mă repartizeze cu alţi vorbitori de spaniolă. Şi asta nu este nimic. Îmi povesteşte un alt prieten, ecuadorian, despre cursul lor de Economie mondială. Profesorul întreabă un amfiteatru de studenţi unde se află Uruguay (pe ce continent adică). Din 100 de studenţi ştiu cam 10. Şi asta la un curs de Economie mondială. Profesorul însă adaugă foarte sigur de el: în America de Sud, dar nu din oricare parte, ci din Nordul Americii de Sud. Minunat. Dar aşa o fi în economia mondială… Aşa că ce să mă enervez eu că oamenii nu au auzit de România. And I Say Romania Is My Country… M-am gândit. De azi încolo voi răspunde la întrebarea cheie cu accent hispanic“.