Stema românilor din Tribalia

Iatã cã din strãfundurile istoriei, gãsim dovada peremptorie a existentei Tribaliei, prin descoperirea "Stemei Tãrii" alãturi de steagul în 5 dungi pe care Mihail Kogãlniceanu, marele om de stat român l-a înmânat lui Vasile Ion Câncea-Levski în anul 1863, ca simbol al unitãtii nationale a românilor de pe ambele maluri ale Dunãrii.
Stema poartã desenul unei bufnite si al unui mistret strãpuns de o sãgeatã, simbolizând întelepciunea poporului [bufnita], si curajul de a înfrunta si rãpune dusmanul cel mai primejdios [mistretul].
Lupta intereselor strãine de separare a românilor din Tribalia de cei din Valahia, de supunere a lor si desnationalizare petrecutã de-a lungul întregii istorii balcanice este total doveditã prin documentele mai vechi sau mai recente puse în valoare de cercetãtorul român-tribal: Ion di la Vidin. Prin prisma acestei documentatii, nu este surprinzãtor faptul cã si dupã 1866, istoricii interesati sã lase în tenebre adevãruri supãrãtoare intereselor sârbesti, grecesti sau slavone, au lãsat în mod interesat sã se astearnã praful uitãrii peste realitatea existentei istorice a Tribaliei si implicit a tot ceea ce ar fi dovedit existenta aceasta, asa cum este aceea a steagului si stemei TRIBALIFI. Despre românii de pe malul drept al Dunãrii nu se va mai vorbi. Epoca fanariotilor a accentuat mult aceastã uitare. Interesele ulterioare ale caselor de Habsburg si Hohenzollern, ambele de esentã germana, pentru mai usoarã supunere a popoarelor din Balcani au contribuit din plin la consolidarea frontierei dunãrene dintre cele douã teritorii românesti. Interesele rusesti de expansiune slavã si implicit de dominatie în Balcani pentru a ajunge la Marea Egee -visul lui Petru cel Mare- au impus de asemenea aceeasi strategie, de desfiintare a grupurilor neslavizate, mergându-se pana la strãmutãri de populatie româneascã din Tribalia spre Ucraina si sudul Basarabiei. Toate aceste ticãlosii premeditate sunt ascunse cu grije de istoricii aserviti intereselor acestor puteri, fie prin originea lor, fie pentru cã "adevãrul" istoric este scris întotdeauna de învingãtor. Si cu toate cã românii s'au luptat vitejeste mii de ani ca sã-si pãstreze fiinta nationalã, tesãtura de pãianjen a intereselor unor mari puteri ca Austria, Rusia si Turcia au dictat destinul acestui popor pasnic, harnic si cinstit. Un destin tragic care a fost plãtit cu milioane de victime în decursul secolelor si pentru a cãrui schimbare înspre bine ne luptãm noi astãzi, urmasii acelor martiri de altãdatã, pentru ca stergând praful cu grijã asternut de asupritori, sã arãtãm lumii întregi adevãrul. Sã ne strigãm cu forta dragostei de libertate dreptul nostru la acest pãmânt care a fost de totdeauna si este ROMÂNESC.
Sã stie dusmanii ca noi nu i-am uitat si cã dacã istoricii lor ne-au trecut sub uitare, noi ne-am scris istoria noastrã, spusã din gurã'n gurã si pãstrata prin limba noastrã strãmoseascã, româneascã. Trãiascã România Mare, a tuturor românilor.
Sursa: Valentin TITUS
Libertatea, New York, Anul VI, Nr. 52, Dec. 1986