Timocul e pământ românesc

Am preluat acest articol fiindcă el este 100% în concordannţă cu opinia mea relativă la chestiunea timoceană, pe care desigur o cunosc foarte puţini. E tmpul să spunem că prietenia româno-sârbă nu e decât o abureală. Redau integral articolul şi cei care mai au posibilitatea să îl reproducă şi să îl împrăştie pentru a fi citit de cât mai mulţi oameni interesaţi de chestiune şi nu numai sunt rugaţi să o facă.

Pana cand sa mai induram, noi, romanii timoceni ?
Libertatea trebuie sa ne calauzeasca spre victorie ! Iar Victoria consta in cucerirea independentei !
Am suferit sub turci, acum suferim sub sarbi, dar gata ! Ajunge ! E timpul sa luam atitudine si sa ne ridicam impotriva dusmanului nostru, al neamului geto-dac (romanesc).
Toate minoritatile din Serbia ne sustin si ne vor sustine in continuare, indiferent de modul de actiune pe care il vom adopta !
Croatii, Albanezii, Bulgarii, Slovacii, Ungurii, si Bosniecii ne sustin si ne vor ajuta sa fim liberi.
Timocul este pamant geto-dac, adica romanesc, a facut parte din regatul tracic al lui Burebista,devenind apoi provincie romana (Dacia Ripensis), populatia Timocului si Moravei fiind tracica, adica romaneasca.

A urmat perioada bizantina. Invazia slava din sec. 6-7 nu a lasat urme semnificative în aceasta zona.
Acest fapt ar putea fi cauza mentinerii unei populatii romanesti pâna pâna în ziua de azi.
A umat apoi perioada sub imperiul vlaho-bulgar al Asanestilor (Dinastia Asan)
Principele sârb Stefan Uroš IV. Dušan (1331 - 1355) reuseste sa aduca sub stapânirea Serbiei pentru scurt timp regiunea dintre râul Morava si masivul muntos Homolije.
Catre sfârsitul secolului XIV, regiunea intra complet sub stapânirea Imperiului Otoman. Stapânirea otomana este întrerupta doar de o scurta perioada habsburgica (1718-1739).
Pâna în 1817, anul reînfiintarii statului sârbesc, românii timoceni traiau într-o unitate administrativa comuna care se numea „Provincia Morava - Lom“ si care era situata pe o mare parte a teritoriului vechii provincii Moesia Superior si pe teritoriul Daciei Aureliene.
În perioada ocupatiei turcesti, aceasta zona a format “Pasalâcul de Vidin”, cu centrul administrativ la Vidin.
Unii istorici sârbi si bulgari spun ca, în antichitate, în Peninsula Balcanica traiau trei mari popoare: celtii, traco-dacii si ilirii. Celtii din Balcani au disparut fara urmasi, din iliri au aparut albanezii, din triburile tracice ale getilor si dacilor au aparut romanii si timocenii, din ceilalti traci sudici si macedoneni au aparut aromanii (vlahi), fratii romanilor de pretutindeni.
Alti istorici precizeaza ca Serbia a aparut abia în perioada 1718-1739, ca o creatie a politicii austriece care cauta sa faca un pas în Peninsula Balcanica.
Serbia nu avea autonomie nationala sau locala. La sud, Serbia se întindea pâna în apropierea Pasalâcului de la Belgrad, care era sub stapânire otomana. În timpul primei rascoale sârbesti împotriva turcilor (1804-1806) eroul Caragheorghe, pentru a putea face legatura cu trupele rusesti din zona Vidinului, a cerut sa se rascoale si populatia din judetele timocene, care apartineau Pasei de la Vidin. Cu anumite ocazii, românii s-au aliat cu sârbii, însa nu au avut multe de câstigat din acest tip de politica.
Cu alte ocazii s-au împotrivit unor rascoale, cum a fost cea condusa de haiducul Veljko Petrovic. Caragheorghe împreuna cu o armata de 3.000 de oameni a desfintat satele “neascultatoare” locuite de români, cerând înca din anul 1809 ca granita rasariteana a viitoarei Serbii sa fie râul Timoc. La Pacea de la Bucuresti din mai 1812, sultanul turc a refuzat sa cedeze judetele Timocul Negru si Craina. Astfel, pâna în 1833, granita rasariteana a Serbiei era masivul muntos Omolie (Homolije), neexistând astfel vecinatate cu Tara Româneasca.
Milos Obrenovici, un erou national sârb, reia miscarea de eliberare a poporului sau, si obtine în aprilie 1815 autonomia Serbiei, în limitele Pasalâcului de Belgrad, reusind anexarea zonei locuite de românii apuseni dintre Morava de Est si Timoc, însa nu a cucerit Timocul si Craina.
La Pacea de la Adrianopole din 1829 si prin Hatiseriful de la 1830, Milos Obrenovici solicita anexarea judetelor majoritar românesti, Timoc si Craina. Printr-o interventie militara trei ani mai târziu, acestea sunt ocupate, iar granita cu Bulgaria este stabilita pe râul Timoc. În acest mod, se realizeaza pentru prima data o segregatie între românii din Timocul sârbesc si cei din Timocul bulgar. De asemenea, pentru prima data în istoria sa, Serbia reuseste sa se învecineze cu Tara Româneasca.
Obrenovici initiaza un program agresiv de asimilare fortata a românilor din Timoc. Educatorii români sunt inlocuiti de sârbi, care nu vorbeau româna. Preotii români sunt alungati în România, fiind înlocuiti de preoti slavi, iar serviciul religios a început sa fie oferit în limba slavona. Procesul de asimilare fortata a românilor din Timoc a durat zeci de ani, si a crescut în intensitate si complexitate.
Ultima expansiune teritoriala a Serbiei în spatiul timocean are loc în 1919, când în urma tratatului de la Neuilly sur Seine sunt anexate Bulgariei mai multe teritorii, printre care si o mica regiune situata între râul Timoc si Muntii Balcani, pe care bulgarii o denumeau Timoshko si care era alcatuita din 8 localitati (dintre care 7 erau curat românesti si una bulgareasca). Aceasta regiune revine pentru o scurta perioada în componenta Bulgariei între 1941 si 1947.
La recensamântul bulgaresc din 1924 au fost numarati 42.184 români în regiunea Vidin.
Comunitatiile române din Serbia au continuat sa tipareasca însa ziarul Vorba Noastra, la Zaiecar (dar acesta a fost interzis începând cu anul 1948, la fel ca ziarul bilingv Bilten din Pojarevat).
Majoritatea populatiei din Timoc, locuind la sate, avea ca ocupatie principala în trecut cresterea animalelor, negotul cu lemne, vanatoarea si extragerea carbunelui. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, aceasta zona trece printr-un proces de industrializare rapida. Au fost create mine de cupru si aur, iar cea mai mare parte a populatiei, neavând studii, a fost angajata ca personal necalificat. Personalul calificat era adus din marile orase, fiindu-i oferit locuinte si diverse beneficii. Industrializarea rapida a zonei a ridicat nivelul de trai, iar muncitorii au început sa-si construiasca locuinte si sa investeasca în agricultura (achizitionând utilaje) pentru a-si spori productia.
In Timocul sarbesc numarul neoficial dar real al romanilor este mai mare de 400.000 !
Sarbii spun ca in Timoc sunt doar 42.075 de vlahi (romani) adica 5.9%.
In timp ce in Vojvodina romanii sunt recunoscuti sub numele de “romani” si au drepturi egale cu toate minoritatile, inclusiv limba oficiala si studii in limba romana, in Timoc ei nu au aceste drepturi, fiind recunoscuti doar sub numele de “vlahi”, un vechi termen folosit pentru a numi populatia tracica din nordul peninsulei Balcani.
Tara Romaneasca in Evul Mediu a fost numita Valahia, un stat independent in Tesalia (nordul Greciei) in secolele 12 si 13.

TIMOC E ROMANIA / TIMOK JE RUMUNIJA !
LIBERTATE PENTRU ROMANII DIN TIMOK !
INDEPENDENTA PENTRU VOJVODINA !
SRBE NA VRBE !
Nigocin
Vă mai recomand un articol despre Timoc scris de un om bine documentat:
Partea I
Partea a II-a
Partea a III-a
Partea a IV-a
Partea a V-a
Partea a VI-a